Pare că selecţia darwinistă în economie nu face bine deloc. Rămâne cine poate, rezistă cine poate reprezintă drumul către anarhie şi, fără a considera că sunt cuvinte mari, către subminarea economiei naţionale. Este clar că ne trebuie un drum, un pattern de dezvoltare, o gândire integrată. Niciodată nu este prea târziu.
Consider că multe dintre problemele apărute în urma programului de privatizări puteau fi evitate, mai ales în condiţiile în care România avea o strategie, o viziune cu privire la politica industrială ce ar putea fi dezvoltată pe termen mediu şi lung. Însă o strategie trebuie să fie propusă de o instituţie, instituţia trebuie să dispună de informaţii, să facă analize, să aibă capacitate de sinteză şi de prognoză.
Am intrat pe site-ul Ministerului Economiei. Nicio strategie privind politica industrială a României. Nu mă miră. În România, autorităţile au ignorat/ignoră ceea ce se cheamă programarea economică orientativă.
Sună comunist, miroase a planificare. Este ceva rău, deşi în multe ţări occidentale sau nu funcţionează aşa ceva. Puteti citi despre programare economică / planificare în SUA National Planning Association, Marea Britanie http://www.communities.gov.uk/documents/planningandbuilding/pdf/1951811.pdf, Franţa la http://fr.wikipedia.org/wiki/Planification_en_France, Canada http://www.ic.gc.ca/eic/site/ic1.nsf/fra/h_00264.html pentru industrie, dar şi Maroc http://www.hcp.ma/Etudes-en-cours-de-mise-en-ligne_r161.html, Republique Centrafricaine http://www.minplan-rca.org/documents-cles, Ciad http://www.ecoplan.td/index.html)
Cred că România trebuia să mizeze pe programare economică încă de la începutul tranziţiei. Trebuia, şi trebuie şi acum, să înfiinţeze un Consiliu de Programare şi Prognoză Economică (prin restructurarea CNP). Un Consiliu care să stabilească direcţiile strategice de dezvoltare ale României. Care să fundamenteze o strategie de dezvoltare sectorială, pe baza analizelor efectuate de institutele de cercetare din domeniu, cu privire la avantajele competitive de care dispune economia românească. Mai apoi, prin pârghiile de care dispune, guvernul va antrena agenţii economici privaţi să participe la noul model de dezvoltare propus. Statul va putea astfel să crească nivelul de multiplicare al investiţiilor publice. Ar putea acorda garanţii de stat şi facilităţi fiscale pentru investiţii în infrastructura, cercetare dezvoltare, capital uman, energie regenerabilă, IT, agricultură ecologică şi alte domenii de vârf. Prin efectele de multiplicare ale acestor fonduri publice, ar reuşi să furnizeze comenzi firmelor private, care vor începe şi ele să investească.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
