Vis de copil

Nascut intr-o familie de oameni simpli, la Agnita, Mircea Cristea a fost un copil linistit. N-a iesit cu nimic din tiparele unui baiat obisnuit. N-a fost primul din clasa, dar, intotdeauna era printre cei mai buni. I s-a mai intimplat sa faca si cite-o traznaie, dar inocenta. De cind a inceput sa citeasca l-au pasionat romanele politiste si cele de aventuri.

Daca prindea o carte care-i placea, n-o mai lasa din mina pina cind nu intorcea si ultima fila. „M-a atras de mic acest domeniu. Imi placea sa citesc orice carte polistista. Faptul ca un om incerca sa afle prin orice mijloace adevarul si isi folosea toata tenacitatea m-a impresionat. Practic, de cind am fost mic am spus ca-mi doresc sa devin si eu politist.

Acum, privind retrospectiv, pot spune ca a fost visul meu de-o viata. Nu regret cu absolut nimic alegerea facuta", povesteste comisarul sef Mircea Cristea.

Pompier la Tulcea

Dupa terminarea liceului, actualul sef al Politiei Medias a vrut sa mearga la facultate. Nu putea sa dea direct la Politie, pentru ca asa erau la acea vreme regulile. A incercat la Institutul de Stiinte Economice, din Cluj. A picat la admitere si, inevitabil, a plecat in armata. A trebuit sa plece la Tulcea, unde a fost repartizat intr-o unitate de pompieri.

Botezul focului l-a primit la putin timp dupa ce s-a inrolat. „Tin minte ca prima interventie a fost la o nava aflata in port. A fost foarte dificil. Pentru orice pompier, stingerea unui incendiu aparut in burta navei este cel mai greu lucru. Navele care sint in port sint de obicei foarte mari. Pina cind intrii si localizezi incendiul iti ia destul de mult timp.

Acolo, jos, nu vezi aproape nimic. Totul este numai fum. A fost greu. N-am fost noi in linia intii, dar am ajutat cu ceea ce am putut. Pina la urma, am stins incendiul, iar cind s-a facut raport dupa aceasta interventie compania noastra a fost data drept exemplu. Normal ca ne-am simtit foarte bine cind am aflat aceasta veste", isi aminteste Cristea.

A refuzat armata

Pas cu pas, Cristea a devenit un pompier excelent. In scurt timp, a ajuns sa fie in masina care pleca prima la interventii. Erau cei care intrau primii la orice incendiu. Silitor si destoinic, a ajuns sa urce in grad si sa predea altora lectiile specifice. In aceeasi perioada i s-a propus sa ramina in cadrul armatei si sa urmeze cursurile unei scoli pentru a deveni gradat.

Fara sa stea prea mult pe ginduri, a refuzat. Visul lui era sa devina politist. „Mi-au propus sa merg sa fac scoala. Cred ca putea sa-mi fie bine-n acel domeniu, dar n-am vrut. Pentru mine, toate lucrurile pe care le-am facut au fost in ideea ca, mai devreme sau mai tirziu, o sa devin politist. Stiam ca daca voi merge pe aceasta latura nu voi mai ajunge sa-mi vad visul implinit.

Acum, privind retrospectiv, nu regret cu absolut nimic alegerea facuta. Pe de alta parte, imi pare bine ca am fost la o asemenea unitate in timpul armatei. Am invatat foarte multe. Acum, cind mai vad la televizor cite un film cu pompieri, ma cam amuz. Ceea ce se vede intr-un film e cam fals. E mai multa fictiune, dar, totusi, are si simbure de adevar", crede comisarul sef al Politiei Medias.

Frezor in fabrica

Dupa terminarea armatei, pentru ca n-a vrut sa continue in domeniu, tinarul Cristea a trebuit sa revina acasa. Visul sau a ramas acelasi, de a deveni politist. Planul ii mergea perfect. Avea deja armata facuta. Mai avea o singura conditie de indeplinit. Sa munceasca timp de doi ani intr-o fabrica. Acelea erau cerintele din perioada respectiva, pentru a deveni politist.

Absolvent al unui liceu cu profil tehnic, s-a angajat la Intreprinderea de Mecanica Fina. „Tin minte ca m-am dus intr-o dimineata la fabrica si am facut cerere sa fiu angajat. La scurt timp, am fost angajat si am trecut in fabrica. Am fost incadrat ca frezor. Nu pot spune ca mi-a picat excelent, dar stiam ca acestia sint pasii pe care trebuie sa-i urmez pentru a-mi indeplini visul.

Nu conta ca eu trebuia sa prelucrez un fier sau altceva, dar aveam incredere ca peste citiva ani pot si eu sa ajung la scoala de ofiteri. Am avut rabdare si ambitie si, pina la urma, am ajuns ceea ce-am vrut", spune Mircea Cristea.

Primul salariu

Primul salariu al tinarului muncitor Mircea Cristea a fost de doar 700 de lei. Dupa ce le-a facut cinste colegilor si prietenilor, si-a pus bani deoparte. Vroia sa-si cumpere o haina din piele de oaie, care era la mare moda atunci. Isi dorea si o pereche de blugi. Hainele la care visa costau nu mai putin de 5.000 de lei. A muncit cam sase luni, dupa care si-a vazut dorinta implinita.

Treptat, a inceput sa evolueze si salariile sa fie din ce in ce mai mari. „La inceput eram la norma. Primeam piese de duzina, pe care trebuia sa le prelucram. Nu erau foarte complicat de facut, dar nici prea multi bani nu-ti aduceau. Luna dupa luna, am ajuns sa fiu din ce in ce mai destoinic.

Am trecut la un alt compartiment si acolo primeam piese care trebuiau facute in serie redusa, sau poate chiar unicate. Daca munceai bine si trageai, puteai sa cistigi bani frumosi pentru acea perioada. Tin minte ca ultimul salariu era de 2.000 de lei. O suma bunicica pentru unul ca mine", isi aminteste fostul frezor Mircea Cristea.

Scoala de Ofiteri

Dupa ce a terminat si cei doi ani de stat in fabrica, Mircea Cristea n-a uitat de visul din copilarie. A plecat sa sustina examen la Scola de Ofiteri de la Bucuresti. Era atit de hotarit sa devina politist, incit nici nu se gindea ca nu va intra la scoala. In cadrul scolii de ofiteri, a urmat si cursurile Facultatii de Drept. „Am fost prea hotarit sa ajung acolo.

Nici nu ma gindeam ca as putea sa esuez in intentiile mele. Din timpul in care am lucrat am pus ceva bani deoparte, ca sa ma descurc si eram convins ca ma voi descurca. Am intrat la scoala si apoi a urmat o noua perioada grea. Aveam de invatat o sumedenie de lucruri noi, majoritatea specifice domeniului in care urma sa activam dupa terminarea scolii.

Aveam vrafuri de carti si cursuri de invatat, dar n-a fost nici o problema. Odata ce am prins smecheria cum trebuie sa inveti pentru a retine cit mai bine, mi-a fost chiar usor", povesteste actualul sef al Politiei din Medias.

In mijlocul Revolutiei

Revolutia din 1989 l-a prins pe proaspatul student Mircea Cristea in mijlocul evenimentelor. Alaturi de restul colegilor, a fost trimis, in 21 decembrie, dimineata, in Piata Revolutiei. A stat acolo ceva mai bine de 24 de ore. A prins perioada cea mai fierbinte din Revolutie. Spune ca n-a tras nici macar un glont pentru ca n-aveau in dotare. „Eu nu stiu ce a fost, de fapt, Revolutia.

Am fost acolo, in mijlocul evenimentelor, stiu ceea ce s-a intimplat acolo, dar nimic mai mult. Tin minte ca era o imbulzeala mare de tot. Toata lumea era innebunita. Se intimpla ceva, dar noi nu stiam ce. Daca as fi privit, atunci, evenimentele si din afara, dar sa stiu si ce se intimpla in interior, probabil aveam o perceptie mai buna.

Am stat acolo mai bine de 24 de ore, dupa care, pe 22 decembrie, la prinz, am primit ordin sa ne retragem in cazarma. Atunci am apucat sa sun si eu pina acasa, sa le spun parintilor ca sint bine si ca n-am patit nimic. Sint convins ca le-o fost inima cit un purice stiind ca sint acolo", povesteste Cristea.

