Unde gresesc ministrii tehnocrati?

de Catalin Raiu     HotNews.ro
Miercuri, 18 decembrie 2013, 12:50 Actualitate | Opinii

Catalin Raiu
Foto: Hotnews
La terminarea mandatelor in fruntea guvernului Marii Britanii, Tony Blair a declarat: I was never really in politics . . . I don`t feel myself a politician even now. Cum e posibil ca un prim-ministru, politician de cariera, sa nu simta fiorul politicii dupa 10 ani in fruntea unui guvern atat de puternic? In paradigma neoliberala careia ii suntem captivi ministrii din intreaga Uniune Europeana incep sa nu se mai considere politicieni, ci manageri. Managementul e un proces specific economiei, pe cand guvernarea e actiunea centrala din politica. Doua domenii, economie si politica, diferite, distincte si separate in modernitatea politica.

Pe scurt, modernitatea politica este egala cu liberalismul. Liberalismul este singura teorie coerenta politic sub forma unei critici continue la adresa atotputerniciei suveranului. In Romania nu resimtim acest lucru prea bine, pentru ca peste scheletul statului modern pseudo-liberal s-au asternut haine comuniste, iar dupa 1989 statul roman inca pastreaza cicatrici neocomuniste.

Pe langa stat de drept, constitutionalism, drepturi, libertati etc. in centrul liberalismului politic se afla distinctia si separatia dintre regimul politic si stat. Regimul politic este raportul dintre cetateni si stat, adica democratia in cazul nostru. Statul, in schimb, este o birocratie ierarhizata si non-democratica prin definitie. Asasar, sintagma stat democratic nu poate exista.

Separatia dintre regim si stat, si pe cale de consecinta cea dintre politicieni si birocrati, n-a fost operata de regimul comunist din Romania cand azi puteai fi ministru, maine director, sindicalist, ofiter de informatii, iar apoi profesor universitar. Nici dupa 1989 n-am asistat la un efort coerent de refondare a statului asa cum pretentia de trecere de la totalitarism la democratie o impunea. Prin urmare, la aproape un sfert de secol de la Revolutie suntem inca mostenitorii unor structuri de stat de inspiratie sovietica carora li s-au adus mici si nesemnificative modificari impuse de Uniunea Europeana. Haosul din administratia publica romaneasca este rezultatul nenumaratelor tentative de reforma. 

Peste haosul administrativ romanesc, care ar fi putut fi atenuat in anii 1990 prin revenirea la modelul sau clasic weberian bazat pe rationalitate, se asterne un al tip de haos ultrabirocratic venit de la Bruxelles pe filierea neoliberala, rezumat prin sintagma New Public Management si numit good governance. Astazi deja, raspunsul la intrebarea Cine guverneaza? e din ce in ce mai greu de dat.

Spre deosebire de paradigma liberala clasica in care ministrii sunt politicieni de cariera, figuri notabile ale partidului, veterani ai luptei electorale, neoliberalismul bruxellez aduce cu sine o noua moda: ministrii-tehnocrati.  Acestia nu sunt membri de partid, n-au niciun simt al politicii si ocupa functii de demnitate publica exclusiv in virtutea inaltei lor stiinte despre un anumit domeniu. Avantajul pe care un partid politic il obtine de pe urma numirii unui tehnocrat in functia de ministru este un plus de credibilitate din imaginea de fecioara politica a tehnocratului. Ministrul-tehnocrat nu poate fi contestat stiintific si nici politic. Trecutul stiintific este la cote asa-zis inalte, iar cel politic nici macar nu exista. Daca mai are si sansa de a fi pozat alaturi de elitele bruxelleze indeplineste deja toate conditiile portretului-robot ideal. 

Cum se comporta acesti ministri tehnocrati?
1.    Nefiind niciodata votati de cetateni, asa cum este normal intr-o democratie, ei nu se simt responsabili in fata acestora si nici macar a primului-ministru si a Parlamentului. 

