Daca stau bine sa-mi aduc aminte, chiar si conducerea ziarului le-a luat apararea, iar in numarul urmator m-a facut intr-un fel. M-a inclus chiar in categoria de trista amintire „am fost dobitoci”. Au urmat scuze, lacrimi, promisiuni ca nu mai facem.

Asadar, amenintat de rockeri, injurat de colegi, aproape alungat de familie, mi-am luat pixul in dinti si am plecat la Bucov si de aceasta data. Sa dreg busuiocul. Sa-i laud pe baieti. Sa vomitam in grup. Sa facem schimb de paduchi. Iar incep?

Tate

Bucov. Vineri. 8 iunie. Motorrock. La intrare, o domnisoara in chiloti si sutien ma obliga sa-i bag niste bani in san. Doi pletosi se uita destul de urat. Decid sa-i bag si sa nu cer bon fiscal pentru cei 20.000 de lei introdusi in sutienul fetei. Unul dintre cei doi pletosi de care va spuneam se chinuia sa se faca ranga. Era clar ca, dupa ce reusea, trebuia sa-i bagam lui bani in chiloti.

Am scapat ieftin! Urmeaza o serie de lucruri pe care nu le-am inteles si pe care nu inteleg de ce le scriu. Chiar n-am inteles nimic din experienta de anul trecut? Daca o sa ma calce o motocicleta, sa stiti ca ei au fost. Risc, in acest mod, sa fiu injurat iar de conducerea ziarului. Parca vad ca iar le va cere scuze si cad prost. Ca sa nu zic de prost.

Vodca

N-am inteles cum incap sapte rockeri, cu tot cu plete, intr-un cort de doua persoane. Precizez ca erau doar baieti. Daca erau si fete, mai intelegeam. Probabil, au facut un test sa vada daca la noapte incap toti sa doarma. Concluzia a fost ca da. Fiecare a iesit cu pletele lui. Unul singur parea spalat pe cap in ultima luna. Chiar mi-a fost frica sa nu iasa scandal.

Daca se trezea vreunul cu un fir curat? Nici asta n-am inteles niciodata. De ce nu se spala pe cap? E, nu toti. Sa nu generalizez. Cheliosii pareau spalati. N-am inteles de ce majoritatea mergea pe mai multe carari. In acelasi timp. In jur de ora 21.00, rar intalneai unul care sa-si dea seama unde e, cum il cheama si ce cauta el in viata lui. Ceilalti se imbranceau, se loveau, se impiedicau.

La sfarsit, radeau. Ultima parte o faceam si eu, ca sa nu zica ca nu m-am prins de glumele lor. Poate credeau ca sunt vreun manelist incult, care, in loc sa dea din cap, da din buric.

Pipi & Sex

N-am inteles de ce nevoile lor erau atat de urgente, incat nu mai aveau timp, nici macar sa ajunga pana la un pom. Asadar se pisau prin multime. Cateodata pe multime. Totul tinea de inspiratia de moment si de problemele pe care le aveau la directie. Un exemplar tatuat, chel si nervos ne-a explicat, noua celor care eram oarecum uimiti.

„Pai, ba, unde sa fac? Doar n-oi vrea sa ma duc pana la veceu?” Mi-a parut rau ca l-am deranjat. Veceul e pentru fraieri. Smecherii o faceau pe unde ii apuca. Cativa chiar aplaudau scenele. Cred ca le lasa si gura apa. Ar fi vrut sa faca si valuri, dar lor probabil ca nu le venea. V-am promis sex. Un rocker clasic (plete, miros) a tinut sa ne arate sexul pe care vi l-am promis.

Atmosfera era magica. Era aproape ora 23.00. Canta Iris. Brichetele erau aprinse. A simtit o chemare. Si-a dat jos pantalonii si a inceput sa alerge gol printre copaci, spre niste leagane. Si iar aplauze la scena deschisa. Si acum chiar la slit deschis.

Vome

N-am inteles ce vomita rockerii. N-am luat chiar mostre sa le analizez la microscop, dar nu i-am vazut niciodata ca mananca. Poate doar bataie. Dar ei se bat de placere. Acum doar nu era sa colectioneze timbre si sa-si faca insectare. Am un exemplu in acest sens. Doi indivizi s-au batut, s-au scuipat, iar la final s-au impacat si au plecat sa bea o bere.

Cred ca, daca dadeam si eu niste flegme si cativa pumni, deveneam prietenul lor cel mai bun. Ma luau si pe mine la bere. Si acum urmeaza transmisia in direct, de la Ploiesti, de care va spuneam. Colegul Radu Baicu e la fata locului. Radu, ai legatura.

Cuvinte cheie: romi, Calota, huo!, Phoenix, chix. Huo!

Multumesc, Razvane, am preluat legatura. Sper ca esti bine...

La Ploiesti, caci Zilele Ploiestiului s-au sarbatorit si aici, sarbatoarea a inceput cam cu sfarsitul. Mai exact, cu o muzica de taraf marca Nelu Ploiesteanu, numai buna la spartul chefului si scurgerea ultimelor pahare.

Noroc ca oamenii aveau chef de distractie si umflau colacul secuiesc luat din fata de la Sindicate cu o bere rece, servita la botul calului si la ficatul consumatorului (defect profesional al patronului, care a dat toata viata ori la fata, ori la ficati) la terasa improvizata de Pub-ul lui Doroftei.

Dupa zdranganeala si aoleurile de rigoare, pe scena a urcat Ea. Da, Patrarule, e vorba de Loredana. Normal, lumea a lasat jos cutiile de bere, goale, si s-a apropiat de scena, dornica sa auda cat mai bine. Desi s-a incalzit mai greu, Lori chiar a reusit sa incinga atmosfera, dandu-si drumul nu doar la glas, ci si la vreo doua rochii un pic cam lungi pentru gusturile muzicale ale audientei.

Normal, aplauzele au fost tot mai puternice, chiar daca asta presupunea sa nu te uiti spre scena in momentele cu pricina, ci foarte atent in jur. Dar nu incruntat, sa nu faci dreacu’ vreo discriminare la adresa inocentilor care nu-si gaseau locurile de pe bilete si misunau non-stop prin multime.

Din pacate, si-n cazul Loredanei, s-a adeverit chestia aia cu lucrurile misto care nu dureaza la infinit. Asa ca pe scena a revenit Soci, de la Radio Prahova. Glumim, evident. Cu adevarat nasol a fost ce a urmat dupa el. Pe scena, a urcat domnul Nicu Covaci, Maria Sa, Excelenta Sa. Pauza pentru aplauze, urale, lesinuri.

Urma sa primeasca titlul de cetatean de onoare al Ploiestiului, asa ca l-a facut pe Calota „nemaipomenitul primar al orasului”. Care, saracul, chiar a crezut si a urcat voios pe scena. Pauza pentru fluieraturi, huiduieli si cateva stari de greata. Evident, in public erau si niste doamne insarcinate.

Noroc cu Doroftei, ca a aparut si el si a mai salvat situatia, si cu ploaia de confetti, ca nu s-a mai vazut mare lucru. Oricum, lumea astepta „punctul culminant al serii”, primul concert Phoenix. Pauza de acordat chitari, uitat prin jur, verificat buzunare si genti. Momentul mult asteptat a venit.

„In seara asta, vom incerca sa facem o improvizatie”, zice domnul cetatean de onoare, cu o voce ragusita. Misto, zicem noi, se preface ca-i ragusit. Realizam ca nu-s decat patru membri, dar, ma rog, stiu ei ce fac, doar sunt Phoeniiiiiix!, urla un pustan care n-are nici jumate din anii de activitate ai trupei.

Incepem cu „Mica Tiganiada”, semn c-or fi ei mai in varsta, dar au ramas tineri in spirit. In spiritul de observatie. Continuam cu altceva, nu mai conteaza, ca lui Nicu nu-i place chitara. Se opreste in mijlocul piesei si-o schimba. Piesa trei, a doua schimbare de chitara, a nu stiu cata tiuitura ingrozitoare. Din respect, lumea nu zice nimic.

In replica, ei ne umplu de respect si pleaca de pe scena. Revin, la insistentele lui Soci si ale oamenilor un pic perplecsi. Mai baga trei piese, ultimele. Ragusite, plictisite. I-am huidui, dar ii aplaudam. Cu palmele peste frunte. N-a fost improvizatie, ci mai degraba o impostura.

Daca pentru doua „concerte” au cerut 7000 de coco, inseamna ca la Bucov trebuie sa fi cantat de vreo 6500...

Razvan Anghelescu (Bucov)

Radu Baicu (din pacate, Ploiesti)