La rutier

Imediat dupa terminarea Scolii de Ofiteri, proaspatul politist Mircea Cristea a primit repartitie la Sibiu. A trecut la circulatie. Dupa o perioada, pe aceeasi linie, s-a mutat la Medias. A ramas pe acelasi domeniu pina la cistigarea concursului de sef al Politiei Municipale Medias. Ultima data a indeplinit functia de sef de birou al Politiei Rutiere. „Mi-a placut mult la rutier.

Am invatat o sumedenie de lucruri. N-am incercat sa fiu un tip foarte aspru. Mi-a placut, in primul rind, sa fiu un om care sa incerce sa previna accidentele. Am avut de-a face cu multi care au gresit. Totdeauna am fost de principiul ca daca cineva a gresit, dar printr-un avertisment pot sa-l aduc pe calea cea buna, sa procedez in asemenea mod.

Daca, in schimb, eram convins ca acest lucru nu se intimpla, luam o decizie mai aspra. Au fost cazuri in care mi-am sanctionat si colegi de-ai mei. N-a contat, pentru ca sintem in aceasta postura pentru a aplica legea, nu pentru a o incalca", spune Cristea.

Pescar pasionat

In putinul timp liber pe care il mai are, Mircea Cristea se relaxeaza la pescuit. O partida pe balta este, in viziunea sefului Politiei, ingredientul ideal pentru o zi perfecta. Nu-i place sa mearga cu prea multi cunoscusi pe balta. Atunci cind merge la pescuit prefera sa fie intr-un cadru intim, cu familia, pentru a savura momentul in profunzime.

„Daca tot merg la pescuit, imi place sa savurez fiecare partida. Apuc de prea putine ori sa merg pentru a nu-mi face tabieturile mele. De obicei, merg cu familia. Ei nu sint foarte impatimiti de pescuit, dar de dragul meu vin alaturi de mine. Daca tot e sa mai vina cineva cu noi, atunci doar prieteni apropiati si nici aceia intr-un numar prea mare.

Daca e zgomot, pestele nu trage si atunci nu mai e pescuit. Cea mai mare prada pe care am inhatsat-o pina acum avea 3 kilograme", marturiseste pescarul Cristea.

Planuri de sef

Ajuns la cirma Politiei Medias, Cristea vrea sa faca din unitatea pe care o conduce una model. Spune ca vrea sa intemeieze o adevarata familie si cheia succesului sa rezide din unitatea de grup. „Eu imi doresc sa fim o adevarata familie. Sa ne bucuram cu totii de succesul unuia sau sa fim cu totii preocupatsi de gasirea rezolvarii problemelor cu care ne confruntam.

Daca reusim sa actionam dupa principiul unu pentru totsi, toti pentru unul sint convins ca ne va fi bine. Nu trebuie sa facem altceva decit sa aplicam legea si sa incercam ca rata infractionalitatii sa fie cit mai mica. Nu putem face totul de pe o zi pe alta, dar incet, cu rabdare, cred ca putem sa facem din Politia Medias un exemplu", este convins comisarul-sef Cristea.

Iubeste tenisul

Una dintre pasiunile lui Cristea este si tenisul de cimp. N-a mai jucat de foarte mult timp, dar obisnuia sa o faca atunci cind era la scoala de ofiteri. „N-am mai avut timp sa practic acest sport. O faceam mai demult. Este un sport care ma atrage. Spre exemplu, degeaba vreau sa merg la un meci de fotbal, ca nu ma atrage atit de tare precum o partida de tenis. Ma mai multumesc cu ceea ce vad la televizor", spune Cristea.

Mesterul casei

Chiar daca are foarte putin timp liber la dispozitie, atunci cind este acasa ii place sa mai repare cite ceva. Spune ca pasiunea pentru mesterit a mostenit-o de la tatal sau. „Cind e sa fac cite ceva prin casa, nu ma dau in laturi. Imi place sa fac cite una, alta. Cel mai rau imi pare ca nu prea am mult timp la dispozitie", povesteste comisarul sef.

Sprijinul familiei

In opinia lui Cristea, un factor esential in cariera lui l-a jucat familia. Pe sotia sa, Liliana, cu care este casatorit din 1990, o cunoaste din clasa a IX-a de liceu. Impreuna au un fiu, Catalin, licean la Scoala Nationala de Gaz Metan Medias. „Daca ei nu ma sprijineau asa cum au facut-o, nu cred ca eram in stare sa ajung pina la aceasta reusita", spune Cristea.