Nobelisti, criza, mass-media    

de Dragos Paul Aligica     HotNews.ro
Vineri, 4 septembrie 2009, 17:18 Actualitate | Opinii

Dragos Paul Aligica
Foto: HotNews.ro
Nu cu mult timp in urma Joseph Stiglitz a vorbit Romaniei.  Era inevitabil ca Marele Laureat (Premiul Nobel pentru economie, 2001) sa se adreseze la un moment dat si noua, romanilor. Nu exista economie a lumii care sa aiba vreun secret pentru el. Laureatul cunoaste tot, intelege tot si are solutii pentru toate. Dar mai ales este daruit cu acea sensibilitate ce il face sa vibreze la suferinta macroeconomica produsa de dezechilibre microeconomice. Injustitia derapajelor structurale pe fondul unor asimetrii informationale ii incita sensibilitatea morala si imprima un zel misionar actiunilor sale.

Daca maine la ora 03:00 pm s-ar descoperi in constelatia Andromeda o civilizatie cu un deficit de cont curent de peste 6%, este sigur ca la ora 04:00 pm Stiglitz ar fi la CNN declarand cu mina grava ca el a prevazut „inca din 1994” ca politica de ajustare structurala galactica este un fiasco si a avertizat despre costurile sociale pe care formele de viata locale vor trebui sa le suporte; dar nimeni nu a ascultat, samd...

De asemenea, este cert ca a doua zi va fi prezent si la talkshowul de maxima audienta al civilizatiei respective. Sa nu ne intrebam cum va face sa ajunga acolo in timp util, in pofida constrangerilor date de legile cosmice. Va fi neindoios in studio la timp; vorbind extraterestrilor despre previziuile lui „inca din 1992” si explicand ce ar trebui sa faca Premierul Marelui Consiliu Galactic.

Iata de ce se si considera ca omenirea are intotdeauna in rezerva o solutie la problema depasirii vitezei luminii: sa descopere o civilizatie extrateresta cu un deficit de cont curent nesustenabil si sa-l informeze pe Stiglitz ca Paul Krugman scrie deja un editorial pentru numarul urmator al celui mai cunoscut ziar al extraterestilor (Cum s-a ajuns ca P. Krugman sa aiba o rubrica permanenta la New York Times si J. Stiglitz, care dorea una „inca din 1998” , sa nu aiba, este o alta discutie.)

Si pentru ca vorbind despre Marele Expert de la New York Times, intram si mai tare in spatiul mistic al obiectului putin inteles dar profund venerat care este „Premiul Nobel pentru economie”, sa incepem parabola noastra cu cativa recipienti ai unui astfel de premiu, al caror ego nu pulseaza radiind pana in galaxiile proxime. In 2007, Leonid Hurwicz, Eric Maskin si Roger Myerson au primit distinctia in cauza pentru contributia la intelegerea modului in care constrangerile si stimulentele materiale, raportul dintre costurile si beneficiile personale, informatia si preferintele indivizilor pot sa fie luate in calcul si combinate in analiza si constructia de aranjamente institutionale private si publice. Pentru ca intreprinderea lor se invarteste in jurul unei chestiuni de design institutional (cum intelegem si proiectam mecanisme  sociale), scoala de gandire este cunoscuta drept “mecanism design theory” sau teoria design-ului sistemelor economico-sociale.

Chiar si la o privire superficiala, contributia acestor ganditori pare sa fie de maxima relevanta pentru problemele puse in lumina de recentele turbulente economice. Ce poate fi mai actual si relevant in contextul crizei actuale decat o discutie despre cum privim si administram mecanica institutionala a relatiilor dintre stat si institutiile pietei?

Ne-am astepta deci ca numele lor sa fie in centrul dezbaterilor. Nu sunt.  In schimb un Stiglitz sau Krugman par sa fi capatat atributul ubicuitatii. Traim cu senzatia ca in ziua de azi nu mai poti sa te strecori spre baie fara sa te confrunti cu riscul de a fi lovit pe drum in moalele creierului de vreo opinie a celor doi corifei. Sa nu mai vorbim de faptul ca gratie inteligentei si profesionismului unei bune parti a presei internationale, cititorul obisnuit poate fi scuzat daca ajunge sa creada ca cineva considerat de toti economistii ce se respecta o galinacee, productoare de materiale galinacee, pentru galinacee, precum Naomi Klein, este noua stea a gandirii economice contemporane.