2.    Nefiind oameni de partid, ei se simt bine atunci cand socializeaza profesional cu alti tehnocrati, eurocrati, universitari, oameni de afaceri, ONG-isti etc., dar nu si cu politicienii. Pentru tehnocrati, politicienii sunt o specie retrograda de oameni, corupti si vanitosi si care oricate eforturi profesionale ar face nu se vor putea ridica la statutul tehnocratului tocmai pentru ca sunt intinati de politica.

3.    Daca tehnocratul nu e doar un asa-zis specialist acoperit de diplome si titluri universitare, ci e si inteligent din punct de vedere social, isi va da seama inca din primele zile de ministeriat ca nu poate face absolut nimic cu institutia pe care o conduce. De ce? Pentru ca birocratia din Romania inca este o structura sovietica in care functionarii publici gratie Legii 188/1999 sunt total iresponsabili in activitatea lor. In acel moment tehnocratul curajos va incerca sa schimbe pe unii dintre ei. Legea insa nu ii permite si, chiar daca are curajul sa apeleze la o reorganizare a institutiei, telefoanele de la partid vor suna necontenit blocand inlocuirea functionarilor incompetenti, lipsiti de motivatie si chiar corupti.

4.    Inevitabil ii ramane ultima sansa: aceea de a-si face un cabinet cu oameni competenti, neviciati si nemopilsiti de inertia functionarilor publici. Pierde totusi si aceasta sansa pentru ca neavand experienta politica nu-si da seama de importanta cabinetului demnitarului si nu stie sa-l organizeze. S-ar putea inspira din lege pentru ca aceasta ii da dreptul sa angajeze pe cine doreste considerand un singur criteriu: increderea. E absolut necesar ca un demnitar sa angajeze la cabinetul sau numai oameni de incredere din simplu motiv ca nu poate avea incredere in functionarii din institutie. Daca nu face asa, inevitabil devine o musculita captiva in panza de paianjen a functionarimii.

5.    Tehnocratul nu stie cum sa se raporteze la institutia sa. Un minister e o arena de lupta intre vechi (birocratia organizata ca o colectie de regate si care are puterea de a tine lucrurile pe loc, de a nu inova, de a nu iesi din zona de confort etc) si nou (demnitarii si cabinetele lor care au puterea politica si, prin forta electoratului, mandatul de a schimba ceva). Ministrii romani, desi unii dintre ei bine intentionati, fac imensa greseala de a considera ministerul drept o firma privata care trebuie manageriata eficient, si nu un camp de batalie intre regimul politic si stat. Incidenta expresiei ¬cutare ministru (nu) e un bun manager¬¬ sustine acest lucru.
6.    Democratia liberala se naste d-abia prin frictiunea continua dintre stat si regimul politic. Aceasta frictiune e aproape o lege naturala a politicii moderne. Daca tehnocratul intarzie sa-si asume ca se afla in mijlocul unui conflict intre CE trebuie facut (treaba politicianului) si CUM trebuie facut (datoria birocratului) este rapid pierdut in rancezeala functionarii.

7.    Politicianul trebuie doar sa vrea, sa fie si sa ramana responsabil. In democratie politicianul e judecat la urne prin prisma responsabilitatii, nu a diplomelor sale. Altfel spus, e de preferat un politician prost si agramat, dar care face ceea ce a promis in campania electorala, unui tehnocrat super titrat, dar care nu are nici puterea si nici vointa de a actiona in conformitate cu vointa cetatenilor. Politicianul nu trebuie sa stie cum se face un lucru. Pentru asta are la dispozitie cabinetul sau si intregul corp de functionari din subordine. Politicianul ideal-tip al democratiei liberale e un monument de vointa si responsabilitate, nu un monument de stiinta. Ministrii-tehnocrati in schimb nu au o viziune asupra domeniului pe care-l guverneaza pentru ca nu au experienta confruntarii cu vointa electoratului, dar stiu cum trebuie facut un anumit lucru. Un medic, ministru al sanatatii, poate fi un as al chirurgiei, dar un modest conducator al unui sistem care trebuie sa administreze sanatatea cetatenilor.  

