In 10 decembrie 2009, cand si-a luat in primire premiul Nobel pentru literatura si cecul de 1 milion de euro, Herta Müller a inganat, cu lacrimi in ochi, despre „batista zilnica de la mama“, o ocrotire simbolica de gheara cea lunga a sistemului represiv. Romanul sau „Leaganul respiratiei” (Atemschaukel) a fost „cireasa pe tort”, in sens pozitiv. Publicat in toamna anului 2009, romanul a inclinat talerele balantei de la Stockholm in favoarea scriitoarei germane originare din Banat.
In 27-28 septembrie 2010, Herta Müller se afla la Bucuresti, unde sustine si o lectura publica din acest roman. Povestea tragica a deportarii lui Oskar Pastior intr-un lagar de munca sovietic, dupa cel de-al doilea razboi mondial, sta la baza romanului definitivat de Herta Müller, sub semnatura careia a aparut ”Leaganul respiratiei”. Atat Pastior, cat si mama Hertei Müller par sa fi impartasit destinul comun al terorii de lagar.
In anul 2006, Oskar Pastior (n. 1927, la Sibiu) a decedat. Trei ani au lucrat la roman, impreuna, Herta Müller si Oskar Pastior, cunoscut mai ales pentru productiile sale lirice. Cei doi s-ar fi cunoscut cu mult timp inainte, „in anii '80, la Berlin”, dupa informatiile Neue Züricher Zeitung online.
Herta Müller nu isi neaga atasamentul fata de defunctul prieten, chiar in conditiile deconspirarii postume a acestuia. „Nu trebuie sa ma distantez de Oskar”, a spus ea la inaugurarea expozitiei „Podoaba rece a vietii” (Der kalte Schmuck des Lebens). Expozitia itineranta despre viata si opera scriitoarei a fost inaugurata in aprilie la München si in 10 septembrie, la Literaturhaus din Berlin.
Cu cateva zile inainte, germanistul münchenez Stefan Sienerth dezvaluia in trimestrialul stiintific „Spiegelungen” (Oglindiri) trecutul de informator al lui Oskar Pastior. Intre 1961-1968, acesta ar fi colaborat cu Securitatea romana sub numele de acoperire „Otto Stein”. In timpul cautarilor sale printre documente arhivate la CNSAS, Sienerth ar fi descoperit angajamentul de colaborare al lui Pastior, nu insa si note informative ale acestuia.
„In continuare imi va fi drag de un om, la fel ca inainte”, a spus Müller, citata de NZZ. „Cu cat intru mai adanc in detaliile acestor acte, cu atat furia mea se transforma mai mult in jale si compasiune”. [...] „Sa rezisti la o astfel de presiune ca aceea a Securitatii, care merge pana la amenintarea cu moartea, este ceva care nu poti cere oamenilor, atunci cand sezi ca noi, la adapost”, ar mai fi declarat scriitoarea pentru publicatia elvetiana.
Editorul de la Hanser Verlag, al cartilor Hertei Müller si ale lui Oskar Pastior, a sarit si el in apararea celui din urma. Michael Krüger a declarat pentru Süddeutsche Zeitung ca Pastior ar fi trait mereu cu frica „de a fi dat in vileag ca homosexual si supus represaliilor obisnuite ale vremii”. Acest fapt l-ar fi facut „ideala victima a santajului Securitatii”.
Atat editorul german, cat si Herta Müller, par a scuza „deriva” lui Oskar Pastior, considerandu-l victima a unui sistem represiv si periculos de moarte. Stim cu totii, macar din lecturi, ce „bau-bau” crud a putut fi Securitatea. Mai stim si ca „despre morti, numai de bine”. Clar este insa ca, atunci cand interesele personale o cer, tindem sa devenim mai concilianti. Ce ne facem insa cu intransigenta si verticalitatea de atitudine pe care unii o clameaza, fara drept de apel?
Intr-o scrisoare deschisa adresata directorului Institutului Cultural Roman, Horia Roman Patapievici si publicata in iulie 2008 in Frankfurter Rundschau sub titlul „Turnatori la Academia de Vara”, scriitoarea Herta Müller protesta impotriva invitarii de catre ICR la Berlin a conferentiarilor Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi. „E un scandal ca Romania se prezinta in Germania cu aceste doua persoane, care in timpul dictaturii au colaborat cu Securitatea“ scria Herta Müller.
Ea considera, in scrisoarea deschisa catre Patapievici, ca „daca ICR se prezinta in Germania cu aceste persoane, se va auto-blama definitiv, iar participantii germani vor fi folositi la lustrul turnatorilor“. „Crede ICR ca traieste pe o alta planeta, pe care nu exista notiuni ca demnitate personala si integritate morala a stiintei?” intreba ea retoric. „Promit ca nu voi mai pune piciorul peste pragul ICR Berlin, si nu voi fi singura” isi incheia Müller scrisoarea.
In vara anului 2009, Herta Müller zicea ca Germania e „o rezervatie comoda pentru informatorii Securitatii“. Sorin, Voicu, Gruia, Marin, Walter, Matei, Horatio, Sando, Ziaristul ar fi nume de cod ce apar in dosarele unor scriitori de limba germana din Grupul de actiune Banat, sau apropiati ai acestuia. Werner Söllner ar fi fost „Walter“. „Sunt unul care nu s-a putut impotrivi destul. Si nu mi-o pot ierta, pana in ziua de astazi” si-a recunoscut vina Söllner, care in prezent traieste la Frankfurt am Main.
In 10 decembrie 2009 a avut loc confruntarea unora dintre acesti scriitori, care traiesc acum in Germania, cu dosarele trecutului lor: William Totok, Helmuth Frauendorfer, Franz Hodjak si Richard Wagner, fostul sot al Hertei Müller. Dezbaterile de la München au avut loc in cadrul reuniunii tematice „Literatura germana din Romania in oglinda deformatoare a dosarelor Securitatii”.
Herta Müller s-a scuzat pentru neparticipare. In aceeasi zi, ea isi lua in primire Nobelul pentru contributii deosebite la literatura „dezradacinatilor”, la Stockholm. In viziunea sa despre dezradacinarea produsa in si prin comunism -cu instrumentele represive stiute ale acestui sistem-, era putin loc pentru justificari si note conciliante. Acum, tonul pare sa se fi inmuiat.
Alegeri SUA
Posibil sa mai existe potential pentru rumegat la Herta si eventual la alte figuri marcante ale momentului din care sa se infrupte diversi semidocti pentru a-si intari respectul de sine in lipsa unor realizari notabile.
Nu sunt de acord cu critica d-nei Rockhoff si admir consecventa Hertei. Ea nu a generalizat niciodata ,neavand o atitudine punitiv-colectiva la adresa romanilor combatand totodata cu consecventa sistemul securist care din pacate a perpetuat dupa ´89.
(1) Pe de o parte, dupa cum remarca mai multa lume pe-aici, e vorba de colaborare sub presiune imensa, fara dovada unor note informative vs. colaborarea sub o presiune poate nu la fel de intensa, cu dovada unor note informative. Dar, mai important
(2) Este vorba de un standard pentru spatiul public romanesc vs. un standard pentru viata personala a unui individ. Una e sa afli ca un stat este reprezentat de persoane care au colaborat cu Securitatea si cu totul alta e sa afli ca un prieten a colaborat cu Securitatea.
dar si o intrebare pentru cei pentru care acest subiect se pare ca este "aur" - nu exista numai Herta Muller. (inca...) exista extrem de intransigentul si verticalul Paul Goma - pentru orice popor normal, Goma ar fi un adevarat erou... noi, cei care aflam de el, o facem in cadrul unui gen de cultura underground. cauza, este, evident, imoralitatea noastra endemica, ce ne face sa respectam, din snobism, eruditia elitei intelectuale romanesti, fara sa-i chestionam vreodata principiile.
Paul Goma este un scriitor bun (de pilda Din Calidor, Culoarea Curcubeului '77, Gherla - sunt exceptionale), un martor valoros al comunismului si postcomunismului romanesc (precum si posesor al unei perspective speciale, din pozitia basarabeanului refugiat dupa razboi in Romania) si un critic extrem de necesar, desi virulenta lui poate soca.
simpla respingere a sa de catre elita "calduta", dar extrem de veninoasa a "intelectualilor romani" in frunte cu Liiceanu nu este un motiv pentru generalizarea acestei lasitati la nivelul intregii culturi romanesti.
mi-ar placea sa citesc aici si despre Paul Goma.
dar inteleg de ce am primit minus. romanii, oricat ar fi ei de "moderni" mai au cateva zeci de ani pana la a se obisnui cu adevarul. va fi prea tarziu, din pacate.
cat despre colaborarile cu securitatea - nu cred ca apelativul "turnator" este un bun instrument de selectare a oamenilor - nu era nici imediat dupa revolutie, si cu atat mai putin acum.
daca am beneficia de o cultura a moralitatii veritabila am putea detecta comportamente imorale - cum nu este cazul, ne lasam dusi de nas de pretentii de dizidenta sau de persecutie de pe vremea comunistilor... in viitor, toate hahalerele si toate victimele din perioada comunista vor disparea fizic - vom considera atunci ca avem o societate "pura"? sa tinem totusi cont ca aceasta societate aproape "pura" a facut din Paul Goma un subiect tabu.
peace of cake
Ca va doare atat de tare milionul de euro incasati de Herta Muller incat sa va incepeti denuntul acesta vesel cu el, e limpede. Dar trebuie sa va doara, in ciuda veseliei afisate, mortal, ca sa nu vedeti ca onestitatea ei nu pierde nimic prin aceea ca nu se dezice de un prieten nefericit si mort, cum o face cand e vorba de baieti zdraveni si sanatosi si pusi pe capatuiala, care sufoca si azi spatiul public si, da, reprezentantele noastre mai peste tot.
Nu pierde, doamna, nimic, e o specie rara de verticalitate, omenie si modestie, devotament si loialitate si pe deasupra e si extraordinar de talentata. Fundatia Nobel s-a innobilat pe sine prin alegerea asta. Dupa atatia prieteni ai lui Castro si admiratori de Che Guevara....
Nu este prima oara cand anonima doamna Rockhoff are "opinii" aiuritoare, carora incearca sa le dea greutate prin departarea fata de tara si traiul intr-o societate mult mai civilizata precum cea germana.
Diferenta este insa clara pentru toata lumea, nu doar pentru Hertha Müller:
1. "Sienerth ar fi descoperit angajamentul de colaborare al lui Pastior, nu insa si note informative ale acestuia. "
Comparati asta cu:
2. "Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si pe unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pina la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros." (Sorin Antohi) / http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1158975-sorin-antohi-turnat-securitate.htm
pe doamna Herta Muller o gasim cumva tot la casa parinteasca din Nitchidorf Timisoara? sau tot de acolo isi exprima opiniile?
daca nu era, poate ca nici nu ar fi fost la fel de haituita de Securitate. ce spuneti de asta? umneavoastra ca roman verde probabil nu ati intrat in acelasi colimator al securitatii ca si ea. si nici familia nu v-a fost trimisa la canal pentru simplus motiv ca aveti alta nationalitate, si, sasii/svabii fiind mai harnici si mai educati din fire, aveau o avutie mai mare, fara a fi chiaburi in adevaratul sens al cuvintului.
sincera sa fiu, imi este greata cum toata lumea se grabeste sa o denigreze pe Herta Muller, asa, din reflex romanesc (si poate dintr-un sentiment de vina colectiva, ca 'toti am fi turnat, daca am fi fost fortati'. Ei bine, daca cititi nu mai mult decit discursul ei de Nobel, o sa vedeti ca ea nu a turnat, desi i s-a cerut si refuzul ei i-a atras o serie de sicane greu de suportat pina ce a plecat din tara. iar chestia cu 'trebuia sa se sacrifice' la fel ca noi toti, eventual sa ii moara si capra ca noua si sa manince acelasi salam cu soia, va rog, scutiti-ma. nu este nici o rusine sa te eliberezi dintr-o inchisoare spirituala, daca poti. atunci cind votul politic nu mai e de folos, exista optiunea lui 'voting by feet' - luatul picioarelor la spinare e o solutie foarte onorabila, mai degraba decit degradarea fizica si morala intr-o hazna cum a fost Romania anilor '80. Nu am auzit ca cei care nu au plecat din Romania in anii aceia sa fi primit automat statutul de Mesia, asa ca lasati-o mai usor cu 'puterea si stima ti-o da sacrificiul'.
cit despre a doua parte a mesajului dvs, nu inteleg deloc prin ce derapaj al logicii o asemuiti pe HM cu Iliescu, chitac, etc.
au fost o groaza de romani mai mult sau mai putin "verzi" care nu au fost doar haituiti, ci batuti, inchisi sau omorati din '47 incolo.
eu am dat deja un exemplu - Paul Goma. Pentru noi, ca romani, este mai relevant si din punctul de vedere al marturiilor si al atitudinii mi se pare mult mai important.
spuneti ca "nu si-a vazut familia asuprita": tatal ei a fost expropriat, mama ei a fost deportata 5 ani intr-un lagar sovietic de munca fortata; banuiesc ca daca i-ar fi fost omorati parintii, sotul, ati fi fost si dumneavoastra multumit ca Herta a suferit de-ajuns.
