INTERVIU AUDIO Kamran Bokhari, analist Stratfor: Spre deosebire de miscarile anticomuniste din 1989, in Orientul Mijlociu nu vom asista la un efect de domino

de Cristian Pantazi     HotNews.ro
Vineri, 4 februarie 2011, 0:04 Actualitate | Internaţional


Kamran Bokhari
Foto: Stratfor
Revolta din Tunisia si cea din Egipt au fost prezentate ca un 1989 al lumii musulmane. De ce nu rezista comparatia? Kamran Bokhari, director Stratfor pentru Orientul Mijlociu, explica intr-un interviu pentru HotNews.ro problemele majore ale fiecarei tari dintr-o regiune care s-a transformat intr-un butoi cu pulbere. Bokhari spune ca Siria si Yemenul sint intr-o pozitie fragila si aduce in discutie scenariile pentru un Egipt fara Hosni Mubarak.

Asculta interviul cu Kamran Bokhari:




Principalele declaratii:

  • Problema nu este daca Mubarak se va retrage sau nu, e clar ca va pleca; problema este cand
  • Vicepresedintele Omar Suleiman are o reputatie proasta in fata populatiei din Egipt, deoarece el a condus o foarte lunga perioada cel mai de temut instrument al statului - serviciile secrete
  • Trebuie sa ii urmarim pe reprezentantii armatei. Cred ca vor avea un rol in jocurile de culise
  • In Libia, colonelul Gaddafi se afla intr-o pozitie relativ confortabila
  • Siria este alta tara care trebuie atent urmarita. Exista o minoritate de 15-20% de alawiti care conduc in mod autoritar o tara unde sunitii reprezinta 80-85% din populatie
  • Fratia Musulmana nu va radicaliza regiunea pentru ca difera foarte mult de Al Qaida
  • SUA au incercat sa gestioneze procesul din Egipt de cel putin trei - patru saptamani
  • Nu cred ca SUA se vor indrepta spre izolare

 
La Stratfor din 2003 in pozitia de Regional Director, Middle East & South Asia. E doctor in stiinte politice - Howard University, Washington; MA in Relatii Internationale de la Missouri State University si Master in Middle East Studies - University of Texas.
 
 
​Carte de vizita Kamran Bokhari
Rep: In ultimele zile am vazut imagini teribile din Cairo, cu lupte de strada si sute de raniti, totul sub privirile Armatei, care nu a intervenit decisiv. Care sint scenariile de lucru pentru Egipt si la ce va asteptati din partea Armatei?
Kamran Bokhari: Cred ca nelinistea si violentele pe care le vedem sunt cauzate de dorinta presedintelui Mubarak de a-si mentine puterea cat mai mult posibil. Dar, ce va face armata, intr-adevar? Armata a aratat foarte clar ca nu va folosi forta impotriva protestatarilor. Deci, daca situatia de neliniste continua, armata nu va avea alta optiune decat sa ceara demisia lui Mubarak.

Si, odata ce Mubarak demisioneaza - si asta se poate intampla in cateva zile, sau poate dura saptamani - inca nu este clar in acest moment ce va fi. Lucrurile se misca rapid, sunt si perioade linistite si nu putem sa stim exact.

Odata ce va demisiona, vom intra intr-un nou capitol despre formarea unui guvern neutru. Mubarak va pleca, dar guvernul, care este la putere sustinut de armata, va ramane si sunt semne ca Opozitia va fi deschisa sa negocieze cu vicepresedintele Omar Suleiman. Si acele negocieri vor fi critice, deoarece vor viza formarea unui guvern interimar neutru; vor fi multe dezbateri legate de posibila componenta a guvernului.

Cred ca majoritatea fortelor de opozitie vor face parte din acest nou guvern. Deci aceasta este o problema, compozitia acestui guvern interimar.

A doua problema este legata de puterea noului guvern, ce mandate vor fi, daca se vor organiza alegeri si cand - in sase luni sau in viitorul apropiat si daca vor rescrie Constitutia. Parlamentul este deja dominat de partidul presedintelui Mubarak si ma indoiesc ca opozitia va accepta ca noua constitutie sa fie scrisa de acest Parlament. Deci exista mai multe semne de intrebare care trebuie clarificate si avem in fata un proces de negociere indelungat. Daca aceste negocieri nu ajung rapid la o concluzie, sau daca nu par ca se misca catre o concluzie, cel putin, nelinistea populatiei se poate accentua sau reinnoi.

Daca Presedintele Mubarak se retrage, ne asteptam ca protestatarii sa se retraga, cel putin temporar. Dar, de fapt, problema nu este daca Mubarak se va retrage sau nu, e clar ca va pleca; problema este cand. Odata cu retragerea lui, Egiptul va trece printr-o perioada critica.

 
Omar Suleiman are experienta in a negocia si media situatia dintre israelieni si palestinieni si intre cele doua factiuni palestiniene, Hamas si Fatah
 
 
Kamran Bokhari
Rep: Vicepresedintele Omar Suleiman va fi o persoana-cheie in urmatoarele luni sau va fi altcineva intr-o pozitie mai buna in viitoarele negocieri?
Kamran Bokhari: Cred ca va fi unul din jucatorii importanti, desi el nu are experienta in negocierile interne. Suleiman are experienta in a negocia si media situatia dintre israelieni si palestinieni si intre cele doua factiuni palestiniene, Hamas si Fatah, deci s-ar putea sa fie o figura importanta, dar nu cred ca va fi singurul.

De ce spun acest lucru? Pentru ca Suleiman are o reputatie proasta in fata populatiei din Egipt, deoarece el a condus o foarte lunga perioada cel mai de temut instrument al statului, si anume serviciile secrete.

Sunt multe intrebari si de indata ce Mubarak va demisiona, acest lucru va creste moralul populatiei semnificativ si pot ajunge sa creada ca daca l-au inlaturat pe Mubarak, vor putea, la fel de usor, impune termeni succesorilor lui.

Dar cred ca vor fi si altii care vor fi definitorii in negocierile care vor urma. Trebuie sa ii urmarim atent pe Ministrul Apararii, care a fost promovat weekend-ul trecut ca vicepremier, maresalul Hussein Tantawi, precum si pe seful Statului Major al Armatei, Sami Annan. Deci cred ca trebuie sa ii urmarim pe reprezentantii armatei. Cred ca vor avea un rol in jocurile de culise si vor dori sa il mentina pe Suleiman intr-o pozitie strategica.

Rep: Odata ce Presedintele Mubarak se va retrage, va fi a doua victorie a strazii in regiune dupa revolutia din Tunisia. Cine va fi urmatorul? Gaddafi?
Kamran Bokhari: Este foarte greu de imaginat, fiecare tara este diferita. Tu esti din Romania, iti mai aduci aminte probabil de revolutiile din 1989. Spre deosebire de perioada aceea, aici nu asistam la un domino. Bineinteles, dupa evenimentele din Tunisia si acum din Egipt, toti sunt ingrijorati, dar fiecare tara este diferita. Modul in care aceasta neliniste a populatie se manifesta va fi diferit de la o tara la alta.

 
Libia are resurse de petrol si gaz enorme, deci exista bani pentru a rezolva orice probleme
 
 
Kamran Bokhari
De exemplu, in Iordania, populatia nu cere inlaturarea monarhiei, nu cere inlaturarea regelui. Ei vor doar sa negocieze pretul mancarii si al benzinei si sa impuna reforme electorale. Deci reactia populatiei este diferita de cea din Tunisia sau Egipt.

In Libia, colonelul Gaddafi se afla intr-o pozitie relativ confortabila, din trei motive: populatia este foarte mica, de aproximativ 6.5 milioane; tara are resurse de petrol si gaz enorme, deci exista bani pentru a rezolva orice probleme; iar guvernul lui Gaddafi este aproape de populatie, prin acele comitete locale care sunt legate de guvern, conceptul de Jamahiria, cum Gaddafi insusi l-a numit in Cartea Verde.

