Pe Joydeep Bhatthacharya il cunosc, daca nu ma insel, din 1988. Pe vremea aceea, era doctorand la University of Pennsylvania, a luat cursul meu despre radicalisme politice. A scris o lucrare exceptionala despre polemica dintre Lenin si marxistul indian M. N. Roy (ma gandesc sa-i cer un fragment pentru cartea pe care o scriu impreuna cu Marius Stan, “Vraja nihilismului,. Dosar Lenin”). Ulterior, a fost asistentul meu, am devenit prieteni, am lucrat minunat impreuna, atat la facultate, cat si la Foreign Policy Research Institute. Am petrecut sute de ceasuri discutand despre comunism, fascism, democratie, despre mituri politice si himere revolutionare. Daca am izbutit sa nu fiu singur in acei ani, el m-a ajutat enorm. A fost, spre a relua cuvintele lui Brassens, mon Auvergnat.
Mergeam des prin restaurante, m-a dus prima data sa mananc intr-unul indian. De Romania, imi spunea, auzise prima oara acasa in India, la Calcutta, de la mama sa, pietenea cu Maytreyi Devi, iubirea de tinerete al lui Mircea Eliade. Nu l-am crezut, avea fictiunea in sange, mi-am zis ca fabuleaza. Nu nascocise nimic, am cunoscut-o in 1990 pe mama sa, mi-a vorbit despre prietena ei.
Philadelphia mea este inseparabila de Mary, de el, de Rey Koslowski (azi profesor de stiinte politice la SUNY-Albany), de John Maurer (azi profesor de studii strategice si istorie diplomatica la Naval War College), de regretatii Michael Radu si Alvin Z. Rubinstein, de JoAnn si Tony Tomazinis, de Alan Kors si Alan Luxenberg. In decembrie 1989, in timpul Revoutiei Romane, eram total epuizat, scriam fara oprire, dadeam interviuri, am fost invitat in emisiunea “MacNeil/Lehrer NewsHour” pe PBS, se transmitea de la Wilmington. Fara Joy (asa ii spun prietenii), n-as fi ajuns acolo, abia ma mai tineam pe picioare.
Impreuna cu Mary si cu Marco Bianchini, studentul meu jumatate texan, jumatate italian din Roma, azi functionar international al ONU, a fost partenerul meu de sperante, pasiuni si idei in acel annus mirabilis 1989. Fara ei trei, n-as fi terminat niciodata cartea “Reinventing Politics”. Erau toti trei cuprinsi de febra acelor momente fara precedent. Revolutiile, spunea un mare sociolog, sunt moments of madness. Asa le-am trait si noi. In iunie 2013, m-am plimbat o zi intreaga pe strazile Philadephiei cu Marius, i-am aratat Broad Street, Pine Street, South Street, Locust Street, Spruce Street, Walnut Street, Chestnut Street…
In martie 1991, Joy a venit cu mine la Timisoara, m-a ajutat in chip decisiv in timpul conferintei “Putere si opozitie in societatile post-comuniste”. Era prima sa calatorie in Europa de Est. Eram amandoi oameni-orchestra, organizatori, vorbitori, impresari si cate altele. S-a imprietenit cu Mircea Mihaies, Adriana Babeti, Vasile Popovici, Miklos Haraszti, Petruska Sustrova, Dimitrina Petrova, Irena Lasota, Jakub Karpinski, Sonja Licht si Milan Nikolici. Erau acolo, imi amintesc cu emotie, Mircea Cartarescu si N. Manolescu. Au trimis mesaje conferintei Jean-Francois Revel si Adam Michnik.