Acesta este un articol cel putin nedemn, partinitor si jignitor la adresa tuturor celor care au trait sub teroarea securitatii! Afirmatii precum cea cu bau-bau este o palma pe obrazul romanilor care au suferit atunci, sub securitate, si care sufera acum, de pe urma tagmei de netrebnici ridicati la putere din randurile fostei securitati.
Herta Muller nu l-a atacat, cred eu, pe omul Sorin Antohi, ci pe trimisul ICR. Si a avut dreptate. Una din misiunile ICR ar fi trebuit sa fie recuperarea si comunicarea istoriei noastre sub talpa securitatii si actele de cultura prin care noi incercam sa ne asumam acest trecut. Aceasta patetica incercare de a spala fata ICR, cu atat mai mult improscand cu noroi o marturie (cartile Hertei Muller) care are marele merit de a exista si de a nu permite uitarea, vorbeste din pacate mai mult despre autoarea lui si despre cei pe care ii apara decat despre cat de partinitoare este (si poate ca este!) Herta Muller.
Astazi, unii oameni, au remuscari atunci cand, de exemplu, nu separa gunoiul "verde", reciclabil de cel menajer. Se gandesc ca de fapt contribuie la poluarea planetei, si ca oamenii au facut-o multa vreme in trecut.
Niciunul nu s-a gandit acum o suta de ani sa aiba un sentiment de remuscare atunci cand actionau potrivit normei sociale. Cei mai multi considerau ca isi faceau datoria civica de a nu murdari orasul.
Ma intreb daca si colaborationismul cu Securitatea nu era/este interpretat in aceeasi termeni: de vreme ce toata lumea facea astfel, adica era lucrul "de facut", norma, de ce ar fi trebuit sa-mi fie rusine sau sa am sentimente de vinovatie.
De multe ori, comportamentul observat este si comportamentul legitimat.
Evident, asta ridica problema unui tip de relativism moral, care spune ca in anumite perioade istorice, turnatoria este acceptabila.
In al doilea rand, dupa stiinta mea, Banatul este o parte a Romaniei, nu vad asa un deranj ca D-na Muller se prezinta drept banateanca. Pacat ca dupa incantarea initiala intram usor usor in mocirla tipica, in care invidia tipic romaneasca ne roade pe tacute.
PS. nu va grabiti, nu sunt banatean, nici neamt.
La fel, ar trebui sa ne spuneti de la cine sunt de asteptat dovezile clare despre "triada mafiota". Sperati in niste autodenunturi? La romani, caci fara indoiala pe ei ii socotiti romani adevarati, s-au vazut rar asemenea accese necontrolate de cainta.
2. multumesc pentru invitatie, "mihaitza". A fost un regal prestatia Hertei Muller ieri seara la Ateneu. Nu pentru ca ar fi o femeie nepartinitoare. Ci pentru ca este miraculos de vie. Numai bine, dj.
Altminteri, l-am zarit pe Eminescu surazand: Ateneul s-a intors la conferintele pentru care a fost proiectat intru Luminarea Poporului.
1. Prostia: confundati merele cu perele! Frau Mueller nu a atacat omul cutare (asa cum faci matale acuma ca o iei la misto) ci sistemul cretinoidizant; ea nu spune ca nu vrea sa il vada pe omul Antohi, ci ca Romania (si nu pataplesu) nu se poate afisa cu astfel de specimene fara sa se faca de ras. E vorba de cu totul si cu totul altceva.
E omeneste (si nobil) sa poti ierta pacatele unui aproape, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre ICR care intre noi fie vorba nu inseamna pataplesu ci o institutie. Ceea ce faci matale acuma e ca cam confunzezi institutia casatoriei cu tinerii casatoriti. E adevarat ca poti sa-ti bagi ceva si in casatorie dar asta doar pt ca noi, romanii suntem mai predispusi catre metafora.
Dar din cum tratati problema mai sus, reiese ca d-voastra masurati cu cantarul si masa si lungimea si temperatura si mai stiu io ce altceva.