Acele comisii joaca un rol important pentru Gaddafi, in a-si mentine puterea. Deci da, exista o amenintare, dar in acelasi timp trebuie sa fim foarte atenti la context.

Eu as fi atent la alte doua tari. Yemen este una. Astazi (n.red. - miercuri), Presedintele Ali Abdullah Saleh a anuntat ca nu va mai candida pentru un nou mandat in alegerile din 2013, iar anuntul a fost facut la cateva ore dupa ce Mubarak a anuntat acelasi lucru. Presedintele Yemenului si-a anuntat de asemenea deschiderea pentru o serie de reforme electorale.

Trebuie sa tinem cont ca Yemen se afla intr-o situatie tensionata, chiar si fara proteste din partea populatiei, deoarece exista trei factiuni: jihadistii condusi de Al Qaida, miscarea secesionista din sud care cauta independenta fata de nord, si triburile rebele din nord. Deci deja exista trei amenintari carora guvernul din Yemen trebuie sa le faca fata.

Si Yemenul difera de Egipt prin faptul ca in Egipt, daca Mubarak se retrage, statul ramane. Este doar o persoana care pleaca. Armata ramane, aparatul de stat ramane. In schimb, in Yemen, presedintele Ali Abdullah Saleh este cel mai longeviv presendinte al statului, a condus tara inca de cand aceasta s-a unificat in anii 90. Daca el pleaca, ce se intampla? Exista democratie in Yemen, intr-o masura mai mare poate decat in Egipt, dar daca democratia inceteaza sa functioneze si Presedintele pleaca, sau daca nu ramane indeajuns de mult si factiunile devin un risc prea mare, atunci statul risca sa devina ca Afganistan. Deci temeri exista.

Siria este alta tara care trebuie atent urmarita. Exista o minoritate de 15-20% de alawiti care conduc in mod autoritar o tara unde sunitii reprezinta 80-85% din populatie. Este o societate inchisa, cu cel mai drastic regim totalitar in Orientul Mijlociu. Prin urmare, trebuie sa urmarim evolutia evenimentelor pe plan local. Acestea sunt prognozele mele.

Rep: Exista un nou jucator important a carui influenta a crescut in mod evident in ultimul timp in zona, si anume Fratia Musulmana. Credeti ca va reprezenta pericol de securitate in regiune, un pericol pentru SUA sau pentru restul tarilor?
 
Un guvern compus majoritar din oamenii Fratiei Musulmane in Egipt poate adopta o atitudine mai radicala fata de Israel
 
 
Kamran Bokhari
Kamran Bokhari: Nu, nu cred. Aceasta teama este legata de fenomenul islamic jihadist din zona care s-a dezvoltat istoric in Egipt. Egiptul este tara in care isi au originea nationalismul arab, islamismul si jihadismul. Toate aceste ideologii s-au nascut in Egipt, ceea ce incetoseaza perceptia generala a oamenilor din afara despre ceea ce inseamna si reprezinta Fratia Musulmana.

Pentru a va raspunde la intrebare, Fratia Musulmana nu va radicaliza regiunea pentru ca difera foarte mult de Al Qaida, si de oricare miscare radicala. Fratia Musulmana vrea sa castige alegerile si sa vina la putere.

Crede in democratie, dar nu au fost alegeri in Egipt si deci este o teorie netestata legata de ce se va intampla cu adevarat, daca vor fi responsabili sau nu.

Cred ca o amenintare mai realista este un guvern format majoritar din oamenii Fratiei Musulmane, care poate urma o cale independenta, departand Cairo de alianta cu Washingtonul. Deci aceasta ar trebui sa fie preocuparea SUA. Un guvern compus majoritar din oamenii Fratiei Musulmane in Egipt poate adopta o atitudine mai radicala fata de Israel.

Nu spun ca poate abroga tratatul de pace cu Israel, dar ca putem asista la o atitudine mai rece fata de Israel si poate complica relatiile Israelului cu Palestina si de asemenea poate avea implicatii pentru securitatea Israelului. Aceasta este dinamica regiunii, dar nu vom asista la o radicalizare sau jihadizare a regiunii.

