Istoria demascarii unei revolutionare impostoare
Din vara anului trecut, clubul revolutionarilor impostori demascati public a mai primit un membru important: Margareta Costea, soacra liderului PSD Mircea Geoana. O cohorta de magistrati, medici, parlamentari, revolutionari, politicieni se chinuie de mai bine de un an sa o scape pe celebra infractoare de bratul lung al Justitiei pamantesti.
Pentru ca de Justitia divina nu o mai poate scapa nimeni pana la Judecata de Apoi.
Soacra taranista cu ginere pesedist
In iunie 2005, eram demnitar in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, singurul neinregimentat politic, dar beneficiind de suportul Partidului Democrat.
Fusesem numit in functie din februarie si incercasem cu incapatanare permanent sa performez in functia respectiva cu onestitate si cu profesionalism, combatand cu tenacitate toate tentativele de capusare ale bugetului Institutului National de Administratie (INA).
In prima luna a verii am luat decizia sa mentionez public intr-o conferinta de presa cateva “capuse”, de care nu reuseam sa scap cu nici-un chip. Soacra lui Mircea Geoana se afla pe infama lista si doua ziare centrale au pomenit declaratia mea in editiile din ziua urmatoare.
Prof.univ.dr.ing. Margareta Costea dorea sa fructifice o intelegere facuta cu vechea conducere din guvernarea PSD, incercand sa obtina spatiu, contracte si onoruri pentru fundatia pe care o conducea.
Contacata de jurnalisti pentru a-si justifica demersurile rusinoase, celebra soacra a luat foc, navalind la scurt timp in biroul meu si cerandu-mi sa retractez toate acuzatiile aduse domniei sale. Amenintarile curgeau in valuri, neuitand sa-mi aminteasca si faptul ca am un copil de crescut.
Am invitat-o atunci sa ma dea in judecata, pentru ca nu aveam de gand sa-mi retrag nici un cuvant, fiind dispus dimpotriva sa detaliez dezvaluirile facute.
Soacra a revenit dupa cateva zile la o conferinta internationala organizata de INA, ridicandu-si poalele in cap de la tribuna si cerand sa-i fie “reperata” onoarea. A facut apel si la originile sale taraniste, spunand ca este doar o coincidenta faptul ca are un ginere la conducerea PSD.
Si-a etalat in fata invitatilor din strainatate istoria anticomunista a neamului Barba, nume pe care l-a purtat ca domnisoara. Laudandu-se cu calitatea de membru PNTCD si cu unchiul sau incarcerat alaturi de seniorul Corneliu Coposu, tov. Costea a starnit ilaritate in sala, pentru ca multi stiau ca sotul sau fusese mare sta la Gospodaria de partid pana in decembrie 1989.
Secretarul de stat Viorel Coifan, un liberal oportunist, a fost dispus pe loc sa se faca pres in fata influentei soacre, gandindu-se probabil ca o pila mare in PSD poate sa fie profitabila candva.
Turnata chiar de complicea sa
Dupa publicarea celor doua articolase amintite deja, m-am pomenit cu un apel telefonic ciudat. O voce feminina m-a felicitat pentru curajul de a fi criticat chiar sefa unui clan foarte puternic, clanul Costea-Geoana.
Mi-a spus insa ca dezvaluirile mele sunt apa de ploaie in comparatie cu confesiunile pe care este dispusa sa mi le faca si care ma vor lamuri ca am deranjat persoane foarte periculoase. A afirmat ca este dispusa sa ma viziteze pentru a-mi furniza informatii explozive. Eram foarte suspicios, pentru ca totul imi parea mai degraba o tentativa de intoxicare, dar am fost de acord sa ne intalnim.
A doua zi am facut cunostinta cu doamna Mariana Ispasoiu, fosta asistenta la cabinetul medical din cadrul Primariei Capitalei si vaduva unui medic militar cu trese importante.
Am aflat ca este chiar o prietena de familie a clanului Costea-Geoana, fiica domniei sale fiind “curtata” cu asiduitate de coana Margareta, care spera sa o convinga sa-i devina nora. Povestirile doamnei Ispasoiu mi-au provocat frisoane de dezgust, dezvaluirile sale despre afacerile necurate ale clanului patronat de Margareta Costea fiind tulburatoare.
