Suntem unii care ne amăgim crezand ca in Romania microbul nationalismului visceral s-ar fi stins. Sigur, mai există PRM, dar, odata intrati in UE, s-ar fi putut crede, vor exista limite ale discursului public in ce priveşte bucuria tampă a stigmatizării celuilalt. Ei bine, ne-am inselat. In aceasta campanie prezidentiala, liderii PSD, partid ce-si zice socialist a cărui ideologie ar trebui să respingă categoric orice forma de şovinism, de extremism nationalist, s-au intrecut intre ei intru xenofobie. Iata-l acum pe domnul Nicolae Bacalbaşa, presedintele Consiliului Judetean Galati, agitand, asemeni lui Victor Ponta, in chip iresponsabil si virulent, cravaşa xenofobiei purulente.

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Iata ce-a avut de spus acest tovarăş roşu cu diagonală verde: “Pericolul l-a spus Mihai Eminescu: . Principalul defect al domnului Iohannis este ca reprezinta interese straine.[...] Dl. Iohannis nu este nici macar sub acoperire, este un german care reprezinta, in mod oficial, interesele unei comunitati etnice si care comunitate este sprijinita de un stat, care este un hegemon in cadrul unei Uniuni care s-a vrut paritare si in care se contureaza, incet-incet, doua viteze. Nu trebuie sa iesim din UE, ci trebuie sa ne comportam in cadrul UE, prin reprezentantii nostri, prin atitudinea noastra, ca niste parteneri cu reprezentare integrala”.

Daca ar fi dupa acest domn, parintele social-democratiei romanesti, de origine evreu rus, Constantin Doborgeanu-Gherea, ar trebui expulzat din panteonul intelectual al PSD. Ma intreb ce-ar avea de zis Ion Iliescu. Se rasucesc in mormant Constantin Titel Petrescu, Ion Flueraş, Iosif Jumanca, Şerban Voinea. La fel, premierul socialist francez, Manuel Carlos Valls Galfetti, de origine catalan, ar trebui inlocuit urgent cu un francez de bonne souche.

Are dreptate Cristian Patraşconiu sa scrie, apropo si de puseurile xenofobe ale mitomanului galactic: “Aşadar: 1990-2014, „băi, animalule” ; „băi, lucrule”. Acelaşi dispreţ pentru oameni, aceeaşi cultură a urii, acelaşi discurs al urii, aceeaşi falsă solidaritate, aceeaşi calpă retorică despre respect (cum poţi să respecţi un om atunci cînd îl faci ba animal, ba lucru; şi, a propos, fiind un „lucru”, Johanis are drept de vot?). Aceeaşi retorică sulfuros-naţionalistă – „ne vînd Ardealul”, „sîntem români, vestul să nu ne mai dea ordine”, şamd.”

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro