Urcand pe dealul Poderei, un loc neatins inca de rautatea oamenilor, noi am lasat in urma noastra doar urma pasilor nostri. Zarind frumusetea cerului albastru, ascultand fosnetul crengilor si glasul raului, privind cum cateva ratuste pluteau incotro doreau sub slava ne-am bucurat ca acest lucru inca este posibil.
Dar pentru cat timp va mai fi posibil? Oare peste cativa ani se vor mai vedea ratuste plutind pe rau, vom mai putea sa vedem cerul albastru, va mai fi posibil sa ascultam fosnetul crengilor? Viitorul acestei lumi depinde de tine, daca doresti ca cei care vin sa aiba o lume curata protejeaza natura, si nu uita: SOARTA PAMANTULUI SE AFLA IN MAINILE TALE!



















PS- merg des pe acolo. Ma mir ca nimeni nu-i deranjat de fierotenia aia oribila facuta de comunisti, din mijlocul parcului din centrul Nasaudului. Mai bine s-ar face pe soclul acela o sculptura reprezentativa pt cultura orasului sau sa se acopere cu flori. Poate reusiti sa sensibilizati pe cineva din primarie pt ca e pacat de centrul acela frumos.