Nu imi venea sa cred ce auzeam, pentru ca lista blestematiilor cu incarcatura penala parea nesfarsita, iar tupeul clanului dobora orice record in materie.
Printre capetele de acuzare lansate de prietena de familie se afla si cel care viza calitatea de revolutionar ranit detinuta de celebra soacra taranista. Fosta asistenta medicala se autodenunta ca fusese implicata in falsificarea actelor medicale pe care se contruise intregul dosar al Margaretei Costea. Detaliile abundau, iar intoxicarea pe care o suspectasem era tot mai improbabila.
Tocmai multimea detaliilor m-a facut sa incep verificarea informatiilor luand drept capat de fir tocmai dosarul de revolutionar trucat. Urma sa ma lamuresc daca teribilele dezvaluiri erau intr-adevar adevarul gol-golut.
Falsificarea unui act medical
Doamna Ispasoiu se pomenise in luna ianuarie 1990 cu buna sa prietena Margareta in cabinetul de la Primaria Mun. Bucuresti. Venise cu o rugaminte fierbinte. Dorea sa obtina o adeverinta medicala din care sa reiasa ca in zilele Revolutiei avusese un betesug, pentru a-si justifica astfel la Academia de Studii Economice absenta de pe scena revolutionara.
Erau zile tulburi, iar multi profesori din mediul universitar erau pusi la zid de studentime pentru porcariile facute in era comunista. Tov. Margareta dorea sa demonstreze ca nu a putut lupta cu regimul ceausist din cauze medicale.
Asistenta medicala fusese in cabinet in zilele Revolutiei, Primaria fiind pazita cu strasnicie ca obiectiv strategic. Nu eliberase adeverinte medicale sau bilete de trimitere, pentru ca nici un ranit nu fusese adus acolo. Avea asadar posibilitatea sa elibereze trimiteri datate in decembrie 1989, pentru ca de atunci nu mai apelase nimeni la serviciile medicale ale cabinetului.
A servit-o prompt pe coana Margareta, invocand la sugestia acesteia un traumatism la genunchiul drept, insotit de un hematom, de o vanataie adica. Prietena sa avusese niste probleme medicale la genunchiul respectiv cu ceva timp in urma, avand montat chiar un aparat ghipsat.
Biletul de trimitere il adresase Spitalului de Urgenta Floreasca, pentru ca acolo lucrau ca medici rezidenti chiar nepotii Margaretei Costea.
La scurt timp, tov. Margareta i-a facut o noua vizita, pentru a o ruga sa faca o “mica” adaugire pe biletul respectiv si anume “RANITA IN REVOLUTIE”. I-a cerut asistentei sa nu-I puna prea multe intrebari, spunand ca in numele prieteniei lor vechi trebuie sa obtina si acest ultim serviciu.
Desi deranjata de solicitare, fiind constienta ca va comite astfel o infractiune si mai grava, cadrul medical a facut mentiunea respectiva. Parafa medicala aplicata pe bilet apartinea medicului titular, doamna Eugenia Anca, aceasta nestiind absolut nimic despre scamatoria celor doua bune prietene.
Istorisirea doamnei Ispasoiu m-a cutremurat, pentru ca aceasta a aflat ulterior ca sotia stabului de la Gosopodaria de partid isi facuse dosar de ranita in Revolutie si se zbatuse sa fructifice la maximum impostura respectiva.
Asistenta avusese mari emotii atunci cand fusese luata la intrebari de Constantin Bebe Ivanovici, care facea verificari cu privire la calitatea de revolutionar ranit a Margaretei Costea. Doamna Ispasoiu ii marturisise si acestuia ca celebra soacra nu fusese ranita in Revolutie si o sunase imediat pe amica sa, pentru a-si exprima temerea si a o pune in garda.
Fusese linistita de “revolutionara”, fiind asigurata ca Bebe nu o sa o mai deranjeze in veci. Si asa a fost. Nimeni nu a mai intrebat-o nimic pana in vara lui 2005, cand s-a hotarat sa imi furnizeze mie toate informatiile cu privire la fabricarea dosarului respectiv.