Sa revenim insa de la stele, pe pamant. Teoria designului mecanismelor institutionale este un raspuns tehnic la provocarea data de o intrebare simpla dar de o relevanta practica imensa: Cum putem sa alocam resursele eficient cand exista atatea bariere in calea coordonarii si comunicarii functionale intre actorii sociali? Cum putem sa ne coordonam eficient cand lucrurile ce ne despart (preferinte, informatii, interese) sunt cel putin la fel de multe si profunde precum cele ce ne leaga?

Hurwicz, Maskin, Myerson si colaboratorii lor ne pun la dispozitie un cadru pentru analiza imensului numar de institutii sau “mecanisme de alocare” de care ne lovim in viata de zi cu zi. In lumea cu oamenii ei, asa cum sunt, cu egoismul si ignoranta lor, nu cum apar in vise si utopii. Stiam de pilda ca procesul de alocare a bunurilor si serviciilor prin intermediul pietelor sau a cvasi-pietelor este cel mai adesea eficient.

Este o realitate explicata si teoretizata de generatiile mai vechi de economisti prin modele bazate pe o serie de asumptii destul de rigide. Noua teorie deschide insa o perspectiva mai larga. Un orizont in care cazul clasic al tipului de piata teoretizat de inaintasi ne apare ca un caz specific. Una din numeroasele configuratii posibile intr-un teritoriu mai vast de institutii si procese. Fortand o analogie mult invocata, sa spunem ca teoriile lui Hurwicz, Maskin si Myerson deschid fata de teoriile clasice o perspectiva asemanatoare cu cea pe care teoria lui Einstein a deschis-o fata de cea newtoniana.

In plan practic, aplicatiile teoriilor in cauza au creat oportunitatea de a analiza dintr-o noua perspectiva, ce trece dincolo de abordarea clasica, un vast spectru de probleme. Ele au condus la inovatii in domenii precum cel al teoriei impozitarii, finantelor publice si corporate, si mai ales (si foarte de actualitate) in domeniul reglementarii activitatilor economico-financiare.

O simpla trecere in revista arata cat de relevante sunt totusi ideile si teoriile respective pentru dezbaterile legate de criza economica. Relatia stat-piata, disfunctionalitatile pietelor financiare, rateurile reglementarii si monitorizarii, problemele interventionismului statal etc, toate sunt chestiuni ce (odata depasit invelisul retoric sau teoretic) pot fi regandite ca probleme de „mechanism design”. Criza insasi poate fi vazuta ca o cumulare de probleme ce, in buna masura, trebuie tratate prin grila „mechanism design”.

Relevanta lui Hurwicz, Maskin si Myerson devine si mai clara daca observam cum contributia lor este de fapt o extensie a marii dispute ce a marcat profund stiinta economica si ideologia secolului 20: Este posibila o ordine economica apta sa functioneze eficient in afara mecanismelor pietei?

Noua teorie elaboreaza si clarifica dimensiunile acestei dispute si arata care este relevanata ei practica azi: limitele si potentialul diferitelor mecanisme alternative de decizie privata si colectiva. Dar indiferent de aplicatiile practice, sau de ce credem despre istoria intelectuala a dezbaterilor piata versus stat, teoria designului de mecanisme institutionale si economice ne pune la dispozitie un mod de a reflecta asupra alternativelor imaginabile, posibile si fezabile.

