A murit cu zimbetul pe buze

Lulu, Iosif Covaci pe numele sau real, a murit ieri dimineata, in jurul orei 7, in timp ce urca niste scari in interiorul cladirii Seminarului Teologic Ortodox din Cluj. „Isi tira papucii mai mari cu citeva numere pe scari. Zimbea, ca intotdeauna.

Cind a ajuns in dreptul femeii de serviciu, a salutat-o din priviri, s-a rezemat apoi usor de perete, iar dupa aceea a cazut“, ne-a declarat seminaristul Dorin Pargea.

De altfel, la Seminarul din Cluj, Lulu mergea zi de zi. „Ne astepta afara, pe banca, la ora 6 dimineata, apoi venea la bucatarie pentru a servi cafeaua. Era un amfitrion al veseliei“, povestesc despre Lulu angajatii cantinei de la Seminar. Aici venea sa citeasca, sa manince, sa socializeze cu angajatii si elevii, dar si sa mai spuna cite-o rugaciune in capela Seminarului.

„Da-mi un leu de cinci!“

Micut, cu zimbetul pina la urechi, Lulu reusea intotdeauna sa scoata banii din buzunarele trecatorilor. Metoda lui era foarte simpla: „Da-mi un leu de cinci!“, asta le spunea oamenilor. Cunostea multi patroni de magazine si multe bucatarese, care-i ofereau mereu, din bunatate, cite-o supa aburinda.

De asemenea, Lulu era cunoscut de toti soferii RATUC, care il luau „in fata“, la o poveste.

La fel de celebru in Cluj ca Funar, Piersic, Gore sau, mai nou, Boc, Lulu a devenit, in 2000, personaj de carte. Autorul maghiar Erno Versanszky a scris despre el in volumul „Viata de zi cu zi a Clujului“.

Lulu este trecut de autor la sectiunea „Politicieni“, alaturi de alte doua personaje pitoresti ale orasului, un cetatean care duce saci in spinare si un altul ce se opreste pe strada si incepe din senin sa vorbeasca cu trecatorii.

Birfe cu Emil Boc

Lulu locuia in Cluj cu sora si cumnatul sau. Chiar daca era mai tot timpul in strada, avea grija de el si se purta intotdeauna curat si ingrijit. Lumea isi aduce aminte de Lulu ca fiind un om foarte vesel, ce glumea mai mereu. Nu e de mirare ca si personalitatile publice il cunosteau.

Primarul Emil Boc, de exemplu, a fost surprins adesea oprindu-se pe strada pentru a mai schimba o vorba cu „vechiul sau prieten“.

Din primele constatari, moartea lui Lulu a fost una naturala, iar medicii legisti vor stabili azi, in urma autopsiei, cauza exacta a decesului. Pe 9 decembrie, Lulu ar fi implinit 55 de ani...

Un adevarat artist al vietii, a descoperit prin metoda unui diplomat perfect, «Da-mi un leu de cinci», cum poti sa scoti bani din buzunarul oamenilor fara ca cetateanul platitor de taxe sa scrisneasca din dinti. Visul oricarui Ministru al Finantelor: cetateanul care zimbeste si plateste.

Ultima data l-am zarit la intrarea din spate al unui restaurant, cu cravata pusa, care nu-i lipsea niciodata.

“Mi-am dat seama ca intrarea din spate ducea direct spre bucatarie. Foarte simplu. Cine intra prin fata plateste, cine intra prin spate, nu. Nu mi-am dat seama atunci cine este aici nebunul.”

Erno Versanszky despre Lulu, in cartea „Viata de zi cu zi a Clujului“

Bancuri cu Lulu

Intimplarile care il au ca personaj principal pe Lulu au intrat in folclorul urban. Cica Lulu s-a urcat odata intr-un camion care transporta sicrie goale. Si, pentru ca ploua, s-a ascuns intr-unul dintre sicrie. In camion au mai urcat niste autostopisti, care erau la un moment dat sa faca infarct. De ce? Pentru ca Lulu si-a scos mina din sicriu si a intrebat daca mai ploua...

Lulu ar fi autorul unei maxime despre comportamentul fostilor militieni. Pe vremuri, cind era mai tinar si batea Clujul, sergentii tineri care nu-l cunoasteau il carau la sectie sa-i puna in circa diverse infractiuni. Lulu incerca sa-si dovedeasca nevinovatia, pina cind, odata, a spus: „Ai dreptate, n-ai dreptate, la Militie tat’ te bate“. Celebra vorba lui Lulu era: „Ma, ceacanaule!“.