Investigatie de tip jurnalistic cu surprize de proportii
Probabil ca nu as fi verificat “pontul” dat de asistenta medicala, daca nu as fi fost starnit de amenintarile de tip mafiot ale influentei soacre si de circul facut de aceasta la conferinta internationala de la INA. Aflasem ca mersese cu reclamatiile la adresa mea pana la ministrul Vasile Blaga. Tupeul ei m-a determinat sa merg mai departe si sa fac o investigatie pe cont propriu.
Am inceput cu dosarul de revolutionar. M-am folosit de relatiile din PD, stiind ca secretarul de stat care conducea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor (SSPR) era inregimentat la Partidul Democrat. L-am sunat pe deputatul Romeo Raicu, un lider al revolutionarilor autentici, spunandu-i ca am gasit un revolutionar impostor in persoana soacrei lui Mircea Geoana.
M-a trimis chiar la domnul Petrisor Morar, seful SSPR, recomandandu-I sa verifice informatiile mele.
Am mers la Palatul Victoria, la sediul SSPR. Stiam numarul dosarului de pe pagina web a Secretariatului, asa ca am cerut dosarul respectiv. Stupefactia mea a fost uriasa! Toate informatiile se verificau integral! Falsificarea actelor medicale era vizibila si de pe Marte! Aveam certitudinea ca prinsesem o infractoare, fiind insa socat de multimea complicilor sai.
Timp de aproape 16 ani, autoritatile abilitate nu dorisera sa demaste o impostoare, pentru ca proptele sale politice erau foarte puternice.
Am continuat investigatia, cautand-o pe doamna Eugenia Anca, medicul care figura pe biletul de trimitere falsificat. Norocul a fost de partea mea. Folosind baza publica de date a abonatilor ROMTELECOM, am cautat numele respectiv. In Bucuresti era o singura persoana cu numele respectiv. Am sunat si mi-a raspuns o voce de baiat. Am cerut sa vorbesc cu doamna doctor Eugenia Anca.
BINGO! Mi s-a spus ca nu este acasa, fiind ofiter de serviciu la minister. La Ministerul Sanatatii? Da, acolo. Am multumit si am sunat imediat la numarul postat pe site-ul ministerului pentru cabinetul ministrului. Stiam ca de regula acolo se afla ofiterul de serviciu. Mi-a raspuns o voce feminine, pe care am salutat-o.
“Buna seara, doamna doctor Anca!” A fost surprinsa ca o apelez pe nume, insa i-am explicat toata tarasenia. I-am solicitat o intrevedere, pentru a lamuri istoria unui act medical falsificat pe care se afla parafa si semnatura domniei sale. Era chiar alertata, asa ca a acceptat rapid sa stam de vorba fata-n fata.
A doua zi dimineata m-am dus la minister. I-am spus istoria dosarului medical al revolutionarei impostoare. Era socata! Fiind buna prietena si in prezent cu asistenta Ispasoiu, afla totusi in premiera adevarul. Mi-am dat seama din reactia domniei sale ca nu fusese implicata in intelegerea penala a celor doua complice. S-a uitat la biletul de trimitere si a rasuflat usurata.
Putea sa-mi demonstreze ca nu-l eliberase dansa, remarcand ca si semnatura era de fapt o plastografie nereusita. Biletul era datat 23 decembrie 1989. La acea data, doamna Anca nu lucra in Primaria Capitalei, detasarea domniei sale de la Spitalul Coltea producandu-se tocmai in ianuarie 1990. Nu putuse asadar sa parafeze actul medical, pentru ca nu lucrase acolo in zilele Revolutiei.
Am rugat-o sa-mi dea o declaratie si a acceptat imediat. M-a rugat sa o insotesc si in biroul directorului sau, pentru a-l pune si pe acesta la current cu intreaga poveste si a-i confirma acestuia ca nu are nici o implicare in povestea penala. O avertizasem ca am de gand sa fac publica intreaga tarasenie si sa sesizez autoritatile abilitate.
Ironia sortii facuse ca doctorita Anca sa faca parte chiar dintr-o comisie medicala care verificase dosare ale unor revolutionari, dar destinul nu-i scosese in cale si dosarul Margaretei Costea.
Sorin Oprescu o are la mana pe soacra lui Mircea Geoana
Intregul dosar medical al impostoarei Margareta era construit pe un banal bilet de trimitere. Unul falsificat grosolan. Doamna Ispasoiu, eu si apoi doamna Anca ne intrebam pe buna dreptate cum de fusese posibil ca nimeni sa nu demaste impostura aceasta atata amar de vreme.