2. Invidia si mercenariatul: ce formulare e asta cu "si-a luat in primire cecul"
Pentru ceilalti romani verzi:
Daca io vreau sa-mi fac niste analize sa vad daca sunt sau nu sanatos, are relevanta ce etnie are laborantul/doctorul? De ce trebuie sa privim opera d-nei Mueller prin prisma etnica si nu prin cea a introspectiei, a contemplatiei si a regasirii de sine?
Vine pentru ca inca se simte legata de aceasta (cu toate ca la ce comentarii vad pe aici nu se merita) nu pentru ca iar cere-o cineva...Iti spune cea toate acestea.
In ceea ce o priveste pe madame Rockhoff, ii sugerez sa ramana la subiecte de Blid..Herta Müller e prea mult . Stim ca este fan Patapieici pana in maduva oaselor..da bine la public
Exista niste marturii ale unor "Calatori straini in tarile romane" care acumuleaza niste topuri bune. Ne impiedica strainii astia sa tragem niste concluzii despre societatea romaneasca contemporana lor? Mai stim si ca multe din parerile lor (caci asta si sunt) nu prea au legatura cu realitatea. Ne impiedica asta sa ne facem o impresie despre cum erau priviti romanii pe atunci?
Eu nu vad in HM altceva decat un martor chemat in instanta (procesul e de vindecare). Ori intr-o astfel de instanta, etnia martorului, obsesiile lui, religia samd nu au nimic de spus atata vreme cat martorul este sincer.
Nobelul este o mare pleasca pt noi pt ca fara aceasta recunoastere internationala (binemeritata de altfel) noi inca ne-am mai scarpina in fund ascultand angelologi de care n-a auzit nici dreaq (sau dracii) dincolo de hotare. Acuzatia lui Marino sta in picioare in privinta intelighentiei romanesti contemporane. SI pt ca Mueller nu e romanca, nu avem nici macar exceptia de la aceasta observatie a lui Marino.
Ori acum suntem obligati sa o citim. Acest Nobel nu ne mai permite sa o ignoram cu dezinvoltura ca pana acum.
HM are ceva de spus despre societatea romaneasca in care SI eu am trait, deci nu am cum sa nu ma regasesc (adica probabil ca tu nu ai trait in comunism sau ai incetat sa mai ai intrebari despre Romania), HM e in stare sa arate ce e aia o dezbatere (si nu tocsou), e in stare sa arate ce e aia bun simt si demnitate si noi nu suntem in stare decat sa afisam un plictis superior? Si sa comentam ca defapt Nobelul l-a luat ca e nemtoaica? Si ca ea a scris prin prisma etnica? Sau ca stim noi mai bine ca din germania se contampla mai bine? Asta e tot ce e de inteles?
Eu nu imi aduc aminte ca cineva sa fi pus accentul pe etnia unui scriitor mai mult decat pe opera sa CU exceptia celor care au avut de-a face cu Romania (vezi Ionescu).
O zi buna in continuare (macar tie, ca pe a mea mi-ai stricat-o deja).
altfel, eu nu prea inteleg de ce s-ar face de ras icr-ul (sau romania) prin oameni de calibrul unor antohi sau corbea... au incetat acestia sa fie intelectuali valorosi din cauza colaborarii cu securitatea? ce cauta morala (si moralina) in aceasta chestiune? e oare corect-democratic sa aduci astfel de argumente in piata publica atunci cand in discutie este o chestiune strict tehnica (c0mpetenta cuiva)? inteleg ca morala sa cantareasca in profilul omului politic. dar in cultura?! ce rost are ea? nu-l vom mai citi pe kundera daca am aflat ca a fost turnator? pe sadoveanu, calinescu si arghezi ca "s-au dat cu regimul" comunist? punctul de vedere potrivit caruia antohi sau corbea "nu ar trebui" sa ne reprezinte (prin icr sau alt for oficial) este pur emotional, ca atare nu ar trebui luat in calcul
Intr-un fel judeci un om care a facut Siberia si a fost homosexual pe vremea comunistilor (inclusiv a celor hardcore ai lui Stalin), si doar a semnat un angajament de colaborare ce putea fi obtinut prin inimaginabile presiuni si torturi, si in alt fel pe murdaritii care au semnat, dar au si ciripit, dovediti, despre colegi si prieteni. Murdaritii astia sint fratiorii sistemului oribil, care au profitat de pe urma lui, si vor sa profite in continuare. Intre ei si omul intors din Siberia nu este nici o comuna masura.