Sa-i multumim si lui Gabriel Liiceanu ca ne scapa cumva de rusinea uitarii totale si ca ne trezeste din nepasare. Sa le multumim si televiziunilor ca ne-au scutit de triviala expunere a mortii cu bocete in direct si suspine stoarse “la cald”. Desi, televiziunile au pus cruce subiectului din alte motive: Monica Lovinescu “nu se vinde” ca un Paler, ca un Teoctist sau ca un Pruteanu. Si un Balasa s-ar fi vandut bine, dar l-a ingropat summit-ul NATO. Televiziunile inventeaza eroi cu ochii pe rating. Emotia publica starnita de moartea Monicai Lovinescu este prea mica pentru a trezi din somn vreun producator.
Monica Lovinescu n-a fost vedeta de talk-show-uri dupa 90, n-a facut balci, n-a dat din coate prin politica, n-a facut parada cu veacul petrecut in teroare. A fost vedeta unor vremuri fara vedete. A fost ceea ce parintii nostri, cei mai multi dintre ei, n-au avut puterea sau curajul sa devina: un om liber. Viata ei a fost jurnalul luptei pentru libertate. A fost ceea ce multi dintre noi n-au nici astazi curajul sa fie: oameni liberi. Poate ca si din acest motiv ne temem sa spunem, cu voce tare si cat mai raspicat, cine a fost.
Acum simtim poate revolta ca disparitia Monicai Lovinescu nu este onorata public cum se cuvine. Ca scara de valori s-a rasturnat cu susul in jos. Ca noi, ca popor, ne batem joc de trecutul si de viitorul nostru repartizand incorect binele si raul. Ca alte destine, vinovate de grave abdicari morale sau de rusinoase compromisuri, au avut parte de suspecte sanctificari publice.
Dar nu ele, destinele aproximative, le vor tine copiilor nostri capul sus. La ei vor razbate tot esentele tari, ca Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca, chiar daca si trecutul si prezentul le-a exilat din viata noastra. Chiar daca ni se pare uneori ca ne descompunem ca popor pe zi ce trece.
Televiziunea este un rau care va disparea in urmatorii 20 de ani, fiind inlocuita ca mijloc de distractie si informare de Internet. Eu traiesc fara televizor (pur si simplu nu detin acest aparat) de ani de zile si nu ii simt lipsa nici un pic.
Un gand curat si fie ca Domnul sa te odihneasca in pace, Monica!
Dumnezeu sa o odihneasca in pace si liniste pe care nu a mai avut-o de cand a plecat din tara pe care a iubit-o
Si acum ma cutremura muzica de inceput a celebrei sale emisiuni.
As spune mai multe dar referitor la caracterul unora care valorifica si moartea oamenilor
Cititi-i Jurnalul pentru a intelege relatia speciala pe care a avut-o Monica Lovinescu cu Liiceanu. Nu poate fi acuzat editorul ca a profitat (ceea ce nici nu ar fi rau, din punctul de vedere al omului de afaceri, dar in context cuvantul suna peiorativ) de pe urma ei. M.L. l-a numit in repetate randuri pe Liiceanu un prieten adevarat, singurul care nu i-a inselat niciodata asteptarile - si femeia era de o exigenta intimidanta. Mai mult, Liiceanu este cel care a insistat ca M.L. sa redacteze Jurnalul spre publicare, indiferent daca se vinde sau nu, pentru ca ea nu-l mai considera o opera necesara. Liiceanu s-a comportat impecabil, exact asa cum trebuie sa actioneze un mare editor: prin insistentele si capacitatea lui de persuasiune, a reusit sa ofere spre eternitate unul dintre cele mai tulburatoare Jurnale ale secolului 20. Nu mai vorbesc de celelalte carti semnate de cei doi soti.
M.L. mai spune ca n-ar fi publicat sub nici o forma la alta editura. Si povesteste cum si V. Ierunca si ea insasi si-au descoperit si confirmat de-a lungul timpului afinitati pe toate planurile cu Liiceanu - de la reperele morale la optiunile politice si pana la gusturile estetice.
Liiceanu n-a batut toba in ultimii ani despre M.L. si V. I. din acelasi motiv pentru care eu nu ies pe televizor sa faca valva despre un membru al familiei (reale sau afective) care se afla in suferinta. La nivelul asta de intimitate, demnitate si delicatete trebuie privita atitudinea lui Liiceanu.
Nesimtire, nerusinare si tupeu ! Tipic pnlsd.
Prin emisiunile ei, a contribuit la educatia generatiei mele si nu numai...
La fel ca multi oameni de caracter, a trecut in tacere in Lumea de Dincolo, ramanand un exemplu moral pentru noi toti!
Imi aduc aminte de vremurile copilariei si adolescentei mele cand ascultam Europa Libera ca pe o oaza de speranta.
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, NC Munteanu, Nestor Ratesh, Ioana Magura-Bernard, Andrei Voiculescu, Radu Teodoru si toti ceilalti.
Cati dintre voi va mai amintiti de Metronomul tineretii noastre, care ne-a invatat ce inseamna muzica buna?
Respect.
Si pentru ca ati scris ceea ce este in ininimile si in sufletul unora din noi, multumesc si d-lui Tapalaga