"Zilele acestea, discutand despre numirea sefilor parchetelor, trebuie sa examinam, din nou, inevitabil relatia dintre executiv si legislativ dar si pe cea din interiorul executivului, intre presedinte si premier. Am publicat, in decembrie, o carte despre reprezentarea Romaniei la UE (carte citita, probabil, cu mai multa atentie, la DNA, pentru a se stabili caracterul sau stiintific), lucrare in care am incercat sa analizez si regimul de coabitare din Romania - inclusiv in domeniul justitiei, dupa alegerile parlamentare de la sfarsitul anului trecut. As vrea sa reiau unele idei de acolo, pentru a le adauga la dezbaterea actuala", scrie pe blogul sau Adrian Nastase, intr-o postare intitulata "Despre coabitarea politica".

"In conditiile separatiei puterilor, atunci cand presedintele si majoritatea parlamentara au culori diferite (iar premierul este sustinut de aceasta majoritate) se instituie o forma de coabitare institutionala. Unii nu-si dau seama de lucrul asta. Altii nu vor sa-l vada", continua Nastase.

Fostul premier mai scrie ca "Si noi trebuie sa pornim de la faptul ca, in anumite perioade, coabitarea poate fi un dat obiectiv, rezultat din decizia, directa sau indirecta, a alegatorilor. Ceea ce ne invata lectia franceza este ca, in cazul coabitarii, elementul esential nu este eventuala simpatie sau antipatie intre cei doi sefi ai executivului, ci felul in care este gestionata, institutional, o anumita situatie obiectiva, rezultata din alegeri si poate ce fel de diviziune a muncii va exista intre presedinte si premier. (...) Exista insa un paradox, pe care trebuie sa-l invatam sau asa ar trebui sa fie."