La mijlocul lui martie, cand aparatele de lupta internationale si-au inceput bombardamentele in Libia, numerosi lideri militari si politicieni occidentali s-au grabit sa afirme optimisti ca razboiul din nordul Africii va fi "o chestiune de zile, nu saptamani". Astazi, la mai mult de 100 de zile de la primele raiduri aeriene, sfarsitul conflictului pare inca foarte departe. Nici cele 13.000 de misiuni aeriene ale NATO, nici miile de rachete ce au lovit fortele lui Gaddafi, nici amenintarea ca liderii libieni vor fi trasi la raspundere in fata Tribunalului Penal International nu au reusit sa-l indeparteze de la putere pe omul forte de la Tripoli. De ce esueaza NATO in Libia?
James M. Dorsey, senior fellow la Middle East Institute al Universitatii Nationale din Singapore, autorul blogului The Turbulent World of Middle East Soccer si columnist pentru Al Arabiya:
De ce ofensiva aeriana internationala pare ineficienta:
1. Cei care au crezut ca puterea aeriana va oferi o rezolvare rapida conflictului sau ca Muammar Gaddafi va ceda imediat se pacaleau pe ei insisi. Dupa ce l-am intalnit pe Gaddafi in
James M. Dorsey
Foto: Arhiva personala
nenumarate randuri, n-am avut nicio indoiala ca el se va angaja intr-o lupta crancena. Chiar daca ar fi fost dispus la o solutie negociata, acest lucru a devenit treptat mai dificil de realizat.
Gaddafi va dori o solutie care sa-i salveze imaginea, lucru pe care, pana in momentul de fata, rebelii nu se arata dispusi sa-l incuviinteze.
O solutie ar trebui sa implice exilul liderului libian, iar acest lucru a devenit mai problematic dupa mandatul de arestare emis de Curtea Penala Internationala si dupa imbolnavirea presedintelui venezuelean, Hugo Chavez. Cu alte cuvinte, o solutie negociata se confrunta cu obstacole semnificative.
De ce cea mai puternica alianta militara a Occidentului nu reuseste sa-l alunge de la putere pe Muammar Gaddafi:
2. Este o idee logica, dar simplista ca actualul razboi este ceva de genul David impotriva lui Goliath, iar Goliath trebuie sa-si faca treaba. Campaniile aeriene sunt in special dificile atunci cand un obiectiv principal este acela de a evita victimele civile sau ceea ce este descris, eufemistic, drept "pagube colaterale".
Experienta vanatorii lui Osama bin Laden este un exemplu elocvent. O campanie aeriana este o jumatate de masura care, ca o chestiune de principiu, produce rezultate limitate. Daca produce mult mai mult decat atat, inseamna ca a fost implicata si o doza semnificativa de noroc.
Cine poarta vina lipsei de eficienta din Libia: europenii, NATO, SUA:
3. Problema pentru mine nu este una de vina. Chestiunea este daca interventia straina a fost lucrul corect ce trebuia facut. In situatia in care motivul invocat a fost acela de a reduce numarul de victime, problema care se pune este aceea daca eliminarea rebelilor de catre fortele lui Gaddafi ar fi produs mai multe victime decat mor acum ca urmare a ostilitatilor.
Zona de interdictie aeriana a fost implementata plecand de la premisa ca Gaddafi va ceda sub presiune, lucru de la inceput nerealist; ca cineva din cercul sau interior il va inlatura - lucru posibil, insa fara niciun grad de probabilitate sau certitudine; sau ca rebelii vor fi capabili sa castige teren - o posibilitate care, daca s-ar materializa, ar avea nevoie de o perioada de timp considerabila.
De ce evita cei din coalitia internationala sa-l atace direct pe Gaddafi:
4. Obiectivul Statelor Unite si al majoritatii europenilor este acela de a schimba regimul din Libia. Amiralul american care se afla in fruntea operatiunii militare aliate comune a NATO a indicat clar ca urmareste atacarea directa a lui Gaddafi. In acest sens, obiectivele politice si militare sunt coraborate. Problema este ca puterea aeriana singura este o modalitate dificila si problematica de a obtine acel obiectiv.
Daca este o solutie trimiterea in Libia de forte terestre:
5. Ma indoiesc ca vor exista forte terestre inainte de plecarea sau indepartarea de la putere a lui Gaddafi. Nu exista suficient sprijin public pentru acest lucru, Statele Unite sunt ocupate complet in Afghanistan si trimiterea de forte terestre ar fi o masura proasta. Va exista insa nevoia unor forte de mentinere a pacii in timpul perioadei de tranzitie, dupa ce Gaddafi nu se va mai afla la putere.
Ce inseamna in prezent razboiul din Libia:
* 17 state implicate in campania din nordul Africii
Avion de lupta francez, in drum spre Libia
Foto: Reuters
* NATO a preluat comanda completa a operatiunilor militare la 31 martie
* circa 13.000 misiuni de lupta efectuate de NATO in cadrul "Operation Unified Protector"
* avioanele NATO efectueaza deasupra Libiei circa 120 de misiuni de lupta zilnic
* fortele NATO ataca in jur de 50 de tinte zilnic, majoritatea in Tripoli, Misrata, Brega, muntii Nafusa
* aproape 5.000 dintre misiuni au fost atacuri cu bombe si lansari de rachete; doar jumatate dintre ele si-ar fi atins tinta
* capacitatea de lupta a fortelor libiene a fost redusa cu peste 50%, sustine Pentagonul
* printre obiectivele distruse se numara inclusiv centrul de comanda al lui Muammar Gaddafi din Tripoli, Bab al-Aziziya
* la 3 iunie, fortele britanice si franceze au inceput sa foloseasca elicoptere pentru atacuri in Libia
* campania din nordul Africii a depasit-o pe cea din Kosovo, din 1999 (Slobodan Milosevici a cedat dupa 78 de zile de raiduri aeriene)
* peste 1.100.000 de libieni s-au refugiat in Tunisia, Egipt, Niger, Algeria, Ciad si Sudan
* numarul persoanelor ucise variaza intre 1.000 si 13.000, in functie de sursa; alte cateva mii au fost ranite
* circa 1,5-2 miliarde de dolari cheltuite de tarile din coalitia internationala
* unele surse afirma ca razboiul costa 100 de milioane de dolari pe zi
* echipe de agenti ai CIA si ai Mi6 se afla in Libia, unde strang informatii despre tinte militare si despre pozitia fortelor lui Gaddafi
* Consiliul National de Tranzitie al rebelilor fost recunoscut pana in prezent de 22 de tari drept singurul guvern legitim al Libiei
8
10
