Că e un paradox cititul la români, asta am mai scris. Dar, pierzînd vremea pe Facebook zilele trecute, am avut o revelaţie. E drept, străfulgerarea a venit şi după ce m-am uitat pe nişte statistici. Traficul pe site-uri, din Facebook, de vreo doi ani încoace, este într-o continuă creştere. Modul în care e utilizat Facebook, per total, este scrollingul nesfîrşit şi un nesfîrşit ciclu de refresh după refresh, scrie Alex Mihaileanu pe blogul sau Subiectiv.ro.
Acum cîţiva ani, exista o dezbatere intensă pe tema rolului pe care-l are Google în viaţa omului de rînd. Pentru mulţi, Google devenise sinonim cu internetul. Google era browserul. În ultimii ani, totuşi, visul umed al Google, de a fi principala poartă către internet, s-a transformat într-o baltă. Mai pe româneşte, le-a luat-o Facebook înainte.
Sinonim cu internetul
În 2013, Facebook este sinonim cu internetul pentru marea majoritate a oamenilor. Două ocupaţii mari şi late au utilizatorii: Facebook şi mail. Reţeaua lui Zuck are nişte cifre impresionante la capitolul timp petrecut pe site. Site-urile de ştiri au creşteri de trafic doar la evenimentele importante, iar restul… trăiască Google, căzut pe locul al doilea şi folosit, în sfîrşit, ca utilitar, pentru căutări.
Bun. În condiţiile în care lumea pierde o groază de vreme pe Facebook, plictisindu-se teribil, logica publisherilor de a face aplicaţii de tip “reader,” adică “Dă-ne Like pentru ca noi să te putem spama cu titluri imbecile,” respectiv folosirea titlurilor înşelătoare, pare cît se poate de firească. Vrei trafic? Trebuie să fii pe Facebook.
Apogeul plictiselii
Partea proastă, cînd vine vorba de Facebook, este că îţi creează aşteptări. Te aştepţi să-ţi ofere tot, de la informaţii pînă la entertainment. Ceea ce, într-o oarecare măsură, se întîmplă. Predispoziţia omului pentru entertainment e vizibilă, de unde şi tonele de Like-uri înregistrate de pozele cu pisici. În momentul în care utilizatorul – şi potenţialul cititor – se mută pe Facebook, cum mai iese în evidenţă un publisher? Cum îşi creşte traficul, dacă cititorii lui au “emigrat?”
Partea bună este că se duce acolo unde e publicul, pe Facebook. Să zicem, prin absurd, că metoda de spamat utilizatorii cu aplicaţii şi titluri “bombă” este un lucru bun, că ajunge la ei şi, deci, are din ce să-şi plătească angajaţii. Partea proastă e că, odată ajuns pe tărîmul entertainmentului, trebuie să se bată parte-n parte cu pozele cu pisici. Mesajul, în principiu, ajunge la cine trebuie, doar că cine trebuie nu dă click. Nu e de mirare că titlurile tip trolling înregistrează un reach mult mai mare decît cele serioase.
Nu glumesc cînd spun “apogeul plictiselii.” Ăsta e modul în care oamenii ajung, în ultima vreme, să dea click pe o ştire. Dacă sînt prea puţini prieteni în listă, nu se întîmplă aproape nimic. Dacă sînt prea mulţi, se pierd statusuri pe drum. Oricum ai da-o, Facebook face bani folosindu-se de plicitiseala oamenilor. Or, modelul ăsta de business este genial: te plictiseşti şi cauţi poze şi link-uri care să te dezgheţe sau te plictiseşti căutînd ceva şi, ca reacţie nervoasă, sari peste cît mai multe.
Partea proastă
La final, din toată povestea asta, pierde conţinutul de calitate. Este unul dintre motivele pentru care nimeni nu mai produce materiale decente (fără să luăm în calcul şi faptul că e mai ieftin să produci gunoi.) Nu le poate “vinde” cititorilor deja plictisiţi şi deja distraţi (sau zăpăciţi) de tonele de conţinut pentru spălat creierul.
Pe termen lung, Facebook va pierde utilizatori, fie ca prezenţă în reţea, fie ca timpi petrecuţi pe site. Plictiseala în sine nu e altceva decît o formă de oboseală a creierului. Pierzi mult mai multă energie plictisindu-te decît atunci cînd faci ceva. Oboseala cronică de care va ajunge să sufere utilizatorul obişnuit de Facebook nu va face altceva decît să-l îndepărteze de reţea.
Ce te faci însă că, în tot acest timp, media online se deprofesionalizează? Că numărul producătorilor de conţinut de calitate se va împuţina? Că, pe termen lung, toată afacerea spamului pe Facebook, profitabil – ca cifre de audienţă – pe moment, va însemna un potenţial faliment în viitor?
Information overload
Vrem sau nu, sîntem nişte maşini care avem nevoie de ocupaţie. Căutăm să ne umplem timpul, iar în lipsă de o ocupaţie care să stimuleze creierul, ne umplem memoria cu gunoaie. Cantitatea mare de informaţie acumulată se transformă în oboseală cronică, mai ales dacă e stocată şi nu e folosită în mod constructiv. În ciuda avantajului de a avea un creier care poate face un memory dump temporar în ceea ce priveşte informaţiile inutile, există dezavantajul lipsei unui “Empty Recycle Bin.” Informaţia nu dispare definitiv, dar nici nu e stocată integral.
Pe parcurs, tot gunoiul acumulat nu face altceva decît să producă o repulsie faţă de informaţie, cu atît mai mult cu cît, în continuare, media va produce şi mai mult gunoi. Pentru că ştim, din experienţa modelelor de business, că publisherii sînt, în general, conservatori. Eu zic că e cazul să ne aşteptăm, pe viitor, la o scădere şi mai mare a consumului media.
În fond, cînd ai în casă prea mult gunoi, primul pas, după ce-l arunci, este să vezi care e sursa şi să o elimini. Şi acelaşi lucru se întîmplă şi cu informaţia.
PS: Ştiu, lumea pare că se îndreaptă spre pierzanie, că oamenii se lasă prostiţi şi că direcţia este viitorul din Idiocracy. În acelaşi timp, să nu ne subestimăm. Într-un mod ciudat, oamenirea îşi găseşte întotdeauna timp pentru o nouă revoluţie, pentru un nou ciclu de învăţare, doar ca apoi s-o ia de la capăt.
