Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Frontul National si tentatia populismului

de Ioan Stanomir     Contributors.ro
Marţi, 8 decembrie 2015, 9:43 Actualitate | Opinii

Ioan Stanomir
Foto: Arhiva personala

Rezultatele primului tur al alegerilor regionale din Franţa par să confirme ceea ce era deja vizibil, la nivelul precedentelor consultări electorale- ascensiunea Frontului Naţional şi capacitatea sa de a deveni,în pofida unui boicot al elitei politice, partidul ce capitalizează în marginea unei nemulţumiri populare mocnite.

O dată cu Marine Le Pen, Frontul Naţional aspiră la respectabilitate, prin abandonarea arlechinadelor retorice xenofobe ale fondatorului său istoric. Dar această mişcare strategică nu afectează , în nici un fel, natura sa profundă, în termeni ideologici. Identitatea Frontului rămâne una populistă, versatilă şi cameleonică. Succesul său remarcabil este dat de această disponibilitate de a denunţa pe inamicii Franţei, în termeni ce evocă,concomitent, limbajul dreptei şi al stângii radicale.

Nu este vorba aici de un reflex sincretic postmodern, ci de substanţa însăşi a populismului- aceea de a fi un actor proteic, ce exploatează fricile şi neliniştile comunităţii pe care o parazitează. Frontul Naţional, prin voturile sale, exprimă, în mod dramatic, nu doar impasul Franţei, ci şi al unei întregi Europe.

Himere şi frici

Ar fi inutil să încercăm a căuta nucleul sistematic al viziunii despre societate şi stat a Frontului Naţional. Mişcarea lui Marine Le Pen este, esenţialmente, o nebuloasă în care se varsă frustrările colective, ca într-un bazin simbolic. De aici, coexistenţa unor teme care trimit la imaginarul extremelor îngemănate. Frontul Naţional îşi datorează succesul potenţialului său de a depaşi vechile clivaje. El uneşte, în mod oportunist şi creativ, nostalgiile etatiste ale unui segment electoral de obedienţă comunistă cu fobiile celor care se văd ca apărători ai Franţei profunde in faţa imigraţiei.

Asemeni partidului “România Mare”, în anii săi de apoteoză, Frontul Naţional reciclează toate temele fricii şi al resentimentului, unindu-le în creuzetul identitar al unei formule de mare coaliţie.

Frontul Naţional este, în Franţa de astăzi,simultan, vocea extremei drepte şi a extremei stângi. Această fuziune intelectuală îî acordă forţa sa redutabilă. Asemeni “poujadismului” în anii celei de a Patra Republici, Frontul Naţional luptă împotriva capitalism mondial rapace, apărând valorile unei Franţe mitice care refuză globalizarea de tip american. Ura faţă de Statele Unite şi modelul pe care îl întruchipează este numitorul comun intelectual care permite întâlnirea extremelor ideologice.

În spaţiul francez, dreapta şi stânga radicală au împărtăşit ostilitatea comună faţă de ceea ce ele au perceput ca fiind o invazie “anglo-saxonă”. Edificiul de astăzi al Frontului Naţional este imaginea exacerbată a acestei uri istorice, a acestui ulcer care macină un segment influent al publicului francez.

Simbolic, vehemenţei anti- americane îi corespunde o afinitate marcată faţă de Rusia putinistă. Succesul Frontului înseamnă şi slăbirea suplimentară a coeziunii alianţei ce impune sancţiunile internaţionale contra Rusiei. Populismul francez, ca şi cel european, salută în Rusia lui Putin un model şi un aliat.

Republica şi Europa

Succesul Frontului Naţional este şi hârtia de turnesol care trădează impasul în care se află Republica însăşi. Şi aceasta pentru că Franţa se confruntă , concomitent, cu secesiunea teroristă a propriilor cetăţeni radicalizaţi, dar şi cu eşecul politicilor pe care administraţia socialistă le-a urmat,în anii din urmă. Chestiunea imigranţilor ilegali din zona lui Pas- de- Calais este simptomul unei patologii profunde. Franţa republicană, la stânga , ca şi la dreapta, pare incapabilă să gestioneze un moment ce poate submina temeliile democraţiei.

13 noiembrie 2015 este ziua în care Franţa a avut revelaţia existenţei unui întreg continent subteran, definit prin jihadism şi prin respingerea Republicii. Crimele de la Paris sunt manifestul politic al acestei lumi care a crescut, fără ca statul republican să pară pregătit să intervină.

Frontul Naţional creşte pe acest fond de ezitare al republicanilor. Republica nu poate exista fără republicani, fără acea fermitate care permite îngrădirea şi eliminarea, treptată, a focarelor din care iradiază islamismul. Credinţa în egalitatea în faţa legii nu exclude, ci implică fermitatea şi moderaţia militantă. Orice altă abordare nu va face decât să adâncească acest impas.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro













526 vizualizari

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă