Mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie, crede fostul presedinte Ion Iliescu, care sustine, intr-un material postat pe blogul lui, ca "unora (dintre manifestanti, n.r.) li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine".

Intr-un articol amplu dedicat evenimentelor din 1990, Iliescu vorbeste despre alegerile din 20 mai si cauzele "asa-zisei mineriade".

In 20 mai 1990, populatia a votat cu FSN si cu Iliescu si ca "o reactie fireasca de respingere a sloganurilor agresive vehiculate la principala tribuna a opozitiei – 'Piata Universitatii' – ocupata discretionar in urma unui miting electoral al PNTcd".

"Nu a fost deci o 'Duminica a orbului' cum, in mod jignitor au apreciat unii optiunea liber exprimata de cei 15 milioane de romani, ci o reactie fireasca de respingere a violentelor la care apelau atunci unele forte interesate", spune Iliescu, care adauga ca "oamenii rationali care participasera la manifestarile din Piata Universitatii dintr-un spirit de fronda fata de FSN s-au retras a doua zi dupa alegerile din 20 mai (Liga Studentilor si PNTcd au dat chiar publicitatii decizia luata in acest sens)".

In Piata a mai ramas "un grup 'radical', asa-zisii „grevisti ai foamei”, incurajati si intretinuti (bani si hrana) de anumite grupari si forte interesate in mentinerea unei stari de instabilitate".

Filmul evenimentelor, relatat de Iliescu:

  • 11 iunie - o delegatie a „grevistilor” s-a prezentat in audienta la viceprim-ministrul Anton Vatasescu. Unica lor revendicare se concretiza in  cererea de a se crea „un post liber” de televiziune. In urma dialogului, s-au angajat sa paraseasca Piata.
  • Ministerul de Interne a prezentat un Plan, aprobat de premierul Petre Roman, pentru degajarea Pietei in ziua de 13 iunie si reluarea circulatiei  in acest loc central al Capitalei. "Nu ne asteptam la cele ce au urmat in ziua de 13 iunie".
  • Dupa evacuarea Pietei, in cursul diminetii de 13 iunie (indiferent de stangaciile manifestate de Politie) si inceperea operatiunilor de curatire a carosabilului pentru reluarea circulatiei, spre pranz si in cursul dupa-amiezii, grupuri de rebeli, evident pregatiti, au agresat cordoanele de politisti (care nu erau pregatite pentru o asemenea confruntare) si au incendiat autobuzele acestora.
  • Marian Munteanu a aparut (de ce ?!!!) in balconul Universitatii, adresandu-se grupurilor din Piata 'infierbantate' dupa 'isprava' incendierii autobuzelor, oferindu-le o 'informatie' falsa, potrivit careia grupuri de studenti ar fi arestate in cladirea Politiei Capitalei.

"Au urmat scene de groaza! Folosindu-se de disparitia politistilor, grupurile rebele au atacat si au devastat institutii publice ale statului – cladirea Politiei Capitalei, nou-creatului SRI, au asediat cladirea Ministerului de Interne, iar alte grupuri s-au indreptat spre cladirea Televiziunii, pe care au devastat-o", spune fostul presedinte, care sustine ca "actiunile anarhice virulente, scenele de groaza ale incendierii de autovehicule si devastarii de cladiri publice, coloanele groase de fum care se ridicau din centrul Bucurestiului, au ingrozit populatia, atat din Bucuresti, cat si din tara".

In acest context, el comenteaza ca "armata ezita sa se implice, tinand seama de acuzele la adresa unor comandanti pentru represiunile impotriva demonstrantilor de la Timisoara si Bucuresti din decembrie 1989".

"In aceste imprejurari, in calitate de presedinte ales, am adresat cetatenilor Capitalei, vorbind despre gravitatea situatiei create pentru soarta democratiei castigate si solicitandu-i sa sprijine organele de ordine – pentru a curma aceste acte anarhice de vandalism si de a intra in normalitate".

Iliescu respinge acuzatiile potrivit carora puterea de atunci ar fi pus la cale violentele, argumentand ca nu avea niciun motiv sa cheme minerii in Bucuresti pentru a "inabusi" opozitia, in conditiile in care castigase clar alegerile.

Concluziile lui Iliescu:

  • Trebuie afirmat clar ca nu minerii au introdus violenta in viata politica de dupa decembrie 1989. Ei nu au fost prezenti nici in cursul evenimentelor din ziua de 12 ianuarie, nici in 28 ianuarie (cand s-a aruncat cu sticle incendiare in cladirea Guvernului) sau in ziua de 18 februarie (cand a fost devastata cladirea Guvernului), nici la ciocnirile violente de natura etnica din martie de la Targu-Mures; nici la ocuparea Pietei Universitatii si nici la actiunile violente din 13 iunie.
  • Venirea minerilor in 14 iunie 1990 (alaturi de multi alti cetateni din judete vecine Capitalei) a fost efectul si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie. Este clar ca atat violentele din 13 iunie cat si cele savarsite de mineri in 14 si 15 iunie au adus grave prejudicii de imagine tarii.