Am gasit acte medicale asumate de medici legisti, de comisii medicale importante, toata lumea luand drept bun un fals ordinar, vizibil de la o posta si de catre un elev de gimnaziu. Mentiunea “ranita in Revolutie” era stranie pe un act medical eliberat pe 23 decembrie 1989, cand nici nu se vorbea de o revolutie, fiind asadar unicul act medical de acest tip.
Nimeni nu o cautase in 16 ani pe doamna Anca, a carei parafa se afla pe bilet. Pe verso, biletul fusese completat la Spitalul Floreasca, dar nu exista nici o data calendaristica, ci doar parafa unui medic care intre timp se sinucisese in urma unei presiuni de natura politica.
Asistenta Ispasoiu stia insa ca unul din nepotii doamnei Costea lucrase chiar in subordinea medicului sinucigas, putand avea astfel acces la parafa acestuia.
Ceea ce m-a frapat insa cel mai tare a fost existenta la dosar a unui act medical din 1999 si eliberat de Spitalul Universitar din Bucuresti. Pe actul respectiv figura si numele directorului Sorin Oprescu.
Socant era insa altceva, faptul ca certificatul medical atesta gravele probleme medicale de la genunchiul celebrei soacre, ajunse intre timp de la hematomul din 1989 la gonartroza teribila, care impunea o protezare de urgenta. Culmea era insa ca problemele erau constatate la celalalt genunchi. Incredibil, dar adevarat! Rana se mutase dupa 10 ani!
Am facut rost de telefonul directorului Oprescu, fiind insa avertizat ca nu prea raspunde apelurilor pe mobil. Era adevarat! Nu-mi raspundea, asa ca am conceput un sms.
“Doresc sa va pun cateva intrebari cu privire la dosarul medical falsificat al revolutionarei Margareta Costea, soacra domnului Geoana, pentru ca am gasit si un act medical semnat de domnia voastra! Bogdan Draghici”
Dupa 5 minute am fost apelat telefonic chiar de doctorul Oprescu. Mi-a spus ca este la Spitalul Elias si ca ma asteapta. Era trecut de ora 21, asa ca i-am spus ca toata povestea este legata de Spitalul Universitar si este bine sa poata verifica ce-i voi spune. Mi-a propus sa vin a doua zi la prima ora la cabinetul lui de la Universitar. Am fost de acord.
Stia oare directorul Oprescu ca de fapt semnatura domniei sale nu figura pe actul medical. Era doar numele domniei sale, insa cineva semnase pentru directorul spitalului. Probabil era vorba de adjunctul directorului, insa urma sa aflu a doua zi.
La 8.30 eram deja in cabinetul directorului Oprescu, insa am fost lasat sa-l astept. Dupa 30 minute am fost preluat de un domn in varsta si invitat chiar in cabinetul directorial. Era doctorul Dinulescu, adjunctul directorului, aflat deja la o varsta inaintata. Mi-a spus ca domnia sa a semnat actul medical.
Culmea era ca domnia sa figura deja pe certificatul medical ca sef al sectiei de ortopedie, semnand asadar de doua ori: o data ca specialist si o data in locul directorului Sorin Oprescu.
Medicul Dinulescu era evident stanjenit de subiectul discutiei noastre. Cunostea foarte bine cazul celebrei soacre, desi trecusera 6 ani de la examinare. I-am explicat in ce consta falsul grosolan de la care pornise totul. I-am spus ca tov. Margareta nu fusese de fapt ranita deloc in Revolutie. Celebrul ortoped era tot mai agitat, pe masura ce tabloul descris de mine devenea tot mai sumbru.
Ultima mea intrebare l-a lasat perplex. Am dorit sa aflu daca o rana se poate muta de la un genunchi la celalalt in decurs de 10 ani.
Celebrul ortoped a renuntat sa o mai apere pe coana Margareta. Era sigur ca examinase celalalt genunchi si nu-si explica ce cauta actul medical in dosarul revolutionarei ranite, dosar construit pe alt genunchi “ranit” in decembrie 1989. A mai recunoscut ca soacra nu-i spusese ca avea probleme medicale la genunchiul “revolutionar” si ca atare nu-l examinase.