Daca asa stau lucrurile, fie ca privim din perspectiva strict tehnica a acestor mecanisme (reglementare, monitorizare, coordonare etc) fie ca privim din perspectiva evolutiei dezbaterii intelectuale (planificare vs. initiativa libera), ideile acestor ganditori ar trebui sa ocupe cu prioritate un loc central din dezbaterea publica de azi. Intrebarea revine: de ce nu auzim mai mult despre Hurwicz, Maskin si Myerson si ideile lor? De ce auzim pana la satietate opiniile mai mult sau mai putin pertinente, mai mult sau mai putin oportune ale unui Stiglitz sau Krugman si mai nimic despre ceilalti? Mai sunt si alti nobelisti in jur. De pilda in 2001 Stiglitz a impartit Nobelul cu George Akerlof si Michael Spence. Toti pentru contributii pe aceeasi tema. A auzit cineva de ei in mass media? Chiar sa nu aiba oamenii acestia nimic de spus acolo unde Stiglitz ar trebui platit sa mai taca? Si sa nu uitam ca mai sunt sute de alti ne-nobelisti ce au cel putin tot atata legitimitate epistemica in a se pronunta privind temele economice ale zilei.

Evident ca nu ne putem astepta ca mass media sa preia ideile unui Edmund Phelps (Nobel 2006) care neintelegand porunca vremii, critica nesabuit planurile de reglementare financiara propuse de Obama. Sau pe D. C. North (Nobel 1993) care a sustinut in repetate randuri ideea bizara potrivit careia pentru a te putea pronunta pertinent privind economia unei tari trebuie sa dedici cel putin sase luni studiului istoriei, culturii si institutiilor tarii in cauza.

Sau pe James Buchanan (Nobel 1986) care afirma ca predictiile economistilor sunt un ghicit in bobi pretentios pentru ca economia nu este o stiinta predictiva. Sau care considera ca rolul de mari eminente cenusii din spatele Printului, manipulatori demiurgici ai economiei (rol pe care economistii tind sa creada ca li se cuvine) este o prostie penibila. Si ca, in general, in loc sa se preteze la pretentii oraculare si falsa grandoare, economistilor le-ar sta bine sa fie mai modesti, comportandu-se ca niste carturari adevarati pentru ca atunci cand scopul lor nu mai este stiinta ci folosirea retoricii stiintifice pentru influenta politica si publicitate, nu mai sunt economisti, ci panglicari.

Nu ne asteptam deci ca vederi de mai sus sa rezoneze in lumea mass media, ea insasi dominata in ziua de azi de panglicari. Dar autorii „mecahism design” nu s-au ilustrat niciodata prin astfel de vederi nepopulare si neprogresiste. (In paranteza fie spus ei sunt considerati mai degraba de centru-stanga – Hurwitz de pilda fiind activist al Partidului Democrat pana la sfarsitul vietii).

Deci independent de incontestabilele merite academice ale unui Stiglitz si Krugman, este absolut legitim sa ne intrebam de ce numele si opiniile altora, cum ar fi cei din scoala „mecahism design” sunt atat de putin vehiculate in mass media. Vorbim pana la urma de idei de mare si urgenta relevanta. Avem aici o tema ce ar trebui sa ne dea de gandit serios. Sigur ca, jocul unui Stiglitz are o explicatie logica: Stiglitz si „progresistii” stangisti isi dau unii altora ceea ce au nevoie. 

Stiglitz le da aparenta de decenta intelectuala. Ei ii dau statutul de guru si aplauzele de care ego-ul sau pare sa aiba o nevoie patologica. Dar asta nu inseamna ca mass media ar trebui sa devina complicele si facilitatorul acestui troc. Hipermediatizarea unei minoritati galagioase si marginalizarea unei majoritati tacute, nu trebuie totusi luata ca ceva de la sine inteles.  

Pe scurt, cazul ne obliga sa ne punem niste intrebari: Cat de simptomatic este acest caz pentru starea dezbaterii publice actuale si rolul pe care elita mass media occidentala il are in a selecta si manipula temele si vectorii dezbaterii publice? Sa aiba situatia legatura cu faptul ca un Maskin si Myerson au atitudinea ca valorea in sine a ideilor, nu PR-ul si marketingul lor, este ceea ce conteza?

