Daca Traian Basescu reuseste macar o parte din realizarile lui Lesheck Balcerovitz, eu unul i-as ierta toate pacatele.

Stefan VlastonFoto: Arhiva personala

Mai intai, cine a fost Lesheck Balcerovitz?

Ministrul polonez de finante, de la sfarsitul anilor '90. A asanat finantele Poloniei de zonele de evaziune si risc, a redus cheltuielile publice astfel incat sa ramana resurse pentru investitii. A facut exact ce trebuia economiei poloneze de la acel moment. La inceput a fost hulit si injurat, mai, mai sa fie linsat. Apoi, cand polonezii si-au dat seama ce a facut pentru Polonia, i-au ridicat statuie. Lui Balcerovitz ii datoreaza economia poloneza trecerea mai lina prin criza, neapelarea la imprumuturi straine, absorbtia fondurilor europene de zece ori mai mare comparativ cu Romania.

Ce a nenorocit si nenoroceste Romania si in acest moment? Coruptia, clientelismul politic, spolierea bugetului de stat prin contracte date pe criterii de partid, deprofesionalizarea functiilor publice in folosul aceleiasi atotputernice clientele. Asta dupa ce clasa politica a vandut aproape toate activele economiei comuniste si din care ne-am ales doar cu 150 km de autostrada.

De doi, trei ani, parca, parca se misca ceva in sensul eliminarii acestor tare provenite din zona politica.

• A fost pusa oarecare ordine in agentiile de stat si salarizarea acestora.
• S-au oprit privatizarile frauduloase inca din 2005.
• S-a pus ordine in sistemul de pensii, in sensul instaurarii principiului contributivitatii.
• S-a pus ordine in sistemul de salarizare bugetara, desi nu s-a reusit legarea salarizarii de performanta.
• A fost redus cu 200.000 numarul de bugetari.
• S-a redus deficitul bugetar in conformitate cu intelegerile cu FMI.
• S-a pus ordine in legislatia muncii si a dialogului social.
• S-au elaborat codurile in domeniul penal si civil.
• A aparut Legea Educatiei Nationale, premisa a reformei in educatie.
• S-a lansat reforma in sanatate, care inghite nejustificat fonduri de patru ori mai mari decat acum zece ani.
• S-au luat la control ajutoarele sociale si se asteapta o lege a asistentei sociale.
• A inceput restructurarea in Ministerul Administratiei si Internelor si in finantele publice.
• S-a dat iama in vami si zonele de evaziune fiscala.
• S-a reusit iesirea din recesiunea economica.

Toate aceste reforme s-au obtinut cu pretul a 11 asumari de raspundere a guvernului. Spre disperarea opozitiei, care dorea dezbateri parlamentare.

Dezbateri ca sa ce?

Cunosc foarte bine situatia din invatamant, in care, in urma dezbaterilor parlamentare conduse de rectori parlamentari si profesori la 4-5 fabrici de diplome, in acelasi timp parlamentari, invatamantul romanesc a ajuns la coada clasamentelor internationale si o frana in cresterea productivitatii si atractivitatii economiei romanesti. Dar generator de venituri si foloase imense pentru cei care profita de pe urma acestor fabrici de diplome. Au consumat fonduri uriase de la Banca Mondiala si alte organisme internationale, fara cresteri calitative evidente. Exemplul universitatii Spiru Haret este edificator. Despre care, spunea Mihail Hardau, ca impreuna cu alte universitati controleaza ministerul educatiei si parlamentul Romaniei.

Atunci, la ce bun dezbaterile parlamentare, daca asta au produs dupa 21 de ani? Nu neg rolul si rostul democratiei, al parlamentului, dar asumarea raspunderii este tot o procedura democratica prevazuta in Constitutie. Atunci cand totul pare gripat si dirijat doar in directia satisfacerii intereselor parlamentarilor si politicienilor, nu si al populatiei. Interesul populatiei nu este sa primeasca azi pomeni electorale, iar in anii ce vin sa pateasca precum Grecia in zilele noastre.

Multi injura, dar care era alternativa?

Sa trimitem FMI la plimbare, cum zice Tariceanu, sa functionam cu deficite oricat de mari, finantate prin imprumuturi inrobitoare, sa marim consumul si nu investitiile in infrastructura. Cu speranta unor beneficii ulterioare venite din consum. Care consum inseamna salarii mai mari, bugetare, ca privatii nu asculta de guvern. Si de unde plateam aceste salarii? Tot din imprumuturi.

In primul rand nu se stie daca ne mai imprumuta cineva, acum ca datoria publica mondiala sta sa crape, iar Grecia se apropie cu pasi repezi de faliment. In al doilea rand, aceste imprumuturi ar trebui sa le plateasca copiii si nepotii nostri. Dar pe ei i-a intrebat cineva daca sunt de acord sa plateasca zeci de ani ce bagam noi in burta, ce dam pe masini, plimbari si haine scumpe? Copiii lui Tariceanu nu vor avea de suferit, le lasa tata mostenire. Dar ai mei vor plati cu varf si indesat toate datoriile facute de parintii si bunicii lor. Si vor trai tot fara autostrazi, sosele, apa curenta, canalizare, ulite asfaltate, etc.

Urmeaza reforma constitutionala si reforma administratiei, prin reimpartirea administrativa a Romaniei. Rezolvarea situatiei regiilor autonome, adevarate gauri negre ale economiei, conduse de clientele, reducerea in continuare a deficitului bugetar, conform intelegerii cu FMI, si investitiile in infrastructura.

Ar fi un miracol sa reuseasca si aceste ultime etape. Despre aceste obiective a vorbit Traian Basescu in sedinta de guvern de astazi. Si despre faptul ca ministri care nu fac investitii si nu atrag fonduri europene trebuie sa plece.

Bineinteles ca politicienii, aproape fara exceptie, tipa si fac scandal pentru ca-si pierd feudele. Isi pierd zonele de influenta pe care le stapaneau ca niste feudali de ev mediu. Dispar serviciile deconcentrate, bazine de functii publice, dispar regiile ca surse de bani negri pentru partid, acum in prag de campanii electorale. Dispar baronii locali, mai precis raman doar opt, dispare clientela de prin inspectorate judetene de tot felul, din Consiliile Judetene, toata liota de taietori de frunze la caini. Dispare sansa de a pune mana pe ultimele active economice ramase neprivatizate. Aceasta este marea suparare!

Mare mirare cum ministrul de interne Igas si cel al sanatatii, Cseke, nu cedeaza presiunilor si populismelor si merg mai departe cu restructurarile. Iar sindicalistii si cei care se adapau din bugetul de stat trebuie sa-si caute de lucru. De asteptat ca noul ministru al muncii sa reduca ajutoarele de la 54 la 9, asa cum spune legea proaspat votata.

Nu cred ca multi credeau ca reforma sa continuie cu aceiasi forta, dupa alegerea lui Emil Boc si odata cu apropierea campaniilor electorale.

Recunosc ca n-am crezut in determinarea guvernului, a lui Emil Boc si a lui Traian Basescu sa mearga mai departe cu reforma si modernizarea tarii.

Aproape toata clasa politica caraie si maraie le perspectiva pierderii privilegiilor si a clientelelor de tot felul. Pana in prezent coalitia de guvernare a functionat, de bine de rau, fara sincope. Cum si cine i-a convins sa-si sacrifice interesele de partid si de grup in favoarea modernizarii tarii, greu de spus.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro