Este discutia majora a momentului. Pe toate posturile de radio si tv, in toata media, se discuta cu prioritate cand va interveni falimentul Greciei, dar al Americii. Despre consecinte nu se discuta, ca nu prea stie nimeni ce ar urma.
Fara sa fii mare specialist in economie nu e greu sa-ti dai seama ca nu e posibil sa obligi 4-5 milioane de oameni care lucreaza in privat sa duca in spate 12 de milioane de asistati. Sa le dea sa manance, sa le plateasca utilitati, pensii, asistenta medicala etc. Ca nu merge la infinit smecheria cu statul social. In aceste conditii nedrepte infloreste evaziunea, plecatul in alte tari cu impozitarea mai blanda, trecerea muncii la negru sau la gri si toate celelalte pe care le cunoastem.
Are dreptate mediul privat sa procedeze asa? Bineinteles ca are. Unde scrie ca 4 milioane trebuie sa munceasca pentru 22 de milioane?
In zona euro, unele state au ridicat smecheria la nivel macro. Ce si-au zis: papam noi din imprumuturi, ca la o adica nu ne lasa tarile bogate din brate, fara sa se prabuseasca si ele odata cu noi. Aproape le-a iesit. Si grecilor si portughezilor, spaniolilor si cine mai urmeaza. Nemtii, danezii, francezii, finlandezii, si-au vazut de munca, au bugete echilibrate, dar se vad obligate de stabilitatea monedei euro sa achite facturile traiului pe veresie al popoarelor din PIIGS. Pana cand vor accepta santajul? Dupa parerea specialistilor este o chestiune de saptamani, cel mult de luni.
America consumului cu orice pret a facut aceeasi prostie. Pe langa 14,3 mii de miliarde datorie, mai are si vreo 50 mii de miliarde garantate de stat pentru programele Medicare, Medicaid sau cel de securitate socială. Adica 64,3 mii de miliarde!
Poporul american, mai pragmatic, tine, se pare, partea Congresului american si nu vrea cresterea nivelului de indatorare al statului. Asa ca, peste vreo luna si jumatate, mareata America s-ar putea afla in faliment. Asta ar fi realizarea presedintiei Obama, care a gandit si gandeste in termenii statului social.
Toate astea le stiu si explica mai bine economistii. Eu imi indrept atentia asupra reactiei populatiei si clasei politice autohtone.
Urmeaza anul preelectoral.
Ar fi culmea ca USL, jumatate liberal, sa mai scoata pe taraba conceptul de stat social, cand in jurul nostru se prabusesc statele sociale ca niste castele din carti de joc. Cand a devenit clar ca nu poti obliga pe cei vrednici si performanti sa-i tina in spate si pe cei care stau cu burta la soare sau prin carciumi. In conditiile in care au acces la o piata a muncii imensa, aceea europeana.
Ma intreb cum isi va schimba USL discursul din mers, renuntand la toata propaganda cu redistribuirea de la cei care au la cei care stau, impozitarea progresiva, ajutoare sociale cat cuprinde. Ca doar nu se asteapta sa mai creada cineva balivernele astea, dupa ce se va fi produs falimentul in lant al statelor sociale.
Cel mai bine ar fi pentru noi toti ca opozitia sa se inteleaga cu coalitia aflata la guvernare asupra masurilor necesare prevenirii derapajelor si consecintelor nefaste ale unei noi crize economice mondiale. De care nu se indoieste mai nimeni ca va sosi. Difera doar orizontul de timp.
Printre alte masuri, noua reorganizare administrativa, pusa rapid in opera, ar micsora semnificativ cheltuielile de functionare ale statului. Conform unor surse, ne-am imprumutat deja, in primele cinci luni din 2011, 11,5 miliarde de euro, pentru a plati pensii, salarii, dobanzi si rate la credite. In viitor acestea vor deveni, an de an, si mai mari. Exact ca la greci. Datoria publica a Romaniei aproape s-a dublat in cativa ani. Si nu pentru autostrazi, tot ar mai fi fost o scuza.
Orice alte masuri de reducere a costurilor de functionare ale statului roman sunt binevenite. Chiar daca pe o perioada limitata de timp. Pentru a elibera resurse financiare necesare investitiilor in infrastructura, in primul rand in autostrazi, pentru a atrage bruma de investitii ce ar mai fi disponibila pe timp de criza.
Sunt mai necesare ca oricand masurile propuse de Alina Mungiu Pippidi, intr-un recent articol:
1.Reducerea numărului de procedee birocratice (număr de aprobări cu multe instanţe şi zile de aşteptare, impozite multe şi complicate cu trepte progresive sau regresive).
2. Creşterea libertăţii economice (privatizare cât mai extinsă şi zero amestec al statului în companiile privatizate).
3. Creşterea numărul de asociaţii civice active (poate dacă se aplică măsurile de la pct. 1 – doar în Rusia trebuie să ceri atâtea aprobări de la guvern şi tribunale pentru a desfăşura activităţi de voluntariat).
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
