… dupa testul “de paie” (‘straw poll’ – denumit astfel pentru ca nu are decat o relevanta simbolica, dar un simbolism care se traduce adesea in importante schimbari de strategie in randurile donatorilor) de la sfarsitul saptamanii trecute, din Iowa, marii castigatori au fost Michele Bachmann si Ron Paul. Ambii sunt favoriti ai Tea Party, desi din motive mai degraba opuse. Cele doua victorii semnaleaza o potentiala problema pentru Partidul Republican in cursa pentru Casa Alba.
Una dintre putinele « legi » ale stiintelor politice – in afara demonstratiei irefutabile matematic ca alegatorii tind sa se prezinte in numar mai scazut la urne in zilele ploioase (sic) – e aceea ca in alegerile primare candidatii cu un discurs radical, fie la stanga, fie la dreapta spectrului politic, tind sa fie favoriti. Explicatia e simpla ca ploaia : aceste alegeri primare nu intereseaza decat nucleul dur, puternic polarizat ideologic, al celor doua partide americane. Situatia, insa, se schimba dramatic in alegerile nationale, unde majoritatea prefera candidatul cu un discurs mai degraba centrist. Pentru a impaca si capra si varza, candidatii castigatori in alegerile primare abandoneaza treptat discursul radical, mutandu-se, mai mult sau mai putin pe nesimtite, inspre zonele mai temperate (ideologic). Cum, insa, candidatii Tea Party si-au facut un titlu de onoare din a refuza orice compromis, indiferent daca e vorba de avorturi sau de problema deficitului bugetar, o asemenea deplasare spre centru pare imposibila. Or, dupa scaderea ratingului de tara, americanul de rand nu pare teribil de incantat de perspectiva (inca a ) unei modificari a ratei la cartile lui de credit (printre altele). Asa ca – pentru prima oara de la infiintarea miscarii – 51% dintre cei chestionati declara ca au parere proasta si foarte proasta despre Tea Party si doar 31% o parere buna. Pe de alta parte, cel mai bine plasat pana acum candidat republican in sondajele care testeaza o eventuala confruntare directa cu Obama, Mitt Romney, nu are nici o sansa in randurile alegatorilor Tea Party : pe de o parte, pentru ca este mormon, pe de alta, pentru ca a propus in Utah, ca si guvernator, un sistem de sanatate mult prea asemanator, in ochii puristilor, cu preferata ciuca a batailor : asa-numitul Obamacare.
Fie si lasand problema Partidului Republican per ansamblul sau de o parte, victoria grupului Tea Party in Iowa scoate la iveala problemele din sanul unei miscari mai mult decat heteroclite (despre sindromul « gainii fara cap » am mai scris cu alte ocazii). Al doilea clasat, Ron Paul, este « eternul » candidat libertarian. Figura lui blajina si tonul bonom contrasteaza la fel de mult cu stilul bataios al lui Bachmann, pe cat de opuse le sunt si ideile. Daca Bachmann se prezinta ca o evanghelista social conservatoare (l-a « gasit » pe Iisus la 16 ani), Paul vrea sa desfiinteze Fed-ul, n-are nimic de-a face nici cu avorturile, nici cu marijuana, considera toate razboaiele in care sunt implicate SUA o pierdere inutila de bani, s.a.m.d.. Pe Paul nu-l intereseaza catusi de putin popularitatea ideilor sale si nu cauta niciodata sa « fie placut » - se multumeste sa fie constant cu sine insusi. N-are, asadar, nici o sansa. Dar asta nu inseamna ca suporterii sai (si ai fiului sau), vor inghiti mai usor hapul social conservator.
Iar asta nu reprezinta decat inceputul problemelor. Rick Perry, guvernatorul Texasului, candideaza in acest moment pe acelasi segment electoral cu Bachmann, avand in plus avantajul unei bune reputatii in aceasta functie. Si, ca o cireasa pe tort, mai este si Sarah Palin – adevaratul cosmar al lui Michele. Ce poate fi mai inspaimantator decat sa te bati cu propria ta imagine ? Sa te bati cu originalul. Refuzand sa precizeze daca va candida sau nu la cursa pentru Casa Alba, fosta guvernatoare din Alaska nu s-a putut insa abtine sa-si testeze si ea popularitatea in Iowa. Si, daca e sa luam in considerare atentia de care s-a bucurat atat din partea mass media cat si a simpatizantilor, a meritat. Desi a refuzat pana acum sa o atace direct pe Michele Bachmann, Palin a dat in repetate randuri de inteles ca ea este cea care a inspirat Tea Party si a consolidat in politica stilul Mama Bear. Michele n-ar face acum altceva decat sa culeaga, ca orice epigon, roadele.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
