Două gesturi simbolice au avut loc ieri, 21 iunie 2016, în Senatul României- respingerea cererii Guvernului de a adopta ordonanţe pe durata vacanţei parlamentare şi refuzul de a da curs cererii de urmărire penală, în cazul fostului ministru de externe, Titus Corlăţean. Cele două situaţii au un numitor comun şi indică, de o manieră brutală, ponderea pe care o deţine noul/ vechiul USL în cadrul Parlamentului. Voturile de ieri traduc, prin simbolistica lor, starea de fapt. Ca şi în urmă cu un an, înainte de revolta “ colectivă”, USL guvernează România. Intervalul înşelător al cabinetului Cioloş a oferit PSD şi aliaţilor săi ocazia de a se regrupa şi de a se reinventa, politic. Scrutinul din 5 iunie 2016 a fost triumful acestei noi strategii imaginate de Liviu Dragnea.
Mesajul transmis ieri în plenul Senatului nu trebuie subestimat. În măsura în care guvernul Cioloş nu este înlăturat de o moţiune de cenzură, existenţa sa va fi, la fel cum a fost şi în lunile din urmă, o existenţă sever limitată de agenda USL. Precedentul pe care îl stabileşte respingerea legii de abilitare este suficient de clar. Din acest moment, sub rezerva menţinerii deciziei la nivelul camerei inferioare, cabinetul Cioloş va fi lipsit de unica pârghie care i-ar fi permis să intervină, normativ. Atacurile PSD la adresa sa, ieri, au fost explicite şi lipsite de echivoc. Calificarea guvernului Cioloş ca unul falimentar face parte din retorica PSD- USL are nevoie, la rândul ei, de această ţintă atacată,constant. Rolul pe care îl deţine Călin Popescu- Tăriceanu în elaborarea acestui plan de ofensivă politică este evident.Iar ostilitatea faţă de justiţia independentă este una dintre obsesiile sale politice.
Votul în cazul lui Titus Corlăţean are o dublă miză. El este, pe de o parte, ocazia de a a reafirma, în descendenţa gândirii democratice novatoare a lui Călin Popescu- Tăriceanu, poziţia Senatului de garant al protejării membrilor săi. Parlamentul devine o curte de judecată, ce se antepronunţă asupra vinovăţiei, eliminând, prin chiar votul său, principiul constituţional al egalităţii în faţa legii. Realitatea privilegiilor şi a imunităţilor este cea cu care ne confruntăm, încă o dată.
Votul în privinţa lui Titus Corlăţean trimite, în egală măsură, la momentul politic al campaniei prezidenţiale din 2014. Acuzele care i se aduc fostului ministru de externe sunt legate, explicit, de maniera în care Guvernul Ponta a îngrădit, deliberat, dreptul românilor din străinătate de a participa la scrutin. Domnul Corlăţean a aplicat, zelos, strategia elaborată de Victor Ponta. Ministrul de externe a atacat, frontal, prin deciziile sale, ordinea democratică. Abuzul în serviciu acoperă, juridic, această conduită a oficialului român.
Alegând să apere pe Titus Corlăţean, majoritatea USL din Senat cauţionează setul de practici ce a a condus la mobilizarea ultragiată a cetăţenilor în al doilea tur de scrutin. Alegerea Preşedintelui Iohannis este efectul, direct, al unei revolte hrănite de aroganţa cabinetului Ponta. Votul de ieri exprimă,fară urmă de ambiguitate, solidarizarea USL cu fostul candidat la preşedinţie, Victor Ponta. Refuzul cererii de încuviinţare a urmăririi penale este un afront la adresa celor care, în ţară sau în străinătate, s-au simţit umiliţi.