Rep: Vorbind despre SUA, este Egiptul pentru Obama ce a reprezentat Revolutia Islamica din Iran pentru Casa Alba, in 1979?
Kamran Bokhari: Am tendinta sa evit astfel de comparatii deoarece sunt diferente uriase intre cele doua situatii. Exista, totusi o similitudine, aceea ca SUA nu s-au pregatit pentru posibilitatea ca regimul Mubarak sa cada intr-o zi, ceea ce s-a intamplat, in mare masura, si in Iran in 1979. Dar diferentele sunt semnificative pentru ca CIA a ratat complet revolutia in 1979.

In 1979, cand Sahul era pe cale sa piarda puterea, majoritatea administratiei SUA se gandeau ca Sahul are inca o pozitie puternica. Dar, in situatia aceasta, cred ca SUA au invatat o lectie. Nu s-au pregatit in avans, dar cred ca au invatat o lectie in 1979 si acum se adapteaza rapid realitatii.

Ati auzit discursul Presedintelui Obama, seara trecuta, prin care da de inteles ca incearca sa gestioneze situatia. Nu e ca si cand asteapta ca totul sa cada pentru ca apoi sa faca ceva, pentru ca asta a fost cazul Iranului.

In Egipt cred ca SUA au incercat sa gestioneze procesul de cel putin trei, patru saptamani, poate chiar mai mult. Au colaborat cu armata pentru a asigura stabilitatea atat cat se poate si o tranzitie cat se poate de linistita.

 
Cred ca SUA spera ca armata va putea sa mentina pacea, pe cat posibil, pentru o tranzitie calma catre un regim mai democratic in Cairo
 
 
Kamran Bokhari
Rep: In ultimele zile am auzit administratia Americana vorbind pe voci diferite, cu o atitudine mai degraba ambigua. Cum comentati pozitia SUA fata de situatia din Egipt?
Kamran Bokhari: Cred ca SUA incearca sa lucreze cu armata, asa cum am spus mai devreme. Legat de vocile diferite din administratia SUA, cred ca sunt mai multe motive care pot explica aceasta discrepanta: nimeni nu are o idee clara despre situatie pentru ca lucrurile se intampla foarte repede si sunt foarte multe informatii care vin prin mediul electronic, astfel ca este foarte greu pentru oficiali sa aiba aceleasi informatii.

Apoi, mai sunt si diferentele de opinii intr-o administratie, mai ales intr-una atat de mare precum cea a SUA. Si asta este un mod de a gestiona situatia, aceste variatiuni pe care le observam in declaratii sunt o metoda a guvernului de a incerca sa gestioneze o situatie.

Legat de ce va fi, cred ca SUA spera ca armata va putea sa mentina pacea, pe cat posibil, pentru o tranzitie calma catre un regim mai democratic in Cairo. Acum, legat de noul regim, exista posibilitatea ca un guvern musulman sa il controleze, dar cred ca SUA spera ca Fratia Musulmana sa nu devina grupul dominant din noul guvern, sa fie circumscris de alte forte, militare si civile.

Rep: Exista voci in Europa, mai ales in Europa de Est, care vorbesc despre izolationismul SUA. Credeti ca este o ipoteza adevarata?
Kamran Bokhari: Nu, nu cred. Aceste temeri sunt exagerate, nu sunt realiste si nu cred ca SUA se vor indrepta spre izolare. Cred ca SUA va trebui sa faca fata provocarilor din Orientul Mijlociu si din Asia de Sud din cauza evenimentelor din 11 septembrie si celorlalte evenimente care le-au urmat. Inca dinaintea acestei nelinisti in regiunea araba, SUA a trebuit sa se confrunte cu mai multe provocari, dar nu consider ca se indreapta spre izolare.

 
Nu cred ca pozitia dominanta a SUA, ca putere globala, se va schimba
 
 
Kamran Bokhari
Rep: Vedeti o schimbare dramatica in balanta puterilor la nivel global in urma evenimentelor din aceasta zona?
Kamran Bokhari: Balanta puterilor la nivel global se schimba constant, este foarte dinamica pe termen lung. Bineinteles ca balanta puterilor se modifica, uitati-va la ceea ce s-a intamplat dupa ce SUA au detronat regimul lui Saddam. Iran a avut mai multa influenta; guvernul din Turcia a condus tara catre o politica externa hotarata.

Deci sunt nenumarate schimbari care se produc si da, balanta puterilor continua sa evolueze si sa se modifice. Dar nu cred ca pozitia dominanta a SUA, ca putere globala, se va schimba pentru ca este cea mare economie, de 14 trilioane de dolari, ignorand datoriile si conditiile economice prin care trecem momentan.

Dar ideea este ca nici o alta tara nu va produce un astfel de PIB si apoi trebuie sa luam in considerare faptul ca la nivel global exista interdependenta intre tari. Exista unele voci care spun ca China va creste, dar China este legata de economia SUA, China are probleme interne.

Mai sunt voci care spun ca China este intr-un balon care se va sparge curand. Deci nu cred ca, in general, balanta de puteri se va schimba. Sigur, vor exista complicatii si SUA va trebui sa faca fata mult mai multor provocari.

Rep: Cum comentati faptul ca desi a existat o activitate intensa a serviciilor secrete - CIA, Mossad - toti au fost luati prin surprindere de evenimentele din Egipt?
 
Serviciile secrete arabe au trait intr-o paradigma, gandindu-se ca masele nu se vor ridica impotriva regimului
 
 
Kamran Bokhari
Kamran Bokhari: Cred ca nici serviciile secrete arabe, si nici macar cele egiptene nu au prevazut aceste evenimente. Daca ar fi banuit, ar fi dat alte sfaturi. Acestea au trait intr-o paradigma, gandindu-se ca masele nu se vor ridica impotriva regimului. Dar cand s-a intamplat in Tunisia, totul a curs de acolo. In ceea ce priveste serviciile americane sau cele israeliene, cred ca probabil au avut o idee, putem sa vedem din Wikileaks ca SUA erau preocupate de directia pe care Egiptul o va lua.

Ceea ce s-a intamplat nu s-a intamplat deodata. Chiar daca nu au avut loc proteste, Mubarak era pe picior de plecare, din cauza varstei inaintate si a sanatatii subrede si exista deja pe plan intern o lupta pentru succesiune intre elita din Cairo: armata, impotriva lui Gamal, impotriva celorlalti si cei apropiati de Mubarak si familia sa care impingeau in alta directie. Toti erau constienti de luptele interne pentru putere. Cred ca ce a surprins a fost faptul ca oamenii au iesit in strada intr-un numar atat de mare.​


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















4483 vizualizari

  • +3 (9 voturi)    
    daca nici asta nu e efect de domino ,ce e ? (Vineri, 4 februarie 2011, 6:19)

    Eneas [anonim]

    in Europa Comunista caderea a fost regizata de Moscova si in tarile arabe de Internet ?sa fim seriosi ,sa ne gandim la Arabia Saudita,sa ne gandim la Rusia,sa ne gandim la tot ce poate fi mai rau pentru americani...petrolul oricum e pe sfarsite..
    • +2 (4 voturi)    
      Da (Vineri, 4 februarie 2011, 8:43)

      sabo [utilizator] i-a raspuns lui Eneas

      domnule ...N specialisti pentru lucruri evidente...Pai da domino cand la capatul sforilo era fosta URSS si USA...Si la astia de acum ceva similar,cu variatiuni?
      Nu?
      Auzi...domino...vorbe care sforaie din coada!
      • +3 (5 voturi)    
        (Mu)Barack Hussein Obama Jr. e o nulitate (Vineri, 4 februarie 2011, 10:07)

        Ghici cine vine la Casa Alba ? [anonim] i-a raspuns lui sabo

        Obama e perfect incapabil sa convinga propria populatie de reforma sanatatii si de planurile sale esuate de stimulare a economiei, partidul sau democrat a fost dat cu capul de peretii urnelor de vot in noiembrie 2010, camera deputatilor a fost castigata cu larga majoritate de democrati, iar la senat democratii mai au un avans de doar 4 voturi.

        E un presedinte indecis si lent, de o naivitate inspaimantatoare in relatiile internationale, in general nu e bagat in seama de Putin sau Hu Jin Tao, iar Ahmadinejad, care era terorizat ca-l bombardeaza Bush, ii rade in nas lui Obama.

        Felul in care a fugit Ben Ali, haosul actual din Egipt, arata ca Obama nu stie cum naiba sa procedeze si nici nu are vreun plan sau niste lideri de rezerva.

        Yemenul, daca intra in "revolutie", se rupe rapid in cel putin 3 bucati: nord_vestul muntos dominat de triburile shiite (vor face califat sponsorizat de Iran si va fi imediat atacat de sauditi), vestul si sud-vestul controlate de guvernul central militar (sponsorizat de americani) si sudul si estul desertice controlate de triburi sunite (platite de sauditi) si celule al qaeda.

        Siria e mult mai apetisant, acolo se poate juca soarta mai multor tari.
        Clanul Assad e un clan shiit, de tendinta alauita, puternic sustinut de Iran.
        Numai ca populatia shiita e minoritara, doar 15%, in timp ce sunitii sunt 75%(intre care kurzi), iar crestinii 10%.
        Deocamdata, crestinii si o parte din sunitii anti-americani au sustinut clanurile shiite siriene.
  • +3 (5 voturi)    
    ei, nu...? (Vineri, 4 februarie 2011, 8:58)

    brod [anonim]

    domnul asta isi da cu parerea asa... cam ca ion cristoiu. iranul e acolo... siria - tot asa. bashca prietenul tuturor razvratitilor, un anume ben...
    (mu)barack obama pare sa repete greseala lui carter, cand cu iranul, saful si ayatolahul. acolo, singura solutie ramane aia turceasca: guvern... cum o vrea allah, dar armata sa ramana garantie a statului laic. chiar sa nu le fi dat prin cap asta? ocupati cu wkileaks-assange...
  • +1 (5 voturi)    
    mda (Vineri, 4 februarie 2011, 9:46)

    The Saker [utilizator]

    tinand cont ca Stratfor este o agentie mascata a CIA, tagti toate concluziile ppe care le doriti din propaganda lor...
    • +1 (1 vot)    
      O fi institutie de acoperire a CIA ... (Vineri, 4 februarie 2011, 15:06)

      Freelancer [anonim] i-a raspuns lui The Saker

      ... dar sunt p'afaristi, asta si explica de ce CIA sunt din nou pe locul "enshpe" in Nordul Africii si Orientul Mijlociu ca si bajbaiala Administratiei Obama care habar nu are de unde sa apuce situatia si incearca cu disperare sa preia controlul. Prosti ar fi egiptenii sa se lase re-incalecati!!!
      Tot in filmele lor de actiune (si numai acolo!) sunt amercicanii cei mai tari, Obama si Clinton ar face bine sa-i trimita tot pe veteranii Rambo, Bruce Willis, Schwartzie and Cia, astia le-ar rezolva pe toate imediat si in maximum doua ore!
  • +2 (6 voturi)    
    problema e numarul si varsta populatiei (Vineri, 4 februarie 2011, 9:59)

    vio [anonim]

    Cred ca problema e mult mai simpla, numarul si varsta populatiei. de la un status de 16 mil. locuitori , 40 mil in 1980 Egiptul a ajuns la 80 mil. ia ganditiva ca dupa 1980 si ceva noi ajungeam acum la 40 mil. flamanzi, fara case, fara servici si mai beneficiam astazi si de tehnologia care nu era in 1989 si nici nu o putea imagina- adica telefoane mobile, internet, deplasare libera pe glob.
    la acestea se adauga alte elemente ca religia, si de ce nu criza actuala. Deci eu as zice ca urmeaza alte state din Africa, Asia unde populatia prea numeroasa, saracia si tehnologia va impinge la revolta


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by