n 1978, Deng a postulat, impotriva tuturor canoanelor ideologice ale vremii, ca economia de piata si sistemul comunist sunt compatibile! URSS a refuzat sa ia in considerare acest postulat si, astazi, este pagina de istorie, in timp ce China este cat se poate de prezenta si vie in arena mondiala!
Sigur, au fost si alte diferente intre cele doua mari tari comuniste, insa cea mai importanta provine din crearea economiei de piata in interiorul sistemului comunist. Drept urmare, daca URSS a reprezentat celalalt pol al lumii bipolare, acest lucru s-a datorat in primul rand amenintarii reprezentate de arsenalul ei nuclear, caci ponderea ei in economia mondiala era incomprabil mai redusa, decat rolul jucat in plan politico-militar. (Poate tocmai de aceea, si astazi, Rusia insista sa isi protejeze capacitatea nucleara, desi, mai ales prin livrarile de titei si gaze, sta astazi la masa celor mai importante 8 puteri ale lumii).
China, insa, a mizat de la inceput pe inscrierea cat mai ampla in cadrul economiei mondiale, plecand tocmai de la crearea economiei de piata pe plan intern. Tocmai de aceea, ea este astazi recunoscuta ca a doua mare putere a lumii, desi, sub raport militar, se situeaza in urma altor puteri, chiar si a Rusiei, care tine cu dintii de arsenalul ei nuclear …
Doua concluzii se desprind de aici. Prima se refera la faptul ca, pe baza puterii ei economice in crestere, China, care are si asa un program militar substantial, poate oricand deveni si o mare putere militara, daca opteaza pentru aceasta! A doua, in stransa legatura cu prima, este ca o atare optiune nu pare sa intereseze prea mult factorii decizionali chinezi. China este deja a doua putere economica a globului, cu cele mai mari rezerve de lichiditati din lume, lichiditati mult mai pretioase astazi, cand creditul este mai mult sau mai putin restrictionat, ca efect al actualei crize, asa ca o angajare viguroasa pe calea inarmarilor, in scopul de a deveni si o putere militara de prim rang, ar dauna, mai degraba decat ar favoriza pozitia deja obtinuta pe plan modial sub raport economic. (Una din lectiile importante pe care cred ca factorii decizionali chinezi au tras-o in urma unor incidente militare relativ recente este ca, ori de cate ori, ele au loc, Statele Unite – si nu China – au de castigat, intrucat cei implicati isi readuc aminte brusc de faptul ca SUA sunt singura superputere militara a lumii capabile sa le apere si ii solicita sprijinul).
Sigur, modelul de dezvoltare in continuare a Chinei va fi urmarit cu mare atentie in intreaga lume, iar intrebarea daca acesta se va mentine si in viitor pasnic sau nu, este pe buzele multor analisti. Ori, sub acest aspect, sa nu uitam traditia chineza, care considera China drept centrul Universului. Chinezii – desi se gasesc astazi in numar foarte mare in toate colturile lumii – au considerat intotdeauna ca sunt un pol de atractie, mai degraba decat o rampa de lansare (cum au fost mongolii, de pilda), dovada fiind faptul ca toate dinastiile intemeiate de cuceritori au sfarsit prin a fi “absorbite” in societate chineza, cu o cultura mult mai ampla si mai rafinata decat a oricarui cuceritor …
Aceasta este, insa, numai o latura a modelului de dezvoltare chinez. Cealalta – cu impact major asupra starii planetei si a resurselor ei – o constituie tipul de dezvoltare economica, care, cel putin din 1978 pana acum, il reproduce pe cel occidental, bazat pe industrializare si consum mare de resurse energetice si materii prime. Intr-adevar, daca prin caderea comunismului, economia mondiala a capatat acces direct la resursele fostelor tari comuniste si a reusit astfel sa re-echilibreze oferta cu cererea de materii prime si energie, “explozia” economica a Chinei si Indiei, intervenita dupa caderea comunismului, a reusit sa o dezechilibreze din nou, astfel incat astazi competitia pentru resurse este una din trasatuile principale ale critalizarii noului raport mondial de putere. Ori, in aceste conditii, ochii tuturor se indreapta inca o data spre Africa, continentul ale carui resurse se spera sa re-echilibreze cererea si oferta de materii prime si energie. Iar in Africa, tara cu cea mai mare implicare este, de catva timp … tocmai China!
Prin prisma celor expuse mai sus, nu mai este nevoie sa subliniem importanta raporturilor noastre, ca, de altfel, ale oricarei tari din lume, cu China! Este un lucru de la sine inteles. Mai mult, spre deosebire de altii, noi romanii aveam un avantaj decisiv: dispunem (inca) de bunavointa factorilor decizionali chinezi (din partid, dar, foarte important, si din armata), care nu uita cat a facut Romania pentru a nu permite izolarea internationala a Chinei, in anii razboiului ideologic dus de Moscova impotriva Beijingului (cartea istoricului american Larry Watts: “Cu asa prieteni …”, recent aparuta in Editura RAO, este o dovada vie in acest sens). Insa, chiar si acest “avantaj” poate disparea odata cu iesirea – inevitabila – din scena a generatiei actuale de lideri chinezi, mai ales daca el nu este sustinut prin amplificarea raporturilor economice dintre Romania si China, oferind noii elite conducatoare chineze interesul continuarii unor raporturi privilegiate.
Numai ca, dincolo de faptul ca nu facem nimic in acest sens – ba, mai mult, distrugem si ce initiasem inainte de 2005 – ne facem un titlul de glorie sa ignoram China si ponderea ei in crestere in economia si politica mondiala. Declaratii ca cele referitoare la faptul ca nu trebuie sa ajungem la mana Chinei, provenite de la cel mai inalt nivel, nu fac decat sa iuteasca degradarea raporturilor bilaterale si evaporarea avantajului mentionat mai sus. Daca mai adaugam si numarul din ce in ce mai mare de exemple in care, intentionat sau nu, Romania nu raspunde deschiderilor chineze, prejudiciind astfel si mai mult raporturile cu aceasta tara, vom vedea cat de nesincronizati cu mersul lumii am ajuns sub actuala conducere. Iar daca mai adaugam si recenta disputa starnita nejustificat cu Rusia, vom ajunge la concluzia ca, daca lucrurile continua, asa, Romania se va marginaliza si mai mult, cu rezultatul sigur al sporirii vulnerabilitatii sale intr-o lume din ce in ce mai complexa si plina de pericole.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
