Au adus pentru prima oara Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) la Sibiu, si impreuna cu el mari filme si mari vedete ale cinematografiei mondiale si romanesti, de la Franco Nero si Armand Assante, la Radu Gabrea, Nae Caranfil si Cristian Mungiu. In plus au adus Sibiului primul Palme D’Or de la Cannes, pentru lungmetraj din istoria Romaniei.

La cea de-a doua proiectie a filmului au participat peste 600 de spectatori. La solicitarea forului de la Cannes, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” a fost retras din competitia autohtona.

Directorul artistic al Festivalului International de Film Transilvania este extrem de multumit de felul cum s-au desfasurat spectacolele in Capitala Culturala Europeana.

Dupa spusele sale, filmele rulate la Sibiu s-au bucurat de o reactie excelenta din partea publicului sibian si este convins sa interesul pentru acest gen de filme va creste in cazul in care evenimentul se va mai desfasura la Sibiu. Pana in acest an, Sibiul a fost exclus de pe harta cinematografiei romanesti din cauza spatiilor extrem de reduse pentru cinefili.

In Capitala Culturala functioneaza un singur cinematograf. Mihai Gligor povesteste pe larg impresiile sale dupa primul TIFF sibian.

Reporter: Sunteti multumit de cum a decurs TIFF-ul sibian?

Mihai Gligor: Foarte multumit! Am avut parte de vreme foarte buna, pentru un festival care se organizeaza la prima editie intr-un oras mai putin obisnuit cu filmele am avut parte de o reactie buna a publicului, de un interes mare, e drept, pentru o parte din filmele TIFF-ului, dar suntem convinsi ca poate in anii urmatori, daca il vom mai face aici va creste si interesul pentru celelate filme

pentru ca este clar, toata lumea stie ca in fiecare seara ai un eveniment hit pe care il promovezi, eveniment la care vor sa fie prezenti, dar un festival de film nu inseamna doar filmul lui Mungiu pe care oricum il poti vedea peste trei luni in cinematografe, ci inseamna si o suta de filme de foarte buna calitate pe care altfel nu le poti vedea.

Asta am reusit sa obisnuim publicul din Cluj in sase ani de zile si iata ca ne suna colegii de la Cluj acum ca au in fiecare seara filme necunoscute pentru publicul normal, filme care se proiecteaza cu casa inchisa.

Rep.: Vedeti aici o diferenta intre publicul din Cluj si cel din Sibiu?

M. G.: Pana la urma in primul an noi cand am ales Clujul ca loc de desfasurare a festivalului l-am ales pentru ca Clujul e orasul cu cel mai mare consum de filme pe cap de locuitor.

Festival pe date si statistici

Rep.: Cum ati ajuns la acesta concluzie?

M. G.: Exista o statistica oficiala, facuta de RADEF sau de Institutul National de Statistica, sau de CNC, dar e statistica oficiala care arata ca in fiecare an ca orasul Cluj merge la film si orice distribuitor daca il intrebati spune ca este una dintre cele mai profitabile si mai bune locatii pentru proiectat filme.

Rep.: Ce spune statistica asta despre Sibiu?

M. G.: Nu m-am uitat, dar din pacate Sibiul, cu totii stim lucrul asta, sufera, nu are decat un cinematograf care nu merge prea bine si de aceea noi am fost nevoiti pentru a avea trei locatii de proiectii, pentru doua dintre ele sa aducem echipamentele de proiectie din strainatate.

Rep.: Cum vi se pare ca a raspuns publicul sibian la TIFF?

M. G.: A raspuns foarte bine. Constatam astazi si estimam un numar foarte mare de spectatori, comparabil cu ce am avut la prima editie in Cluj, si pana la urma e un public intelept si educat. Nu degeaba se intampla tot ce se intampla anul acesta cu Sibiul Capitala Culturala Europeana. Si m-as bucura ca si in orasul meu sa se intample atatea evenimente culturale cum se intampla aici in Sibiu.

Rep.: Care este orasul dumneavostra?

M. G.: Eu de loc sunt din Aiud, locuiesc in Bucuresti de patru ani de zile, dar cand spun orasul meu ma compar cu un oras in care sunt doua cinematografe, unul este inchis iar celalalt discoteca, si in rest singurul eveniment, nici nu pot sa ii spun cultural, este Ziele Berii sau Zilele Vinului. M-as bucura ca in orasul meu sa se intample luna de luna ce se intampla in Sibiu.

Si publicul sibian chiar consuma, aveti Festivalul de Teatru care este cel mai mare festival de gen, tot ce s-a intamplat anul acesta si pentru public e excelent.

Proasta organizare

Rep.: Au fost si destule voci care s-au plans de organizarea TIFF.

M. G.: Mi se pare absolut normal. Faceam o comparatie usor exagerata, si pe vremea lui Ceausescu cand ma trimiteau ai mei la coada la carne si se termina in fata mea evident ca aveai o frustrare foarte mare si vroiai sa dai vina pe altcineva.

Da, iata, nu s-a mai intamplat niciodata si nicaieri sa dam un film gratuit inca o data, pentru publicul sibian! Asta am facut-o tocmai pentru ca am inteles ca sunt foarte multi doritori de film.

Nu aveam ce face, adica asta este numarul de locuri, atata poate sala, am pus in vanzare cat de multe bilete am putut, la un moment dat s-a terminat si evident ca toti cei in fata carora s-au teminat biletele nu pot sa ne felicite si sa se bucure ca festivalul are succes si ca in 20 de minute s-au vandut peste 400 de bilete.