I-am cerut sa-mi confirme daca este vorba de o eroare de tehnoredactare, fiind de fapt vorba de genunchiul “revolutionar”. Medicul Dinulescu a respins categoric varianta sugerata de mine, afirmand cu fermitate ca a examinat celalalt genunchi, propunand protezarea sa.
Nu si-a explicat totusi de ce soacra nu mai revenise pentru efectuarea operatiei, desi diagnosticul era de o gravitate deosebita.
Mi-a fost mila de reputatul ortoped, pentru ca directorul Oprescu il parasise la greu, lasandu-l sa caute justificari hilare pentru eliberarea unui act medical straniu. La plecare l-am avertizat ca voi sesiza Parchetul si ca va primi probabil o citatie. Ortopedul era extenuat deja, baguind o asigurare tardiva ca va spune adevarul si numai adevarul.
Ministrul Vasile Blaga, pavaza soacrei lui Geoana
Mi-am continuat investigatia, desi primeam tot mai multe avertismente. Liberalul din fruntea INA devenise portavocea influentei soacre, fiind tot mai enervat pe masura ce investigatia avansa. Era ciudat, pentru ca ma ocupam de dosarul soacrei in timpul meu liber, neimplicand deloc resursele INA, insa domnul Viorel Coifan parea foarte bine informat.
M-a avertizat ca se discuta cazul meu la varful ministerului si ca ma joc cu focul. M-a indemnat sa ma potolesc si sa las “revolutionara” in pace.
L-am asigurat ca voi actiona conform legii indiferent de consecintele demersurilor mele. Am programat asadar o conferinta de presa, chiar in ziua in care urma sa pun pe masa procurorilor probele care dovedeau activitatea infractionala a soacrei Margareta Costea si a complicilor sai. Am inchiriat din banii mei o sala la ARCUB, pentru a nu fi acuzat ca folosesc logistica INA.
Pe 2 iulie la prima ora imi programasem vizita la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, urmand ca de la ora 10 sa organizez conferinta de presa. In seara anterioara Zilei Z am primit in jurul orei 22 un apel telefonic bulversant. Era domnul Alexandru (Andi) Boer, directorul de cabinet al ministrului Vasile Blaga.
Mi-a transmis ordinul ministrului de a anula actiunile programate a doua zi cu privire la demascarea revolutionarei impostoare. Eram stupefiat. Liderul Puterii sarea astfel in ajutorul sefului Opozitiei, cerandu-mi sa ignor practic Codul Penal. I-am explicat domnului Boer ca legea ma obliga sa sesizez Parchetul, deoarece detin date cu privire la comiterea unor infractiuni.
Majordomul ministrului s-a enervat, repetand scortos ordinul ministrului. I-am replicat dur ca nu voi anula nimic si ca o asemenea solicitare de a renunta la demers este jignitoare la adresa mea. Domnul Boer a inceput sa tipe, spunand ca imi asum toate riscurile in cazul in care il refuz pe domnul ministru, asigurandu-ma ca domnul Blaga va fi foarte suparat.
L-am salutat si am inchis, invitandu-l la conferinta de a doua zi, pentru a se convinge de justetea demersului meu cetatenesc.
Pe 2 iulie am inregistrat la Parchet plangerea penala impusa de realitatea pe care o descoperisem. Eram constient ca nu urma sa mi se acorde vreun premiu, dar nu ma asteptam sa fiu ulterior haituit mai rau ca un terorist.
Am fost demis din functia ocupata in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, am fost supus la presiuni inimaginabile, luptand cu un sistem clientelar urias si incercand sa fac adevarul sa triumfe.
Odiseea mea era insa doar la inceput, iar stupefactia mea urma sa creasca pe masura ce grupurile de interese transpartinice mi-au demonstrat ca Justitia romana este doar o jucarie aflata la cheremul lor.
In numarul urmator voi prezenta istoria anchetei penale care a urmat, care demarase de fapt spre surprinderea mea in 1991 si este inca in derulare, soacra lui Mircea Geoana dovedindu-se o nuca prea tare pentru magistratii romani, care protejeaza de fapt o intreaga mafie a revolutionarilor impostori.
Continutul dosarului penal al “revolutionarei” Margareta Costea l-am postat pe internet la adresa http://www.draghici.ro/costea/docs.php .
