Partea romana afirma la cel mai inalt nivel, dupa Consiliul European de la inceputul acestei luni, fara a fi o premiera, ca "Olanda face un abuz fara limite legat de un stat membru", solicitand partii olandeze "sa respecte Tratatul de Aderare". Consiliul European de primavara a avansat pentru prima data formula unei decizii privind aderarea Romaniei si Bulgariei la spatiul Schengen care ar urma sa fie adoptata in septembrie 2012. Este un termen limita care ne ofera garantiile necesare in conditiile in care Olanda asteapta inca un raport privind MCV sau o amanare frumos ambalata?
Dintr-o anumita perspectiva, dupa ce am ratat succesiv indeplinirea unui obiectiv national ar fi o mare victorie, nu-i asa? In loc sa aniversam un an de la aderarea la spatiul Schengen acum ne exprimam speranta (si convingerea?) ca in septembrie 2012 va fi adoptata o decizie privind intrarea Romaniei in doua etape, proces care s-ar finaliza cel mai devreme in 2013.
In fata nedreptatii clamate vocal la toate nivelurile de autoritatile romane, se naste o intrebare: exista si varianta unei actiuni directe impotriva unui alt stat membru, mai precis actiunea in neindeplinirea unei obligatii? A aprecia ca esti discriminat/nedreptatit nu poate avea decat o dimensiune juridica, altfel ne mentinem discursul in sfera politica. Cu atat mai mult cu cat Romania a aratat constant faptul ca aderarea la spatiul Schengen reprezinta o obligatie asumata prin Tratatul de Aderare (art.4 alProtocolului privind conditiile si aranjamentele referitoare la admiterea Bulgariei si Romaniei in Uniunea Europeana, anexat la Tratatul de Aderare al Romaniei si Bulgariei).
In temeiul art. 259 din versiunea consolidata a Tratatului privind functionarea UE, "oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cazul in care considera ca un alt stat membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatelor. Inainte ca un stat membru sa introduca impotriva unui alt stat membru o actiune intemeiata pe o pretinsa incalcare a obligatiilor care ii revin in temeiul tratatelor, acesta trebuie sa sesizeze Comisia. Comisia emite un aviz motivat, dupa ce a oferit posibilitatea statelor in cauza sa isi prezinte in contradictoriu observatiile scrise si orale". Sau putem apela la dispozitiile art. 258 cu sprijunul Comisiei: "In cazul in care Comisia considera ca un stat membru a incalcat oricare dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, dupa ce a oferit statului in cauza posibilitatea de a-si prezenta observatiile. In cazul in care statul in cauza nu se conformeaza acestui aviz in termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justitie a Uniunii Europene".
Desi statele membre au apelat foarte rar la actiunea in neindeplinirea unei obligatii in temeiul art. 259, ar fi o masura preferabila unor declaratii, pe cat de nefericite pe atat de lipsite de eficienta, referitoare la principala poarta de intrare a drogurilor in UE prin portul Rotterdam sau declansarea, fie si de scurta durata, a unui "razboi al florilor". Pe de alta parte, in cazul in care preocuparea noastra la cel mai inalt nivel privind frontierea olandeza este reala, in calitate de stat membru UE, am propus oare participarea personalului roman in vederea sprijinirii autoritatilor de la Haga pentru combaterea traficului de droguri? Macar ca exercitiu de imagine.
Esecul recurent dupa martie 2011 a aratat capacitatea noastra limitata de intelegere si adaptare avand in vedere implicatiile crizei si tendintele pe plan european, precum si resurse deficitare in procesul de negociere cu partenerii comunitari. De la o certitudine, acum avem doar vocatia de a intra in familia Schengen. (pe aceasta tema am mai scris dupa ratarea obiectivului de aderare in martie 2011 n.n.).
Ratarea momentului oportun ne-a indepartat de la realizarea unui obiectiv in conditiile in care urmarim o tinta in miscare intr-un context fluid, tot mai putin predictibil, marcat de criza europeana si fenomenele conexe. Cum va arata oare acordul Schengen in viitorul apropiat intr-o Europa in care partidele de nisa, fie si de extrema dreapta, impun partidelor traditionale conditii altadata inacceptabile? Iar partidele de centru isi recalibreaza discursul pentru a nu pierde din electorat in fata populismului. Astazi, compromisul politic extrem a devenit parca regula pentru a mentine la guvenare coalitii fragile.
Ar fi fost necesar ca strategia noastra sa includa mai multe variante de actiune in cazul unui nou esec al negocierilor in dosarul Schengen, inclusiv pregatirea unei actiuni directe impotriva unui alt stat membru, implicand Comisia si ulterior Curtea de Justitie a Uniunii Europene? Dupa un an de esec recurent suntem pregatiti inclusiv pentru o confruntare juridica cu implicatii politice? Premierul roman avansa saptamana trecuta, in fata presei straine, ca "e cazul sa avem un Consiliu European extraordinar, in care sa discutam foarte sincer ce se intampla, cum putem reactiona pentru a sustine politicile pro-europene, in asa fel incat asemenea cazuri care erodeaza politica europeana sa nu tina captive politicile de integrare".
Dezbaterea asupra partidelor de extrema dreapta ajunse la guvernare in statele UE nu este noua. Un exemplu il constituie Italia anului 1994 si ulterior cazul Austriei in 2000. Statele membre nu au gasit inca solutii practice. Decizia UE din 2000 privind Austria -cu o Uniune alcatuita din 14 state - s-a dovedit ulterior contraproductiva. Au fost masuri fara precedent la adresa unui stat membru, desi au mai existat anterior unele voci critice cu privire la Italia dupa venirea la putere in mai 1994 a coalitiei conduse de Berlusconi care includea, intr-o apreciere contemporana evenimentelor, neo-fascista Alianta Nationala a lui Gianfranco Finni si Liga Nordului condusa de radicalul separatist Umberto Bossi. In cazul Italiei, reactia UE a fost rezervata (inteleapta avand in vedere parcursul politic ulterior al lui Bossi si mai ales Finni), desi au existat solicitari vocale ale Parlamentului European si ale unor partide de centru stanga privind aplicarea de sanctiuni.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
