Nu contează cine te-a demascat! Contează doar că ai plagiat. De obicei te demască adversarii, e normal ca ei să-ţi caute schelete în dulap şi pentru toţi ceilalţi e bine când le găsesc. E bine ca oamenii sa stie cu cine au de-a face. Aşa funcţionează democraţia, ne verificăm unii pe alţii şi e bine că putem face asta. Tot ei, adversarii, se vor asigura ca-ţi vor expune cât mai mult înşelaciunea.
Pentru a constata un plagiat din aria ştiinţelor umaniste, juridice sau altele asemenea e suficient să fii alfabetizat, nu trebuie să fii mare expert. Poţi identifica singur plagiatul daca ştii literele şi nu eşti analfabet funcţional. Ştiinţele exacte precum fizica, chimia, medicina sunt mai greu de pătruns şi avem nevoie de experţi. Plagiatorii pot fi grosolani sau pot fi foarte subtili. Plagiatul e ruşinos, ruşinos rău de tot. Până şi autoplagiatul e ruşinos, darămite copy/paste din munca altora. Plagiatorii fură pentru a înşela. Ne duc în eroare pentru a obţine beneficii şi respectabilitatea de care au nevoie pentru a obţine avantaje şi demnităţi nemeritate.
La fel de ruşinoasă ca plagiatul este practica prin care îţi însuşeşti munca altuia cu voia lui. Adică, aranjezi să nu se supere, eventual îl rogi pe el să-ţi rezolve lucrarea. Complicele, nemotivat şi neataşat de lucrare nu va concepe o operă originală (ca aşa ar publica-o pentru el) ci va lua din sursele pe care le are la îndemână, cel mai probabil din propria lui operă (ca sa nu se supere alţii, el nu se va supăra), fragmente întregi pe care ţi le va face cadou. Oricum sunt demonetizate.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