8.    Birocratul nu vine cu idei noi de remodelare politica a institutiei, decat in masura in care ii servesc in mod direct si privat. De regula, birocratul e invatat de sistem sa dea un raspuns standard : asta nu se poate face! Dar ce se poate face?... nu stim... si se pare ca nu vom afla niciodata din gura functionarului pentru ca timpul lui de lucru e eternitatea. In acest sens, birocratul si politicianul au timpuri paralele de desfasurare a activitatii. Politicianul are in fata timpul scurt al mandatului guvernului si e mereu cu sabia demiterii deasupra capului, interval in care trebuie sa faca lucruri notabile pentru a fi votat din nou de cetateni. Birocratul nu trece pe la examenul urnei de vot, ci e angajat pe viata si aproape imposibil de destituit. In aceasta atmosfera, in care timpul scurt al politicianului se opune ritmului lent al birocratului, un minister devine o adevarata arena de lupa in care, natural, cel mai puternic va castiga.

9.    Pentru ca ministrul-tehnocrat nu are simtul institutiei pe care o "conduce" la scurt timp de la numire pierde lupta cu birocratia si este izolat in propriul birou. Formal deciziile se iau in biroul ministrului, dar sunt intoarse de functionarii publici sub emotia celebrului asta nu se poate face.

10.    Tehnocratul, oricat de specialist ar fi in domeniul in care e chemat sa guverneze, nu va activa in domeniul respectiv, ci in cel politic si administrativ. Cel mai bun medic din tara nu va face medicina in biroul de ministru, ci politici si administratie publica in domeniul sanatatii. Prin urmare, cel putin 90% din activitatea sa trebuie sa fie politica si administrativa, nu medicala. Cum se face ca inca ni se pare bun un ministru care nu stie si nici nu are vreo aplecare catre politica si administratie? Mai grav decat atat e numirea in functia de ministru a economistilor si finantistilor proveniti din mediul privat. Acestia sunt obisnuiti sa lucreze in interes personal. Cum oare credem ca o persoana care si-a dedicat intreaga viata intereselor personale se va transforma peste noapte intr-un aparator al celui public?!?

11.    Calculul de cariera. Un ministru-tehnocrat nu poate sa-si gandeasca viitorul prin prisma electoratului. El nu va dori sa reformeze un sistem nefunctional pentru a primi aprecierea electoratului la urmatoarele alegeri. In schimb, trezit peste noapte la conducerea unui minister in al carui domeniu de activitate e specialist, tehnocratul va menaja intreaga retea de persoane si proceduri pentru ca isi da seama ca la finele mandatului se va intoarce in domeniul respectiv, de data aceasta deposedat de puterea politica. Daca esti medic si ministru al sanatatii ¬e bine¬ sa iti lasi loc de buna ziua in randul colegilor medici. Ministrul-politician are in schimb varianta unui calcul rece, adica sa reformeze sistemul sanitar din temelii pentru a fi apreciat de electorat si pentru ca stie ca are in fata o cariera politica ce nu interfereaza cu ceilalti medici in mod direct.

Fata de ministrii politicieni, cei tehnocrati pleaca la drum cu mai multe handicapuri: n-au sprijin politic, n-au experienta conducerii de institutii politico-administrative, etc. Ei pot suprima aceste handicapuri prin acceptarea faptului ca trebuie sa devina politicieni, sa isi formeze un cabinet propriu impecabil, sa accepte ca se afla intr-o stare permanenta de conflict cu functionarii din institutia respectiva etc. Din pacate insa, acolo unde ar trebui sa isi asume conflictul, ei prefera armonia institutionala si rancezeala functionareasca in forma ei bruxelleza sau autohtona. Iata-ne introdusi in epoca post-democratiei.

N. Red. Catalin RAIU este teolog si doctor in stiinte politice. Este cadru didactic asociat la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti. A fost doctoral research fellow la Universitea din Nottingham, Marea Britanie in 2011.


Citeste mai multe despre   




















Articol sustinut de BRD Groupe Société Générale

Atelier de idei. Cum te ajuta tehnologia sa-ti faci mai mult timp pentru tine si planurile tale

Munca multa, stres, ore peste program, termene limita, sedinte lungi. Uneori, asa arata ziua de lucru a multora dintre noi. Din acest motiv e foarte important sa investesti in lucruri care te pot ajuta sa iti folosesti mai bine timpul petrecut la birou. Sa lucrezi mai bine, mai usor si mai repede poate insemna mai mult timp pentru tine si pentru cei dragi. Iti propunem, asadar, cinci directii care te pot ajuta pe plan profesional si personal.

3555 vizualizari

  • +2 (6 voturi)    
    Punct si de la capat (Miercuri, 18 decembrie 2013, 13:41)

    Daniels22026 [utilizator]

    Frumoasa analiza. Usor amuzanta. Pina la un punct, chiar corecta.

    Dar vederea de ansamblu este mult prea ampla pentru a fi surprinsa intr-un singur articol. Si punctele atinse nu conduc catre concluzia propusa. Ci mai degraba catre necesitatea dictaturii. Cititorul prea serios ar putea banui ca dictatura n-ar fi o solutie chiar atit de rea. Asta-i realitatea, isi poate zice cititorul. Si alege calea cea mai simpla.

    Opinia mea. Orice teorie buna este simpla si eleganta. Este ca in fizica. Realitatea fizica este intotdeauna eleganta. Natura atinge complexitatea prin competitia unor solutii foarte simple.

    Autorul n-ar fi trebuit sa fie surprins de politicianul-tehnocrat. Sau tehnocratul-politician. Sau politicianul-manager-technocrat. Sau psihologul-tehnocrat-politician-manager-filozof-analist politic. Si asa mai departe. Totul e simplu. Cu exceptia detaliului care este foarte complicat.
  • -2 (6 voturi)    
    teoria vs practica (Miercuri, 18 decembrie 2013, 14:00)

    bau66 [utilizator]

    interesanta teorie..din pacate, ca tot romanul, la practica stam mai prost :(
    Pentru ca ce este frumos la teorii, este ca poti presupune pentru inceput ce vrei tu fara sa aiba legatura cu realitatea :)
    In acest caz punctul realitatea sta exact pe dos fata de teorie astfel:
    1. In realitatea politicienii nu sunt responsabili ce actiunile lor nefiind alesi pe rezultatele muncii lor ci pe liste de partid
    2. politicienii nu tre sa dea socoteala pt actiunile lor individuale si nu sunt evaluti pentru ele si majoritatea nu au specializare care le permite sa se angajeze in piata de munca dupa terminarea mandatului - astfel ca prioritatile lor este sa se asigura ca dupa un mandat " nu supara pe nimeni" astfel incit sa mai primeasca on os de ros - drept urmare pentru un politician din RO este imposibil sa faca vre-o reforma - prin definitie - pentru ca altfel si-ar reduce sansele de cariera inchizind optiuni
    3. Technocratii sunt alesi pe baza de competente profesionale si au experiente in firme private in care motorul este performanta, intotdeuna isi vor gasi un loc de munca in piata - rezulta ca le este mutl mai usor sa faca reforme si schimbari pt a putea fata performanta - as putea spune chiar ca sunt conditionati prin experienta prefesionala inspre asta
    4 Guvernul reprezinta puterea executiva - exact ca intr-o companie - managementul executiv - iti trebuie manageri daca vrei sa aiba success si nu politicieni care reprezinta puterea legislativa :) (pt autorul articolului - un pic de documentare despre principile fundamentale ale democratiei - ce inseamna puterile in stat si separatia lor - nu strica cind vrei sa scrii un articol despre asta - din pacate ne-am obisnuit sa ne dam cu parerea despre tot si toate ininte de a ne documenta :( )
    Si cel mai tare argument este realitatea - uitati-va peste tot in lume - unde sunt guverne technocrate nivelul bunastarii este mult mai mare :)
  • 0 (4 voturi)    
    ca orice teorie, nu prea se poate aplica direct (Miercuri, 18 decembrie 2013, 14:18)

    rz_ [utilizator]

    Foarte frumos spus dar lipsesc niste importante detalii, prezente mai ales pe plaiuri mioritice:
    - politicianul nu se zbate binele public si din pacate nici macar pentru a multumii alegatorii, in prea multe cazuri se zbate numai si numai pentru interesul imediat si foarte material
    - de multe ori electoratul nu-si doreste ceea ce e bine pentru el. Desi paradoxal, e foarte adevarat si chiar si in istoria noastra au fost impuse reforme nepopulare care si-au aratat roadele in mult mia multi ani decat un ciclu electoral
    - retributia unui ministru este ridicol de mica. Dar sa spunem ca notorietatea castigata compenseaza. Dar haideti sa luam cazul unei primarii de orasel sau comuna mai mare: ce om performant si priceput, care implicit castiga multi bani din cariera profesionala, preia functia de primar? Deci cum sa fim condusi de oameni priceputi daca nu le putem oferi macar un trai peste medie (politician sau tehnocrat).
    - problema retributiei descurajeaza tinerii sa se indrepte spre politica, chiar daca ar fi deosebit de inzestrati pentru asa ceva.
  • -1 (9 voturi)    
    slab. jenant de slab. (Miercuri, 18 decembrie 2013, 14:22)

    pehash [utilizator]

    totul e in alb si negru. tehnocratul nu intelege oamenii, 'politicianul' nu intelege decat oamenii. pornind de la aceste premise poti sa inventezi imediat o lista de 11 puncte. practica te-ar contrazice? poate, daca te-ai chinui sa cercetezi, sa cauti exemple pro si contra. dar nu e mai simplul sa arunci lista direct, asa cum te-au invatat la seminar - "crede si nu cerceta"?
    Blair a spus multe, e hilar si un pic penibil sa iei o singura declaratie si sa ignori zeci de ani de activitate politica.. poate faceti o analiza pornind si de la o singura declaratie a tanarului Ponta.
    • 0 (2 voturi)    
      draga pehash, (Joi, 19 decembrie 2013, 9:56)

      raiu [utilizator] i-a raspuns lui pehash

      va asigur ca in spatele textului sunt cel putin 3 observatii empirice asupra unor ministrii a caror activitate o cunosc foarte foarte bine
      • +2 (2 voturi)    
        cu intarziere.. (Sâmbătă, 21 decembrie 2013, 12:51)

        pehash [utilizator] i-a raspuns lui raiu

        poate totusi mai cititi, domnule Raiu.
        3 observatii "empirice" sunt 3 cazuri singulare? macar sunt alese la intamplare? statistica (macar ceva cu sondaje tot tre' sa fi facut prin scoala) ne invata ca avem nevoie macar de zeci daca nu sute de observatii aleatorii ca sa putem pune un procent de incredere pe o ipoteza. as trata ideile dvs ca pe o ipoteza daca ar fi enuntate asa, dar nici macar nu va obositi sa faceti acest demers. da, sunt dese cazurile in care o observatie este 'de bun simt'.. toata lumea stie ca politicienii mint mai usor decat cei care-i aleg. se poate testa, dar nu-i nevoie. dar dvs nu aveti o imagine de ansamblu a domeniului. scrieti strict despre niste oameni care ajung in politica cu zero cunostinte de specialitate vs niste tehnocrati autisti. in realitate astea sunt niste extreme, raritati.. pot fi analizati individual daca vreti neaparat sa scrieti biografia unuia dintre ei, dar in nici un caz nu va ajuta sa trageti concluzii asupra 'politicienilor' in general. sa nu uitam ca politica este arta de a guverna. si a guverna implica automat cunostinte solide in multe domenii, de la finante si industrie la cultura si sanatate. politicianul nu este un telepat cu o fobie pentru scoala... desi asa incercati sa-l definiti in articol.
  • +2 (4 voturi)    
    corect (Miercuri, 18 decembrie 2013, 15:13)

    taranistu [utilizator]

    desi sintetic (dar cum altfel ar trebui sa fie un articol de ziar?) mie mi s-a parut corect.
  • +2 (4 voturi)    
    carticica (Miercuri, 18 decembrie 2013, 16:19)

    mihaiionescu2 [utilizator]

    Dl Raiu, politicienii, ca si tehnocratii de altfel, nu sunt specii perfect distincte. Eroarea dumneavoastra porneste tocmai de aici. Un om cu capabilitati intelectuale deosebite si cu o experienta vasta poate si tehnocrat, dar si politician, dupa propria lui vointa. Insa un “port-parleur”, numit generic “politician”, poate avea calitati intelectuale numai dupa o pregatire intensa. Pe scurt, un “inginer” poate sa faca munca unui politician, dar un politician poate ingineri numai daca are diploma. Trecand usor peste pastelul dumneavoastra zugravit numai in alb si negru, m-as opri asupra pensulei folosite. O pensula mult prea mare fata de finetea detaliilor societatii actuale. In esenta, politicianul se vede ca fiinta care are capacitatea de a gasi acele concilieri intre interese contrare, anume numai concilierile care ii aduc satisfactie. Poate fi o satisfactie a intereselor, ca un fel de liberalism hedonist, sau a spiritului. Aici dumneavoastra o apucati pe cararea interesului si reduceti nepermis aria de manifestare a actiunilor politice din motive care tin de scopuri oratorice, anume distinctia fata de tabara “adversa”, tabara tehnocratilor animati de satisfactii spirituale. Nu am vazut insa argumentul distinctii facute, ci doar afirmatii. Dintre afirmatii se intrezareste ideea potrivit careia aceasta capacitate este rodul unor abilitati speciale dobandite cu truda in sfera publica (asa cum o vede Habermas) , abilitati care presupun un anumit fel de inteligenta (hai sa o struto-camilim “social-politica”). Nu zic ca ideea ar fi falsa, dar cu siguranta nu se potriveste in orice context. Istoria recenta tocmai ce a demonstrat faptul ca o suma de .... indivizi oarecare, cu capacitati submediocre, se pot adapta rapid la cerintele “politice”, mai mult inca: creand o simbioza ideologica intre ei si sistemul politic, o simbioza de o uimitoare “naturalete”, cu un sistem imunitar atat de puternic incat {le} pare a fi vesnic.
  • +1 (3 voturi)    
    carticica (Miercuri, 18 decembrie 2013, 16:20)

    mihaiionescu2 [utilizator]

    -continuare-
    Daca peste aceasta situatie adoptam premisa distinctiei intre “tehnocrati” si “politicieni” asa cum o propuneti, rezulta ca oferta electorala a oricarui partid se reduce intotdeauna, fatalmente (!), la o suma de indivizi oarecare, cu vagi garantii morale si indiferenti fata de necesitatile intelectuale, care verbalizeaza promisiunea de a sti sa conduca, inclusiv domenii foarte complexe ale societatii, interdependente si de stricta specialitate. In ciuda esecului ofertei electorale care a speculat situatia “traditionala” ( va amintiti de cei “15000 de specialisti”), nu vad de ce nu am considera firesc ca partidul care are pretentii de guvernare sa aiba si o cunoastere pe masura a fenomenelor din societate. Daca aruncam putin o privire prin alte “vagoane”, unele sunt bine garnisite cu “politicieni-tehnocrati”, sau mai bine zis cu politicieni cu o solida pregatire in domeniul pe care il guverneaza, sau care au deja o echipa de specialisti inca din faza de “oferta”. Mai ales acelea peste care momentele de criza le-a pus semne de intrebare si in care exista un consens national in ceea ce priveste aprecierea competentei profesionale spre partea superioara a scarii valorilor, precum si de dezavuare energica a imposturii. In final va semnalez, in treacat, o perceptie eronata privind functionarea ministerelor. Functionarea ministerelor nu este urmare a activitatii ministrului decat intr-o mica masura, masura care exclude majoritatea necesitatilor sau mai bine zis a urgentelor domeniului guvernat. Ele functioneaza inertial, intre jaloanele pur ideologice si predominat informale. Nu aceasta este insa normalitatea.
  • +1 (3 voturi)    
    un (Joi, 19 decembrie 2013, 0:47)

    baronul stanganbuch [utilizator]

    minieseu, daca nu suna cam barbar, foarte bun. Eu unul mai astept asemenea analize, din nefericire publicul avizat si educat pentru asa ceva este foarte redus numeric.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version