Din pacate, nu scriu acum despre ceea ce mi-as dori sa scriu sau despre ceea ce as avea datoria (fata de mine si cititori) sa scriu. Din motive lesne de inteles pentru cei care stiu ce se intampla in aceste zile in Cluj, intr-o redactie de ziar, sau ce-a mai ramas din ea. Dar va veni o vreme...
Astept. Si voi astepta chiar daca asteptarea mea se masoara in zile, luni, sau ani. Vorba “lor”... sunt tanara... Cum ii spuneam si unui coleg, nu stiu si nu vreau sa stiu sa scriu despre modul in care starea vremii, presiunea atmosferica, sau alte fenomene meteorologice ne influenteaza comportamentul. Nici despre cum sa ne ingrijim tenul pe timp de iarna.
Nici despre gaina care naste pui vii. Si in tot acest timp sa ma consider ziarist.
Am invatat un altfel de mod de a face presa, de la niste profesionisti impotriva carora, doar cei cu constiinta incarcata pot, acum, ridica glasul.
Presa pe care o consider curata, conforma cu normele deontologice, chiar daca nu ma refer aici la “setul de valori jurnalistice” trambitate pe sticla de un personaj pe care eu il consider ceea ce n-am fost si nu voi fi niciodata - un mercenar de presa.
Am lucrat timp de aproape cinci ani, si sper sa mai lucrez cel putin inca pe atata, aici, la GAZETA si la BZA. Mi s-a oferit ocazia sa plec la alte publicatii. Pe bani mai multi si “pe alte pozitii”. N-am facut-o. Am crezut si cred in aceste ziare. In ceea ce ele inca reprezinta. Presa de investigatii. As avea prea multe de spus, chiar daca, poate, nu intereseaza pe nimeni.
Chiar daca o voi face pentru un singur cititor, merita asteptarea. Presa de investigatii nu a murit si nu trebuie sa moara. Adevarul despre cei care au putere pentru ca au bani, despre cei care au bani pentru ca au putere, despre cei care dorm noaptea neintorsi, chiar daca si-au bagat mana pana la cot in banul public, trebuie sa iasa la lumina. Cu orice risc. Dictatura nulitatilor nu e vesnica. Merita asteptarea...
P.S. Colonelului nu are cine sa-i scrie! Gabriel Garcia Marquez