Aceasta in vreme ce Stiglitz si Krugman se afla de ani buni intr-o continua campanie de PR si auto-promovare? Sa aiba legatura cu obsesiile ideologice ale marilor organizatii mass media occidentale? Mai precis cu vederile „progresiste” ce le fac sa trateze temele majore ale momentului nu din perspectiva tehnica si pragmatica ci din perspectiva valorii ideologice adugate la agenda progresivismului stangist? 

Sunt mass media doar o victima a unei campanii de marketing personal a unui Stiglitz si a altora ca el? Cat este complicitate si cat este stupiditate in ecuatia relatiei dintre cele doua parti? Indiferent de raspuns, un lucru este sigur: toata povestea aceasta ne distrage atentia facindu-ne sa uitam de locul unde ar trebui sa fie de fapt discutia publica. Iar acest loc este definit infinit mai bine de nume precum Hurwicz, Maskin si Myerson decat de exhibitionismul si setea de notorietate a unui Stiglitz sau a competitorului sau, mereu agitatul Krugman.

Ce invataminte tragem din toata aceasta poveste:
  • 1. De cate ori dam, cu sa fara intentie peste una dintre enciclicele, cuvantarile sau opiniile ex-catedra cu care Stiglitz si Krugman binecuvanteaza aproape zilnic umanitatea, ar fi bine sa nu uitam totusi faptul ca daca cei doi (fara idoiala doi economisti respectabili academic) se afla intr-o stare de perpetua logoree si agitatie mediatica, nu inseamna neaparat si ca au intotdeauna ceva important, relevant sau inteligent de comunicat.
  • 2. Din 1969 pana azi premiul Nobel s-a acordat in fiecare an, de multe ori cu recipienti multipli. Printre noi traiesc zeci de nobelisti potentiali –  ce vor fi validati ca atare in deceniile ce vin. Altfel spus, ar fi loc si resurse si pentru alte voci si alte opinii. Daca le ascultam este posibil sa avem surpriza sa constatam ca la cati nobelisti (actuali si potentiali) tot atatea opinii. Ideea ca un Stiglitz sau Krugman ar vorbi in numele „economiei” ca stiinta sau a „nobelismului”  ca esenta a esentelor intelepciunii economice, este puerila.
  • 3. De cate ori vedem un economist (nobelist sau nu), dandu-si cu studiata siguranta de sine parerea privind cele trecute, prezente si viitoare sau pozand in (potentiala) eminenta cenusie capabila sa manevreze cu stiinta sa profunda, economia unei tari sau a intregii lumi, sa ne gandim totusi ca poate James Buchanan are si el pe undeva dreptate: Poate ca economistilor le-ar sta bine sa fie mai modesti si mai masurati in pretentiile lor. Pentru ca atunci cand scopul nu mai este stiinta ci influenta politica si publicitatea sub pretextul autoritatii stiintifice, economistul nu reuseste sa fie nimic altceva decat un panglicar ceva mai scolit decat competitorii in ale datului cu parerea cu care se intersecteaza pe culuoarele redactiilor si studiourilor.


Citeste mai multe despre   




















Jurnal din Israel​

​FOTOGALERIE Tel Aviv: plaje, muzici si trupuri

Greu sa gasesti in lume un oras care petrece mai mult, care se odihneste mai seren. Un New York pe Malul Mediteranei, un colt de Europa sofisticata in Orientul Mijlociu, o destinatie de plaja excelenta, un oras in care noptile de distractie se continua si dupa ce se crapa de ziua. Oameni pe longboard-uri colorate coboara spre faleza orasului, de multe ori purtand doar o pereche de pantaloni scurti. Esti in inima civilizatiei est-mediteraneene, cu hedonismul ei milenar, cu cultul inca pastrat al corpurilor frumoase, cu o senzualitate subtila, dar neascunsa.

2175 vizualizari

  • +4 (4 voturi)    
    de cate ori (Vineri, 4 septembrie 2009, 18:01)

    urcan [anonim]

    de cate ori te atingi de romani, singurul rezultat palpabil este ca te alegi cu injuraturi de mama
  • -9 (9 voturi)    
    care e problema, nene? (Vineri, 4 septembrie 2009, 18:16)

    rudi [anonim]

    pai nu te pune nimeni sa le citesti articolele, daca nu-ti place... si apropos de panglicari, ca bag seama ca esti 'telectual
    CULOAR CULOAR
    Jeffrey Sachs si baietii de la Harvard, care au ingenuncheat Rusia in tranzitia catre economia salbatica, aia nu sunt economisti in slujba politicii?
  • +3 (5 voturi)    
    Domnule Dragos (Vineri, 4 septembrie 2009, 18:24)

    dexter [anonim]

    Ma scuzati insa nu inteleg ce vreti sa ne spuneti cu acest articol. Ca sunt si altii care ar trebui ascultati? Da asa este. Problema e ca noi romanii nu ascultam pe nimeni mai ales atunci cand ne critica....Din contra il injuram si-i cautam toate defectele (indiferent daca au legatura sau nu cu subiectul aflat in discutie).
    Cat despre articolul lui Krugman ..... e preluat (aproape tendentios) de catre hotnews.....
  • +2 (6 voturi)    
    E "Nobel"-ul pentru economie Nobel? (Vineri, 4 septembrie 2009, 18:53)

    Marian Boldea [utilizator]

    Asta ar putea fi prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem imediat dupa intrebarea fundamentala:

    E economia o stiinta?

    La intrebarea fundamentala, personal tind sa cred ca economia e mai degraba un fel de religie, bazata pe credinta unui grup de egolatri ca pot injtelege si controla sisteme extrem de complexe. Egolatrii astia s-au autointitulat economisti si pretind ca practica o stiinta numita economie.

    La a doua intrebare, raspunsul e un "NU" cat se poate de categoric: egolatrii aveau bani, dar simteau nevoia si de "prestigiu", si-atunci au inventat ceva numit "premiu pentru economie in memoria lui Nobel" ("Nobel Memorial Prize in Economics"), un fel de apendice la premiile Nobel, acordat nu la Oslo, ca orice premiu Nobel, ci pe undeva pe-aproape, la Stockholm, de catre Banca Suediei (v-am spus ca e vorba de niste baieti cu bani!)

    Apoi profitand de lacunele din cunostintele de geografie si istorie ale publicului larg, unii egonomisti pretind c-ar fi "castigatori ai premiului Nobel pentru economie" si ne pompeaza tot felul de idei convenabile pentru unii sau altii.
    • 0 (0 voturi)    
      Amice, confunzi (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 13:34)

      Sargon [utilizator] i-a raspuns lui Marian Boldea

      Amice, confunzi economia (stiinta descriptiva) cu politicile economice (un domeniu tehnico-normativ)!
      • 0 (0 voturi)    
        "Stiinta" descriptiva? (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 16:37)

        Marian Boldea [anonim] i-a raspuns lui Sargon

        Pai atunci sunt "stiinte" si jurnalismul, si fotografia, si multe alte domenii care descriu!

        Poate ar trebui sa clarificam se inseamna stiinta, pentru inceput.

        Apropo, de ce or fi numind unii economia "the dismal science"?
  • 0 (6 voturi)    
    Hayek = Myrdal ? (Vineri, 4 septembrie 2009, 18:57)

    mgabi [anonim]

    Un articol lucid, bine scris și la obiect adică ceva rar în presa noastră dominată de semidocți. Sper ca autorul să revină cu alte materiale.
    În privința subiectului articolului, aș vrea să reamintesc autorului că Premiile Nobel pentru economie au fost acordate mereu după principii extrem de discutabile. Dacă țineți minte, în 1974, s-a pus egalitate între Hayek și Myrdal, adică între opera magna și maculatură politică stângistă.
  • 0 (2 voturi)    
    Bravo (Vineri, 4 septembrie 2009, 19:26)

    eu [anonim]

    Felicitari. Stiu ca face bine la... ego.
  • 0 (4 voturi)    
    lung (Vineri, 4 septembrie 2009, 22:07)

    barthes [anonim]

    lung si in cerc. Confirmi, o data in plus, ca nu-ti place stinga. E in regula, dar deja se stie. E timpul sa scriem ceva cu sens.
    • 0 (0 voturi)    
      si de ce (Duminică, 6 septembrie 2009, 17:33)

      baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui barthes

      opinia matale banala de stingist sablonard si cliseist ar fi mai interesanta? Mai usor cu lectiile pe scari, mai nea barthes, ca te impiedici si cazi linga mentorii matale, marx, lenin, stalin si ceasca.
  • +2 (2 voturi)    
    nedumeriri! (Vineri, 4 septembrie 2009, 23:03)

    analistul de serviciu [anonim]

    Oare care ar fi cauza prin care un specialist sau un corifeu sa aiba nevoie sa iasa in presa sau la nu stiu ce televiziune?
    Presa sau televiziunea sunt foruri de dezbateri stiintifice sau academice?
    Dupa mine sigur nu.
    Asa ca articolul spune niste lucruri semiadevarate si semimincinoase.
    Dupa parerea mea un specialist nici nu ar trebui sa se sinchiseasca de un ziarist care vine sa-l intrebe toate ineptiile din aceasta lume, iar apoi acesta sa interpreteze ceea ce oricum nu a inteles prin prisma gandirii sale.
    Asa ca sa lasam specialisti sa-si spuna opiniile printre specialisti si nu pe ... strada sau prin piata cand isi cumpara rosiile sau ardeii.
    Legat de premiile Nobel, mai susscriitorii au remarcat foarte adevarat ca modul de premiere este in cele mai multe cazuri dubios sau chiar mincinos!
  • +1 (1 vot)    
    curajos cu o exceptie (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 2:24)

    anonim [anonim]

    Marele economist Bono este dincolo de aceste jocuri. Dovada ca autorul n-a indraznit nici sa-i pronunte numele.
  • -3 (5 voturi)    
    Bravo (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 5:40)

    alexa [anonim]

    Bravo Aligica,

    le-ai tras-o si lu' Stiglitz si lu' Krugman.

    'ar ei a dracu' cu Nobelurile lor!

    Plus mama la toti aia de nu inteleg cit e stinga de inepta, prefacuta si intersata.
  • -3 (5 voturi)    
    Supercapaciatile din Cismigiu (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 10:35)

    Cris [anonim]

    Sa inteleg ca domnul Aligica are trei premii Nobel si isi poate permite sa judece asemenea personalitati mondiale? Sau poate in Bucuresti iti poti permite asemenea judecati de valoare si cu liceul sau cu opt clase, dupa cum se procedeaza in Cismigiu? Oricum e penibil pentru Hotnews ca promoveaza asemenea "capacitati"...
    • +2 (2 voturi)    
      Nobelu' lu' peste (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 12:16)

      Alfred [anonim] i-a raspuns lui Cris

      Din premiul Nobel au mai ramas doar banii, iar pentru a ajunge la ei trebuie sa nu fii in acelasi timp
      1. crestin
      2. de dreapta
      3. barbat
      4. alb
      5. heterosexual
      Nu e nici o problema daca esti terorist ca Arafat sau Mandela, corupt pina la os ca Kofi Anan, nulitate absoluta ca Ellie Wiesel sau Al Gore, cretin de stinga ca Jimmy Carter care aproape si-a ruinat tara. Cele mai bune sanse le ai daca indeplinesti cit mai multe din conditiile urmatoare:
      1. evreu
      2. marxist
      Ca sa nu bata prea tare la ochi, la fiecare 3-4 evrei marxisti innobelati se mai baga si cite un Arafat pentru impresie artistica.

      Ia sa micsoreze aia premiile de la 2 milioane la cite 5000 de parai, sa vezi cum se retrage mafia evreiasca din afacere. Eheee...
  • 0 (4 voturi)    
    no fuckin' logo (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 11:57)

    there.is.no.spoon [anonim]

    ..si poate ne spuneti si de ce sunt ideile lui Krugman atat de nocive. - In rest articolul e inca o banala invectiva conservatoare.

    Naomi Klein nu e neaparat inteligenta, dar cu siguranta nu e o gaina. (Numai disfunctia sexuala face inteligibila o astfel de trecere la act!)

    Conditiile de posibilitate ale disciplinei in care activati - stiinte politice, economice, prospective whatever - sunt competenta specializata (adica: nu ma poti contrazice daca nu esti ca mine), indigenta intelectuala si spiritul de turma (paradigma la lucru): textul pe care il propuneti aici e o perfecta ilustrare a acestei teze.
    • +2 (2 voturi)    
      Banala invectiva conservatoare? (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 20:45)

      Republican [anonim] i-a raspuns lui there.is.no.spoon

      anonimul socialist de mai sus scrie ca: "..si poate ne spuneti si de ce sunt ideile lui Krugman atat de nocive. - In rest articolul e inca o banala invectiva conservatoare. "

      Banala invectiva conservatoare, ai? Asta e o expresie din repertoriul liberal american, se vede ca ii conspectezi pe tovarasii activisti Krugman si Stiglitz, faimosi in media de dezinformare in masa americana. A propos de "banalele invective conservatoare", ofer gratuit o mostra de invectiva socialista luata aproape la intimplare, primul paragraf din articolul Wall Street Voodoo By PAUL KRUGMAN
      Published: January 18, 2009

      Old-fashioned voodoo economics — the belief in tax-cut magic — has been banished from civilized discourse. The supply-side cult has shrunk to the point that it contains only cranks, charlatans, and Republicans.

      Pentru cei care nu stiu: socialistii, elita de stinga, considera ca singurul discurs civilizat este al lor. Cei care au alte idei sint sectanti timpiti, insi care cred in vrajitorii voodoo, ciudati, sarlatani si republicani dedindu-se la banale invective conservatoare.

      Si-atunci un conservator cum ar trebui sa-i vorbeasca unui socialist ca Krugman care numeste jumatate din populatia Americii cranks, charlatans???

      P.S. Cum se depisteaza rapid un socialist?
      Cind auziti/cititi expresii de genul:
      banished from civilized discourse
      an undisputed fact
      an obvious historical truth
      the time for denial is over
      the debate in the scientific community is over
      large scholarly consensus

      fiti siguri ca autorul e din sofistica elita intelectuala de stinga.
    • +2 (2 voturi)    
      STANGA LU' PESTE (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 21:26)

      John [anonim] i-a raspuns lui there.is.no.spoon

      Naomi Klein SUCKS!!!!!!!!
    • 0 (0 voturi)    
      doua aspecte (Duminică, 6 septembrie 2009, 17:29)

      baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui there.is.no.spoon

      1.ce-i aia ''indigenta intelectuala'', poate ne explici matale, ca nu toata lumea e asa desteapta ca matale.
      2. tovarasa naomi klein este o gaina intelectual vorbind, si anume una cu penele rosii.
  • -2 (2 voturi)    
    numa-ncet (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 18:42)

    frodo buggins [anonim]

    articol dizgratios de biased. rabufniri frustracee. si faza cu galinaceea, absolut penibila. ce-ti inchipui, ca faci o gluma desteapta, "cu perdea"? sau ca lumea o sa te laude ca stii ce inseamna galinacee? ridicol. nu te cunosc si nu te-am mai citit, dar mai respira. du-te undeva la munte, relaxeaza-te, si apoi ia condeiul, poate iese ceva mai destept.
    bu-hu-hu!
  • +2 (2 voturi)    
    Felicitari! (Sâmbătă, 5 septembrie 2009, 21:36)

    JOHNNY [anonim]

    Foarte bun Articolul!

    FELICITARI!
  • +1 (1 vot)    
    "nobelist"? (Duminică, 6 septembrie 2009, 10:50)

    Ionescu [anonim]

    Voi stiti ca nu exista efectiv premiul Nobel pentru economie (ca la matematica, dar acolo exista medalia Fields, care e chiar mai prestigioasa), si astea sunt chestii date de organizatii paralele fondului lui Alfred Nobel, nu? :)


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Ultimele articole din Actualitate | Opinii

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi