Mai mult ca niciodată în istoria postcomunistă, partidul este în toate şi în tot. Imaginea oficialităţilor PSD pe ecranele de televiziune, convocate spre a încuraja naţionala de fotbal pe cale de a rata încă o participare la un turneu mondial, este barometrul grotesc al derivei democratice.Există, la nivelul actualului segment ce gestionează destinele României, o insaţiabilă poftă de control, un apetit pentru extinderea nemăsurată a zonei pe care o deţine şi o administrează, in mod arbtitrar şi netransparent. Iminenta adoptare,prin angajarea răspunderii guvernamentale, a proiectului de lege privind descentralizarea este punctul culminant al unei evoluţii istorice şi debutul unei noi epoci, cu mult mai brutale şi mai rapace decât cele anterioare.
Detaliul că o lege de asemenea factură este trecută prin recursul la asumarea răspunderii este, în sine, irelevant pentru Primul Ministru al României şi cabinetul său. În cele din urmă, rostul Camerelor este acela de a fi în acord cu Guvernul, iar rostul Guvernului este de a şti ce este mai bine pentru ţară. Discursurile din vremea opoziţiei, reclamând recâştigarea demnităţii Parlamentului, sunt amintire. Maniera de a proceda a actualei puteri împinge la paroxism un precedent constituţional de care se serviseră şi cabinetele anterioare.Ca şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, în locul argumentelor raţionale ce ar justifica o asemenea strategie se preferă argumentul de forţă al echilibrului de voturi consacrat de urne.
Gestul de angajare al răspunderii este expresia ascensiunii de neoprit a castei de potentaţi locali în numele căreia legiferează şi acţionează puterea USL. Rolul privilegiat al ministrului Dragnea traduce această preeminenţă imposibil de mascat. După ani şi ani de acumulare de resurse materiale şi de capital simbolic, stăpânii de judeţe ai României doresc să îşi vadă statutul codificat şi puterea lor garantată. Adaptabilitatea lor este evidentă. După cum şi alocuţiunea din parlament a Premierului indică, valorile pe care le invocă, în mod programatic, proiectul de lege sunt dintre cele mai nobile. Ascultând oratoria de la tribună, ai fi tentat să crezi că visul secular al subsidiarităţii prinde contur în România,ca prin miracol. Comunităţile sunt întărite, iar apropierea de nivelul decizional local este un factor salutar. Ţinta este, evident, ca în atâtea ocazii, sincronizarea europeană.
Descentralizarea pe care o iniţiază noul proiect de lege nu are nimic în comun cu generozitatea unor idealuri europene, după cum are ca obiectiv nici consolidarea guvernării libere la nivel judeţean. Distanţa dintre impostură şi realitate se cere observată şi subliniată, apăsat, spre a evita riscul căderii în potemkiniadă. Prin creşterea, semnificativă, a atribuţiilor Consiilor judeţene se oficializează, în fine, decuparea României în satrapii care vor fi apanajul unui potentat şi al grupului său economico- politic. Este suficient să examinăm moravurile elitei ce îi regrupează pe susţinătorii descentralizării actuale spre a anticipa direcţia în care va evolua noul curs al politicii din teritoriu. Perspectiva întăriri dimensiunii neo-patrimonialiste a guvernării locale şi naţionale este o realitate pe care nu o mai putem ignora.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
