Afacerea Heliade-MOBEST
"Dizidenta" Margareta Costea, sotia stabului de la Gospodaria de partid
Intreprinderea de mobilier si decoratiuni interioare "HELIADE" a fost infiintata in 1953, iar din 1990 devine SC MOBEST S.A. Adresa fabricii este str. Heliade intre Vii nr. 8, sector 2.
In 1978 este implicata in reparatia Pelesului si a Foisorului, ulterior ocupandu-se de reparatiile de la Palatul Cotroceni, de mobilarea Casei Poporului (Palatul Parlamentului), in mobilarea caselor de oaspeti folosite de demnitarii regimului comunist.
Din 1971, fabrica este condusa de directorul Ion Costea, socrul lui Mircea Geoana si sotul Margaretei Costea. Acesta pierde conducerea fabricii in august 1990, dar predarea gestiunii se finalizeaza in luna noiembrie a acelui an.
Se pare ca o contributie decisiva la schimbarea din functie a avut-o scandalul provocat de preluarea unei vile de protocol de la fostul demnitar comunist din CPEx Constantin Nicolaie, situata pe str. Jean Monnet nr. 69 (fosta Gradina Bordei).
Sotia acestuia fusese practic aruncata in strada pentru a face loc familiei Costea si ajunsese cu plangerea impotriva acestei familii pana la premierul Petre Roman.
Ing. Ion Costea preda asadar conducerea fabricii noului director, ing. Niculae Dobre, "creierul" de pana atunci al fabricii. Fostii angajati vorbesc si azi in termeni laudativi despre cel care a condus fabrica in perioada 1990-1996 si al carui destin se confunda practic cu epoca fericita a unei fabrici de renume.
Fostul director Costea ramane insa, din pacate pentru angajatii fabricii, legat de activitatea acesteia, pentru ca devine inca din 1990 reprezentantul in Romania al celui mai important partener al fabricii "HELIADE": SC Torkelsons din Suedia. Peste 70% din productia fabricii era exportata in Suedia, fiind absorbita de reteaua EUROPA MOBLER. Ion Costea va reprezenta firma Torkelsons in perioada 1990-2002.
Directorul Nicolae Dobre are performante notabile in anii '90. Plateste toate datoriile pana in 1996 (circa 1,2 milioane USD) si obtine in acelasi an beneficii de circa 660 milioane lei (200 de mii USD). MOBEST S.A. are 860 de angajati in 1990, iar in 1996 mai sunt 450.
In 1995 incepe procesul de privatizare, avand castig de cauza Asociatia PAS MOBEST, perdantii fiind Torkelsons (firma unde lucra Ion Costea) si SC ELVILA INTERNATIONAL (afacerea lui Viorel Catarama). Se pare ca si George Copos a aparut la un moment dat in peisajul privatizarii, legatura cu familia Costea fiind una deosebit de puternica. De fapt, George Copos este si nasul de botez al fetitei lui Mircea Geoana.
"Calul troian" saboteaza MOBEST
Victoria repurtata de asociatia angajatilor fabricii a fost insa de neiertat de catre Ion Costea. Pe 10 martie 1996 trebuia semnat contractul de privatizare, insa pe 8 martie apare un denunt semnat chiar de contabilul-sef Mircea Spiru, un apropiat al fostului director Costea. Autoritatile statului descind in MOBEST S.A. si se deruleaza opt actiuni de control in perioada martie-octombrie 1996, fiind blocata astfel privatizarea. Politia economica, Garda financiara, Inspectoratul General al Politiei, Ministerul Finantelor, Fondul Proprietatii de Stat, Curtea de Conturi vin sa puna umarul la demersul unui angajat care torpila interesele fabricii.
Rezultatele tuturor controalelor au aratat ca acuzatiile aduse directorului Dobre sunt nefondate. Culmea este ca au fost descoperite erori grave, insa in contul contabilului-sef, adica tocmai denuntatorul Spiru.
Toata aceasta avalansa de sesizari si controale paralizeaza practic activitatea fabricii. Desi este gasit nevinovat, directorul Dobre demisioneaza in octombrie 1996, scarbit de toate inscenarile dirijate din umbra. Contactat recent, ing.
Dobre a refuzat sa mai rememoreze acele incercari teribile, recunoscand insa ca, spre durerea sa, s-a ales praful de fabrica in care a investit toata energia carierei sale.
Am gasit insa multi actori cooperanti ai acelor scene, fosti angajati care si-au pierdut locul de munca din cauza unor interese subterane care au urmarit falimentarea MOBEST S.A.
Licitatia castigata de angajati prin intermediul PAS MOBEST a fost asadar anulata, din cauza unor asa-zise vicii de procedura, ramase neclarificate pana in prezent. Fondul Proprietatii de Stat (FPS) a motivat atunci ca salariatii si-au contestat propriul Consiliu de Administratie (denunturile contabilului Mircea Spiru) si nu a mai avut cine semna documentele finale. O mare minciuna!
Liderul sindical de atunci, Cristian Badea, afirma ca lucrurile stau cu totul altfel. "Practic, FPS nu a vrut sa ne vanda societatea. S-a invocat un viciu de procedura in procesul-verbal, justificandu-se ca era vot deschis si nu vot secret."
In 1996, MOBEST a revenit asadar in "custodia" FPS. Liderul sindical Badea sustine ca a mai fost o tentativa de privatizare, castigata tot de PAS in dauna suedezilor de la Torkelsons, reprezentati de ing. Ion Costea. FPS i-a convocat pe angajati la semnarea actelor finale, insa totul s-a revocat in ultima clipa. Nu castigase cine trebuia!
Directorii care i-au succedat ing. Niculae Dobre au incercat de asemenea sa tina fabrica pe linia de plutire (Tudor Bacanu, econ. Gronski, consiliat de fostul director Ion Dobre, Gheorghe Teodorescu). Ultimul a prins insa si decesul de facto al MOBEST S.A., fosta "HELIADE" din epoca comunista.
Puricele inghite elefantul
Clanul Lacustelor patronat de soacra lui Mircea Geoana este implicat si in reprivatizarea MOBEST din 1999. FPS scoate la licitatie pachetul majoritar de 52,18%, refuzat pana atunci angajatilor din PAS la tentativele de privatizare anterioare. In anuntul FPS, o actiune era cotata la 6500 lei. La prima sedinta de licitatie nu s-a depus nici o oferta, PAS-ul angajatilor fiind deja resemnat.
La urmatoarea s-a prezentat un SRL, SC OVO DESIGN Ltd., concurentul pe piata mobilei, reprezentata de unul din directorii sai, Nicolae Cinca.
In timpul procesului de privatizare s-a modificat chiar legea-cadru, in cazul MOBEST S.A. aplicandu-se retroactiv noua lege. Cu privire la acest fenomen, un raport al Departamentului de Control al Guvernului (DCG) arata in 2000: "La a doua sedinta s-a anuntat ca publicitatea s-a facut conform legislatiei din 1997 si 1998, dar ca, in continuare, se aplica noile reglementari din 1999".
Raportul guvernamental consemneaza in continuare pasii prin care s-a dat un tun de mare calibru: "La a doua sedinta, comisia a scazut cu 50% pretul de pornire, ajungandu-se la 3250 lei/actiune.
Unicul participant nu a oferit nici acest pret." Comisia a scazut pretul in trepte, oprindu-se la 1300 lei/actiune, ceea ce reprezinta 20% din pretul de pornire si, totodata, limita minima admisibila din punct de vedere legal. Ofertantul OVO DESIGN a acceptat sa preia pachetul majoritar la acest pret infim, obligandu-se sa achite banii integral. FPS a acceptat acest targ, desi mai avea inca o varianta: reluarea licitatiei.
Legislatia in vigoare la acea data stipula clar ca, daca nu se inregistra o oferta de cel putin 50% din pretul de pornire, Comisia de licitatie putea decide organizarea unei noi licitatii cu strigare. In situatia data, comisia a preferat reducerea pretului cu 80%.
Se pornise asadar de la o oferta de vanzare de 30 miliarde si se ajunsese la o valoare inserata in contractul de vanzare de circa 6 miliarde lei, adica in jur de 400 000 USD.
Spre comparatie, oferta facuta de PAS MOBEST in 1995 fusese de 4, 4 miliarde lei, adica circa 2 MILIOANE USD la acea data, de 5 ORI mai mult ca oferta castigatoare din 1999. Trebuie mentionat ca numai mobila si accesoriile din stoc destinate Casei Poporului valorau in 1999 mai mult decat pretul oferit de OVO DESIGN pentru intreaga fabrica.
Fabrica MOBEST S.A. era retehnologizata, avea o piata de desfacere inca buna si active deosebit de valoroase. Pepita de aur era insa alta: terenurile. Situata in zona Baicului din cartierul Colentina, MOBEST ocupa o suprafata de 5, 5 hectare. Pretul actual al terenului depaseste cu mult suma de 13 MILIOANE USD, adica de 32 de ori pretul platit de OVO DESIGN in 1999. Si in felul acesta un modest SRL a inghitit un ditamai SA!
Semnarea contractului a avut loc la data de 16 iulie 1999. Termenul prevazut pentru achitarea diferentei de pret: 14 decembrie 1999, plus 15 zile cu penalizari. La 13 decembrie - deci inainte de a fi achitat integral actiunile - OVO DESIGN a incheiat un contract de imprumut cu Societatea INTERNATIONAL BROKING AGENCY Ltd.
KINGSTOWN, prin constituirea unui gaj asupra actiunilor la MOBEST (4,6 milioane actiuni). Departamentul de Control al Guvernului subliniaza in acelasi raport: "(...)desi nu erau achitate la acea data, iar cumparatorul nu avea inca dreptul de proprietate".
Registul Roman al Actionarilor a confirmat dupa cateva saptamani constituirea gajului, demersul fiind imposibil fara acordul FPS. Scandalul a fost pana la urma musamalizat, desi a avut manifestari acute (procese judecatoresti, mitinguri de protest, preluari in forta).
Contractul de vanzare-cumparare incheiat de OVO DESIGN cu FPS a fost semnat de fostul director al Directiei Teritoriale Bucuresti, Victor Toader, ulterior consilier al Presedintelui Camerei Deputatilor, Ion Diaconescu. Presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, Vasile Badica, dezvaluia in 2000 ca "drept rasplata, Cinca (n.n.patronul OVO DESIGN) a dat dispozitii angajatilor MOBEST sa execute amenajari interioare pentru vila lui Victor Toader".
Dupa o serie de abuzuri grave, SC MOBEST SA solicita FPS sa constate desfiintarea contractului de vanzare-cumparare. Asa-zisa clauza de confidentialitate nu numai ca nu era inserata in contract, dar nici legislatia in vigoare nu permitea introducerea unei astfel de clauze.
Dupa toate acestea, directorul general al MOBEST Gheorghe Teodorescu i-a banuit pe functionarii FPS ca au primit "bani negri", pentru a musamaliza privatizarea dubioasa, dar ca actiunea in sine are si implicatii politice. Pusa pe butuci de noul actionar majoritar, in 2000 MOBEST nu a incheiat pentru prima oara in 25 de ani nici un contract de export.
Decesul era astfel consemnat si concurentul eliminat de pe piata. De facto! Pentru ca de jure MOBEST inca fiinteaza in scripte. Inca nu a venit momentul marii lovituri a OVO DESIGN: vanzarea terenului fabulos de valoros!
Lacustele, mobila si OVO DESIGN
Inainte de privatizarea din 1999, fostul director Ion Costea reusise sa achizitioneze 5% din actiunile MOBEST S.A., fiind totodata si reprezentantul principalului partener extern al fabricii. Stia asadar tot ce se petrecea in fabrica.
In istoria fabricii HELIADE-MOBEST mai figura insa un personaj care avea sa aiba un rol foarte important in "decesul" acesteia: Ionut Costea, fiul lui Ion si al Margaretei Costea, o veritabila beizadea. Ionut Costea este inginer de industrializarea lemnului, iar in perioada 1982-1983 a lucrat ca inginer la "HELIADE", fiind ulterior incadrat la Gospodaria de partid.
In momentul privatizarii, familia Costea se regasea in toate taberele implicate in acest proces. Ion Costea era actionar la MOBEST SA, iar Ionut Costea reprezenta Ministerul Finantelor in calitate de secretar general adjunct, anterior fiind chiar secretar de stat. Si OVO DESIGN? Ce legatura avea aceasta firma cu fam. Costea?
13 ianuarie 2000 a ramas o zi de cosmar pentru Ionut Costea, fostul secretar de stat din Ministerul Finantelor si actualul presedinte al Raiffeisen Banca pentru Locuinte.
La acea data, latrina clasei politico-economice a refulat pentru scurt timp. Suficient insa pentru a-l stigmatiza definitiv pe "printisorul" Costea. Patronii OVO DESIGN l-au acuzat public pe "finantistul" Costea ca a comandat piese de mobilier de la aceasta firma in perioada 1998-1999 in valoare de - atentie!!! - 148 000 USD, fara TVA, platind doar 900 USD.
Ultima livrare era datata AUGUST 1999, adica dupa semnarea actelor privind privatizarea MOBEST in favoarea OVO DESIGN.
Ce se intamplase? Spaga nu fusese dimensionata echitabil? Cei aproape 200 000 USD erau doar un avans? Una din parti nu-si respectase "cuvantul" dat? Cine era pacalitul? Ionut Costea? Clanul Lacustelor? Parea incredibil, dar adevarat!
Sa revenim insa la upercutul aplicat de OVO DESIGN demnitarului PNTCD Ionut Costea, cel care trebuia sa vegheze la respectarea cu sfintenie a cadrului legal si avea atributii de control asupra privatizarilor facute de FPS.
Iata ce-i scria boss-ului de la Ministerul Finantelor directorul de vanzari al OVO DESIGN, Mihai Mironescu, in ianuarie 2000, somandu-l sa achite debitul, pentru ca altfel societatea pagubita urma sa-l aduca in fata Justitiei.
"In anul 1998, ati lansat comanda in vederea realizarii unei garnituri de bucatarie la apartamentul dvs. din Bd. Marasesti. In urma discutiilor dintre dvs. si dna. Monica State, designerul societatii noastre, s-au efectuat masuratori si expertize tehnice la adresa sus-mentionata si a fost intocmit devizul de lucrari a carei valoare era de 3466 USD, fara TVA.
(...) Comenzile de mobilier, reparatii si amenajari vizeaza atat sediul dvs. din minister, resedintele dvs. private din Bucuresti si Snagov, apartamentele prietenelor dvs. si alte proprietati ale membrilor familiei dvs.pe care firma noastra le-a onorat in totalitate avand in vedere reputatia pe care o are un om cu pozitia dumneavoastra sociala(...) In 1999 ati lansat o noua comanda privind mobilarea vilei "Merisor" din str. Sarmisegetuza nr. 52A, Ghermanesti, Snagov."
Directorul OVO DESIGN mentioneaza in aceeasi scrisoare si valoarea mobilei de la vila, adica peste 93 000 USD, fara TVA, livrata esalonat si montata pana in august 1999. In acelasi context, cabinetul ministerial al lui Ionut Costea a fost dotat cu mobilier in valoare de 1796 USD, fara TVA.
Acelasi Mihai Mironescu afirma ca "in baza increderii avute intr-o personalitate a Guvernului Romaniei, societatea noastra a acceptat inca doua comenzi, si anume Raluca Panait - garnitura de bucatarie cu aparatura electrocasnica in valoare de 5815 USD - si Monica Maurer, produse in valoare de 20.404 USD".
La solicitarea celebrului secretar de stat s-au efectuat expertize tehnice si de design la un alt apartament al sau, din strada Brancutei nr. 6 (actuala Uruguay), expertize care au fost urmate de executarea unei garnituri de dormitor (4400 USD) si un dulap nisa (3800 USD). In felul acesta, "valoarea totala a lucrarilor efectuate de societatea noastra in contul dvs.se ridica la suma de 148.339 USD, fara TVA, conform evidentelor contabile ale societatii noastre, fiind inregistrata la aceasta ora o plata de 553 USD si 5169729 de lei, echivalentul a 341 USD, in contul Ralucai Panait".
La data respectiva, Ionut Costea a respins toate acuzatiile aduse de patronii firmei OVO DESIGN, amenintand ca-i da in judecata. Nu a facut-o. Contactata zilele trecute, Margareta Costea, sefa clanului, a afirmat ca au fost platite pana la urma toate datoriile.
Domnul Nicolae Cinca a refuzat sa ofere lamuriri, fiind insa insarcinata cu furnizarea de raspunsuri doamna Madalina Misu de la Departamentul Vanzari al OVO DESIGN. Aceasta a confirmat stingerea datoriei inca din ianuarie 2000, la o saptamana dupa somatie. Adica demnitarul Ionut Costea avea circa 200 000 USD cash la dispozitie pentru a achita o asemenea datorie.
De necrezut! Tot doamna Misu a confirmat ca OVO DESIGN poate instraina incepand de anul acesta terenul de 5,5 ha din cartierul Colentina.