Rep.: E statutul de Capitala Culturala un magnet care atrage marile evenimente la Sibiu? La fel ca la TIFF, anul acesta am avut Gala UNITER in premiera la Sibiu.

M. G.: Cu siguranta si sunt absolut convins ca asta va fi un dar pentru ca Sibiul sa devina in urmatorii ani un oras foarte cultural si multe din evenimentele care s-au intamplat anul acesta doar din cauza capitalei vor reveni anul viitor.

Mai vine TIFF la anul?

Rep.: Se va intampla acelasi lucru si cu TIFF-ul?

M. G.: Cred ca sunt sanse destul de mari. Noi am hotarat ca dupa festival sa luam o pauza, sa ne incarcam bateriile, sa apucam si noi sa dormim orele de somn pe care nu le-a dormit pana acuma si vom face o analiza a editiei aceasta si vom incerca sa vedem, evident stim de pe acuma ca festivalul a mers bine in Sibiu si asta va fi un argument fericit, sa vedem cum am putea proceda in viitor.

Poate facem niste proiectii itinerante dupa festival in mai multe orase din tara, poate il facem in continuare dublu, deocamdata nu e nicio decizie luata.

Rep.: Oricum aveti semnale bune pentru TIFF care creste.

M. G.: Cum spuneam putin mai devreme, de la an la an suntem putin uimiti si socati pentru ca ceea ce ne doream noi in primii doi ani si nu credeam ca se se va intampla atat de repede iata ca se intampla si se dau filme in festival cu casa inchisa. Si publicul vine si consuma filme incontinuu, filme de buna calitate, ceea ce este foarte, foarte bine.

Sau radeam zilele trecute si cu Mungiu si cu restul echipei si nu credeam ca va ajunge sa stea lumea la coada sa intre la film. Mai rar asa ceva! Evident este un lucru care nu poate decat sa ne bucure si sa ne indemne sa mergem mai departe. Un festival nu tine decat o saptamana dar este nevoie de un an de zile de pregatiri, de infrastructuri, de mai multe cinematografe, de lucruri de genul asta.

Toata lumea zicea: nimeni n-ar fi crezut ca o sa ajunga lumea sa se bata si sa vina in numar atat de mare la film pentru ca exista in oras un cinematograf despre care toti localnicii vorbesc ca despre un loc parasit, departe, in care nu mai merge nimeni. Si toti se asteptau ca da, sa fie agitatie, sa fie interesant, dar nimeni nu se astepta sa fie bataie pe bilete.

Brandul TIFF

Rep.: Si cum putem explica fenomenul asta, avem un cinematograf la care nu merge nimeni, dar la festivalul de filme se inghesuie toata lumea?

M. G.: Daca stai sa analizezi fenomenul asta, sunt multi factori care influenteaza. E brandul TIFF care in sase ani a devenit foarte cunoscut, e CV-ul foarte reusit al festivalului, e faptul ca festivalul e intens promovat si nu sunt doar niste filme si niste afise si e o intreaga campanie de PR si de media care se face, deci festivalul asta inseamna filme dar inseamna foarte multe alte lucruri.

Inseamna si invitatii astia pe care ii vedem, inseamna promovarea, foarte multi bani care se investesc pe bannere, postere, spoturi, parteneriate si atuncea da, este clar ca ajunge la urechea mai multor oameni care pot fi interesati dar care altfel nu s-ar fi dus in mod normal la un film. E un ceva impachetat.

Rep.: Pentru dumneavostra personal, in viata de zi cu zi, cat de mult conteaza un film bun?

M. G.: Foarte mult, eu asa am mers la TIFF prima oara. Eu am fost primul cumparator al TIFF Card-ului de 30 de bilete si am fost un „film freak” care vedea cate cinci filme pe zi.

Rep.: De aceea purtati ochelari?

M. G.: Exact, mi-a placut foarte tare festivalul si d-aia am vrut sa lucrez dupa aceea la TIFF. Din pacate ironia face ca de cand lucrez la TIFF sa am tot mai putin timp sa vad filme.

600 spectatori la a doua proiectie

Cea de-a doua proiectie la Sibiu a filmului lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” s-a bucurat de mai putin interes decat prima proiectie, insa a reusit sa ataraga peste 600 de sibieni. In gradena Pavilionului 2007 astfel au ramas unele locuri libere.

Cea de-a doua proiectie a avut loc duminica dimineata, de la ora 10:30, iar intrarea a fost libera, putandu-se intra doar pe baza unui tichet verde care a fost eliberat sambata.

Palme D’Or retras din competitie

Filmul care a adus in premiera pentru tara nostra premiul Palme D’ Or la Cannes pentru lung metraj „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, in regia lui Cristian Mungiu a fost retras pe ultima suta de metri din competitia Festivalului International de Film Transilvania.

Atat organizatorii TIFF cat si membrii juriului si regizorul filmului au motivat acesta decizie in urma solicitarilor organizatorilor de la Cannes.

„Motivul este dorinta organizatorilor Festivalului de la Cannes, unde filmul a castigat in acest an Palme d’Or, ca un film care a primit acest trofeu sa nu mai faca parte din competitia nici unui alt festival si sa nu mai fie judecat de nici un alt juriu” arata organizatorii.