Nu era greu să-ți imaginezi că se va ajunge și aici. Doar politrucii de mâna a doua își imaginează ca banii și baronii locali pot rezolva orice.
PDL plătește acum prețul moștenirii lăsate de guvernarea Tăriceanu și cumplita criză economică mondială. Și prețul curajului de a fi luat măsurile necesare pentru a nu urma calea Greciei.
Se pare că la ultimele întâlniri ale staffului PDL s-a ajuns la concluzia că așa nu mai merge. Că PDL se scufundă pe zi ce trece.
Chiar și președintele Băsescu a admis că protestatarii din piețe au în spate alte mii, poate sute de mii de cetățeni nemulțumiți de situația actuală și de drumul pe care merge țara. Implicit, parteneriatul său cu Emil Boc trebuie să înceteze. A spus, însă, că parteneriatul va continua, un ultim cadou făcut acestuia, continuarea poate fi și din postura de consilier prezidențial.
În Italia se succedau și câte trei guverne pe an, și n-a murit nimeni. Avem ministri pe care aproape nu i-am văzut la față (Vreme, Ariton), alții care faultează la greu limba română. Mai grav, persoane din eșaloanele superioare ale puterii sunt săltate pe rând de către procurorii DNA, iar de integritatea din PDL s-a ales praful. Unele surse de presă afirmă că insuși dl Blejnar ar avea un dosar penal la DNA. De contracte cu statul măsluite și la valori de câteva ori mai mari, comparativ cu alte țări, știu și copiii. Toate aceste se decontează. Și a venit scadența.
Lucrările Senatului sunt blocate, actuala putere nu are o majoritate care să-l facă funcțional.
Se pare că însuși premierul Boc a ajuns la concluzia că așa nu se mai poate. La ultima întâlnire cu grupurile parlamentare, în care a fost pus la zid de către colegi, (Vasile Blaga, Cezar Preda), prieteni sau adversari, Emil Boc a declarat că mai sunt câteva piese de puzzle de pus, împreună cu președintele Băsescu, și va anunța rezultatul. A merge mai departe în această formulă, înseamnă sinucidere politică, pierderea alegerilor la o diferență care să reducă PDL la tăcere, în viitorul politic previzibil.
Iata ce scie Elena Udrea pe blogul sau, o persoana care a prefatat adeseori mutarile majore ale partidului si presedintiei:
“Guvernul si guvernarea trebuie sa fie mandria, argumentul principal electoral al PDL, nu o greutate care sa atarne de picioarele lui. Guvernul trebuie sa fie puternic, prin cei care il compun, dar si prin sustinerea din Parlament. Pentru asta e nevoie de un drum nou, pe care sa pornim in forta, dar neaparat impreuna!”
Întâlnirea de luni a președintelui Băsescu, cu partidele de la putere și din opoziție ar putea fi momentul rezolvării blocajului în care ne găsim. De altfel, pe ordinea de zi a discuțiilor se află și punctul: „Dialogul dintre partidele politice şi funcţionarea Parlamentului României.”
Președintelui Băsescu i se oferă ocazia de a demonstra, după ce l-a convins pe Emil Boc de necesitatea schimbării, că este în stare să găsească soluții, inclusiv cu opoziția, pentru detensionarea situației politice și reluarea functionării normale a Parlamentului.
Varianta de lucru vânturată de presă, premier tehnocrat si miniștri politici, este nefirească, în opinia mea. Pentru că miniștri vor fi supuși unor presiuni extraordinare, să asculte de partide, nu de premier, care va avea rol de marionetă, jucată pe degete de miniștri. Adică mai rău decât ce avem acum. Iar PDL nu are nimic de câștigat, va deconta în continuare starea economică proastă a cetățenilor.
Vaianta guvern în totalitate tehnocrat este mai utilă tuturor părților. Va asigura o organizare neutră a alegerilor care se apropie cu repeziciune, cerință majoră a opoziției, nu va fi tentat la pomeni electorale și va deconta singur nemulțumirile populației. Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece.
Dacă președintele Băsescu a găsit sau nu varianta câștigătoare, acele piese de puzzle lipsă, rămâne să vedem în câteva zile. Emil Boc are zilele numărate la conducerea guvernului. Dacă se încăpățânează, colegii i-au fluturat pe sub ochi și posibilitatea unui congres extraordinar, caz în care își incheie cariera politică. Nu și dacă înțelege de bună voie constrângerile momentului.
Trebuie să ne obișnuim și cu schimbări repetate de guvern. Cu formarea unor experți, care să poată prelua din mers sarcinile presupuse de conducerea unui domeniu. Poate, cu ocazia aceasta, micșorăm și numărul ministerelor, pentru reducerea cheltuielilor de funcționare ale statului.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
