In orice tara din lume in afara de fascinanta Romanie existenta a 68 de morti cauzate de hipotermie, adica o cauza eminamente preventibila, ar cauza un scandal national care ar fi tocat saptamani pe toate laturile mediatice,sociale, politice. Politicieni cu burtile revarsate, mai ales pe plan local, cei care stau in general la caldurica si clevetesc despre lenesii betivi care nu ar pune mana pe lopata nu au nici macar atata bun simt: sa vorbeasca despre cum putem evita mai multi morti in zilele care urmeaza – sa avertizeze, sa se organizeze, sa previna. Cum spunea un forumist plin de naduf, “atentie ca daca punem noi mana pe lopata, s-ar putea sa va dam cu ea in cap.”
In orice tara din lume, invatamintele trase in urma atator decese ar acoperi orice altceva, ar determina revizuiri de planuri nationale – de interventie, de preventie, de actiune. Ar acapara atentia Cotrocenilor, a Palatului Victoria, a tuturor ministerelor, plus ar ajunge pe linie ierarhica pana la ultimul ambulatier si jandarm. Ar disparea si Raduleasca si Andreea Marin din lumina mediatica in care se scalda impachetand ajutoare. Ar disparea si Becali, care dupa vitejia de a construi 200 de case intr-o zona inundabila la Vadu Rosca vrea sa infrunte toate zapezile din Vrancea cu 12 buldozere si probabil mai multe camere de filmat. La limita, daca e sa fiu cinic (mai putin idealist cum ma indemna cineva), acesti 68 de morti ar fi trebuit sa determine macar revizuirea planurilor electorale ale sturlubaticilor nesimtiti din toate partidele care vor da in curand piept cu poporul sinistrat, dar nici macar asta nu se intampla. Mai mult, nu se incumeta nimeni nici macar sa puna faptele cap la cap.
Sa dam putin filmul in urma, la ziua de 26 ianuarie, ziua in care Emil Boc era inca premier si impreuna cu proaspat reinscaunatul secretar de stat Raed Arafat aveau o teleconferinta cu prefectii. O amintesc pentru ca televiziunile au uitat-o deja, nu e asa, e “marfa expirata”, e de acum doua saptamani si ceva. In acea zi nu existau inca 68 de morti. Emil Boc, chinuit de talent, trimitea urmatorul comunicat catre natiune, sub forma unui comunicat de presa – il reproduc fidel, integral: “Starea de atentie maxima trebuie mentinuta in continuare. In privinta urgentelor majore ISU, SMURD, Pompieri, Jandarmerie, Politie, Armata intervin pentru a elimina pericolul”. Nu se stie cui a folosit o astfel de colectie de banalitati si liste anapoda, se stie doar ca dupa acest ferm semnal, micul Emil Boc s-a dus sa dea viguros cu lopata prin zapada. Noroc ca la aceeasi teleconferinta exista si un Raed Arafat, cel care in aceasta etapa a evenimentelor era socotit tradator ca s-a intors in minister, “vandut lui Basescu” si “mafiei portocalii”, tradatorul celor din Piata Universitatii, etc. Intr-o interventie de cateva minute, Arafat a pus punctul pe “i”: “Trebuie să începem să facem ce am făcut şi acum doi ani, cu patrularea noaptea în zonele în care se ştie că sunt persoane fără adăpost. Vom avea o procedură prin care în fiecare noapte, între anumite ore, vor ieşi ambulanţe care vor patrula, iar orice persoană fără adăpost să fie preluată şi dusă la un azil de noapte, pentru a evita cazuri în care persoane să moară de hipotermie în cursul nopţii”. Tara inca era infierbantata intre basisti si anti-basisti – iar mie, de exemplu, de ce sa fiu ipocrit, nu imi era complet clar de ce bate moneda Arafat pe chestia asta cu circuitul ambulantelor in natura. Totusi, m-a mirat si m-a pus pe ganduri, era prima interventie dupa tot iuresul anterior.
Dupa cateva zile, se dovedeste ca daca nu dadea Arafat dovada de prevedere, erau mai multi morti, poate cu sutele, nu “doar” 68. Tot Arafat explica zilele trecute ca din cei 68, 42 au murit in strada, iar restul in locuinte prost incalzite sau improvizate. Iata motivul pentru batea moneda cel care ani de zile a fost in prima linie, brancardier – pentru ca stia din experienta incotro se vor indrepta lucrurile si ce e de facut. Ar trebui sa mai adaug, pentru cei care isi mai amintesc, ca daca nu revenea Arafat ramanea cel care a fost servit natiunii drept succesor, consilierul onorific in Ministerul Sanatatii, ex-PSD, ex-PC, actual UNPR si Spitalul de Urgenta, doctorul Ciuhodaru. Cel care avea nevoie doar de o trambulina catre primaria Iasi, trambulina care ar fi putut fi creata, probabil, din spinarea mai multor inghetati adunati de ambulanta intamplator, fara planul pomenit mai sus. Asa, Arafat a putut anunta 150 de oameni stransi de pe strada din Capitala, iar alte stiri pot fi gasite in toata tara: la Iasi culesii de pe strada au fost dusi de ambulante la adapostul C.A. Rosetti, la Sibiu zeci au fost inghesuiti la azilul de noapte din Piata Iancu de Hunedoara , in Vrancea ambulanta a dus alte cateva zeci la adapostul Crucii Rosii. Un secretar de Stat din MAI anunta doar in perioada 25 – 28 ianuarie au fost evacuate sau salvate 2.776 de persoane, ciferele totale nu sunt cunoscute.
Cateva intrebari de bun simt: ar fi murit marea majoritate a acestor 2.776 de persoane daca Arafat nu si-ar fi amintit ce „am facut acum doi ani”? Exista vreo procedura de anticipare reala standard – codificata intr-un ordin al Ministerului, masuri care se declanseaza automat in caz de „cod portocaliu”? A existat in vara care a trecut macar o sedinta de pregatire pentru posiblitatea unei astfel de situatii in iarna? Brambureala din Ministerul Sanatatii, cauzata de politicieni (ba destituim subsecretar de stat, ba numim consilier cu imputerniciri speciale, ba desfiintam postul de subsecretar de stat, ba nu, il aducem inapoi pe subsecretarul de stat si il numim secretar de stat) a slabit sau nu capacitatea institutiei de a reactiona in fata mortii? Cu alte cuvinte, au politicienii sange pe maini sau e ghinionul celor 68 ca au murit, ce s-ai faci daca e asa de frig, n-are nimeni nicio vina? Exista vreo metoda prin care autoritatile pot ajunge, in caz de urgenta, la toti cetatenii, sau cei care au murit sunt vinovati ca nu au venit in adaposturi? Cei care nu doresc sa vina in adaposturi, pot fi luati pe sus, in interesul lor, sau zac in ger si ghinionul lor daca au fost intrebati o data? De ce nu s-a invrednicit nici un politician de top sa iasa cu instructiuni clare catre oameni – va sfatuim sa faceti x,y, z, sa sunati la 112 chiar in caz ca simtiti cum va ia cu inghet, chiar daca nu aveti o urgenta medicala, sa mergeti la primarie, la prefectura, la unitatea de politie sau la spital, batranii sa faca urmatoarele lucruri, copii sa fie tinuti nu stiu cum si asa mai departe? Iata intrebari care nu preocupa pe nimeni, intr-o Romanie sub nameti (o singura exceptie salutara: Cristian Tudor Popescu). Romania se pregateste in curand de o alta tura de calamitati – doua alegeri in acelasi an.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
