Religia în școli este în continuare o problemă care ridică dezbateri. În acest articol nu voi aduce în discuție oportunitatea studierii religiei, ci urmăresc să analizez exercitarea practică a libertății de a studia sau nu religia, fără nicio discriminare.

Cristina TunegaruFoto: Contributors.ro

Un elev care refuză să studieze religia are două probleme: pe de o parte, apare o oră liberă în orar pe care nu are unde să o petreacă, iar pe de altă parte, media lui generală se va calcula altfel decât în cazul colegilor care studiază religia, elevul având un număr mai mic de medii. În plus, este imposibil ca religia să fie prima sau ultima oră din orar pentru toți elevii din școală, un calcul simplu arată acest lucru, din moment ce un profesor de religie are 18 ore în încadrare. Astfel că dorința părinților de a renunța la această oră din programul copilului este greu de realizat, în fapt. Problema rezidă în lipsa de alternative care să asigure o evaluare echitabilă. Dată fiind aceasta stare de lucruri, este evidentă discriminarea copiilor care nu optează pentru religie.

Pentru a scăpa de această situație incomodă, școlile fac presiuni asupra părinților, îi constrâng să aleagă religia, prin diferite strategii. În primul rând, ora de religie din mijlocul programului trebuie acoperită cumva, iar în școală elevul nu are unde să meargă. Să stea pe hol, în curtea școlii, în stradă? Elevul nu are o altă posibilitate decât să rămână în clasă, la ora pe care a refuzat-o, la ora de curs la care nu vrea să participe. Situația aceasta este absurdă.

Ministerul nu are o altă poziție, plasând problema în sânul școlilor. Se precizează în Metodologia de organizare a predării disciplinei Religiei că unitățile de învățământ pot stabili un regulament propriu pentru activitățile copiilor care nu participă la aceste ore. Metodologia propune o soluție pe care o consider cel puțin rușinoasă: elevii care nu aleg religia pot rămâne ca audienți la oră, fără a fi evaluați. Dar dacă nu doresc să fie audienți la ora de religie pe care au refuzat-o ?

În acest sens, metodologia prevede că elevii pot părăsi incinta școlii în timpul orelor de religie la care nu iau parte, iar cadrul didactic care desfășoară ora de religie este exonerat de orice responsabilitate. Dacă nu alege ora de religie, părintele are o problemă, pentru că școala își declină orice responsabilitate. Cu alte cuvinte, elevii sunt obligați să rămână în clasă în timpul orelor de religie, fără să primească note.

În al doilea rând, mediile generale contează la admiterea în liceu, în proporție de 25 % și de aceea, unii elevi vor dori ora de religie chiar și numai pentru motivul că profesorul de religie – după încheierea rugăciunii care deschide ora de curs – nu dă note mai mici de 7, căci așa îi cere Patriarhia.

Acestor presiuni asupra părinților li se adaugă recomandările dirigintelui și ale directorul de a participa la ora de religie. Școala nu este determinată în niciun fel să rezolve problema aceasta, câtă vreme profesorul de religie are o normă care trebuie realizată. Mulți părinți au ales religia pentru copiii lor tocmai din lipsa de alternative.

Și-atunci ce sens mai are alegerea pe care o exprimă părinții? Li se oferă acestora cu adevărat posibilitatea de a alege pentru copiii lor? Sau tot procesul este o mascaradă, o falsă decizie, menită să reducă la tăcere pe opozanți.

O soluție

Câtă vreme religia se studiază în școli, și nu la biserică, vom întâmpina aceste probleme pentru care consider că nu exista decât o rezolvare simplă și la îndemâna școlilor. La ora de religie trebuie să participe numai elevii care optează pentru această disciplină, iar ceilalți elevi ai clasei vor lua parte la cursurile unei discipline opționale, aleasă de fiecare elev. Aceste ore trebuie să aibă loc în același timp în programul elevilor unui an de studiu, la aceeași oră. O parte dintre elevii clasei rămân la ora de religie, iar ceilalți copii merg în sălile de curs unde se organizează ora de opțional aleasă. În funcție de numărul elevilor care aleg fiecare disciplină, școala poate găsi soluții proprii, de exemplu organizarea orelor opționale în mai multe zile, atunci când se desfășoară orele de religie.

Fiecare școală are o listă de discipline optionale (CDȘ-curriculum la decizia școlii) și fiecare copil alege la finalul anului școlar, disciplina opțională pentru anul viitor. Copiii care nu vor să participe la ora de religie, aleg două discipline opționale. În cazul în care se înscriu puțini elevi la o disciplină opțională, atât de puțini încât nu se poate forma o grupă de minim 10 elevi, acei copii sunt îndrumați spre alte opționale. Oferta de opționale este realizată de profesorii din școală, iar tematica acestor discipline este adeseori asociată disciplinelor de examen (limba română și matematică), limbilor străine și nu numai. Astfel că aceste discipline opționale pot asigura o aprofundare și o pregătire suplimentară pentru examenul național de la sfârșitul clasei a VIII-a. O altă precizare importantă este ca aceste opționale să aibă același grad de dificultate ca și religia.

În cadrul acestor opționale, ale căror programe sunt alcătuite de profesori și aprobate de inspectoratul școlar se pot studia discipline care să vină în sprijinul elevilor, să formeze abilități importante pe care școala le ignoră adeseori, de exemplu: lectură critică, literatură universală, discursul, comunicare, matematică aplicată etc.

Părinților și copiilor trebuie să li se ofere alternative constructive, veritabile la ora de religie, în fiecare școală. Școlile trebuie să fie obligate să prezinte o ofertă de cel puțin patru discipline opționale în fiecare an școlar.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro