Prima vizita a Presedintelui american pe drumul spre Canossa celor G20 a fost in India. Pentru cine cunoaste diplomatia americana o vizita de 3 zile intr-o tara inseamna mult respect si/sau multe afaceri. Obama a dat tot respectul cuvenit inclusiv o promisiune de sustinere pentru un loc in Consiliul de Securitate al ONU. Obama a primit si multe afaceri, in total 10 miliarde de USD pentru o industrie americana suferinda si anemica in ultimii ani. Boeing vinde 30 de avioane civile noi 737, dar si 10 C-17 Hercules plus niste motoare pentru aviatia Indiana. GE (General Electric) reuseste sa primeasca si ea o portie necesara de 500 de milioane de USD din viitoarele afaceri in India. Cireasa pe tort este noua uzina care va asambla legendara Harley-Davidson, in curand vom avea si versiunea Harley-in’cikidana’. Totul ar fi bine daca s-ar sfarsi cu bine. Trebuie mentionat ca Pakistanul nu a fost fericit de aceasta deschidere, sau daca doriti o continuare a politicii Bush fata de inamicul istoric. Dupa cum bine se stie un Pakistan suparat inseamna o vreme caniculara in Afganistan, Doamne ajuta sa fie bine!
Sa vedem prin cateva date cum arata milenara Indie in zilele noastre :
India are 1.12 miliarde de locuitori, este cea de-a doua tara din lume din punct de vedere al populatiei, si a saptea mare zona geografica, avand peste 1.8 milioane de kilometri patrati. De cand si-a castigat independenta fata de Marea Britanie in 1947 a avut si ea partea de trei razboaie sangeroase cu Pakistanul si sute de incidente de granita, inclusiv numeroase acte de terorism. Economia indiana a crescut cu o medie de aproximativ 6% in fiecare an in ultimul deceniu si peste 8% pe an in ultimii patru-cinci ani. India dispune de o clasa de mijloc in crestere, un PIB (produs intern brut) in crestere, la fel ca exporturile, rata de angajare si investiile straine. Aceasta este dublata de o bursa de valori eficienta (valoarea indexata mai mare cu o treime in 2005-2006 si cu 200% din 2001), o datorie externa scazuta si rezerve mari de valuta si aur.
Ascensiunea Indiei devine si mai impresionanta in lumina faptului ca este produsa de o fractiune a populatiei sale. Mare parte a natiunii ramane o imagine a saraciei rurale. Aproape toate investiile straine in India merg catre cele mai urbane sase state ale sale, alte 22 de state mai putin dezvoltate fiind ignorate. Acest decalaj intre oras si sat este foarte mult resimtit in locuri precum Gurgaon, o suburbie a capitalei indiene New Delhi: “intr-o tara inca chinuita de saracie crunta si inapoiere, regiunea Gurgaon a devenit o gazda renumita a call-center-urilor internationale, operatiunilor de business-processing si a companiilor de tehnologie a informatiei. Exista turnuri high-tech stralucitoare, din sticla, blocuri in co-posesie, multiplexuri si mall-uri de cumparaturi, unde indienii iau masa la Ruby Tuesday, cauta electronice Samsung sau testeaza cauciucuri la dealeri Toyota, Ford sau Chevy. Daca cineva arunca o privire catre buzunarele goale ale saraciei din apropiere, la cei cativa bivoli indieni tragand cu ochiul la gunoaiele de langa periferii, imaginea aduce mai degraba a California de Sud decat a India de altadata” (Sursa: US News si World Report).
In ciuda problemelor din partea subdezvoltata a Indiei – de exemplu, necesitatile neindeplinite legate de infrastructura, exista mai multi cetateni analfabeti decat in orice alta natiune – sunt cateva zone in care tara exceleaza. Aceste talente specializate au permis unui mic procentaj de populatie – poate mai putin de 1% – sa fie avangarda miscarii sale catre o pozitie mai inalta in strucrurile mondiale.
Capitalul Intelectual – Economia Indiei este impartita intre agricultura (care reprezinta un sfert din PIB), manufactura (un alt sfert) si sectorul serviciilor high-tech, care reprezinta acum jumatate din PIB. Straduindu-se sa devina “o superputere informationala”, ea spera sa sara peste pasul intermediar al dezvoltarii industriale care a precedat marsul altor natiuni in Era Informationala.
Multe din companiile Hig-Tech si IT din lume deschid laboratoare de cercetare si dezvoltare in India – peste 100, in ultimii cinci ani. Un pilon principal al noii economii este dezvoltarea software-ului. Afacerile din lume se bazeaza pe India pentru serviciul de relatii cu clientii – apeluri din intreaga lume sunt directionate catre call centerele din orase indiene. Alte firme indiene investesc si colaboreaza in cercetarea in domeniul farmaceutic si al biotehnologiei. In prezent, majoritatea companiilor americane de top trimit o parte a muncii lor de IT in India si exista putine dovezi ale unei incetiniri ale acestui trend.
Absolventii universitatilor economice ale tarii sunt extrem de bine primiti in corporatiile multinationale, fiecare generatie de absolventi beneficiind de un salariu mediu mai mare decat cea anterioara. Cei care obtin diplome MBA la scoli precum Institutul Indian de Management se pot astepta acum la salarii de pornire mergand de la 75.000 de dolari pe an la firme indiene si pana la 200.000 dolari pe ani in afara tarii. Este comparabil cu salariile absolventilor celor mai mari scoli de afaceri americane cum ar fi Harvard, Stanford si Dartmouth – o dovada a valorii de piata a talentului indian in aceasta zona de economie si afaceri.
Consolidarea militara – Pe masura ce influenta sa a crescut, India a acordat o mare prioritate imbunatatirii capacitatilor sale militare. New Delhi nu s-a alaturat celor 187 de tari care au semnat Tratatul de Non-Proliferare Nucleara (NPT) si aparea pe ecranul radar al lumii ca fiind o natiune inarmata nuclear in mai 1998, odata cu detonarea a cinci focoase in desertul din apropierea granitei cu Pakistanul. Aceasta actiune a deranjat multe guverne din lume, bineinteles incluzand aici si Pakistanul, care a raspuns si el cu teste nucleare proprii.
Aceasta pozitie a fost punctul de turnura din care India a pornit in cautarea unui program de armament nuclear complet. Conform FAS, noi testari ale unor rachete nucleare au avut loc in vara lui 2004-2007; de atunci Ministerul Indian al Apararii a alocat fonduri in valoare de 5 miliarde de dolari anual pentru construirea a 400 de rachete balistice cu focos nucleara in urmatorii 5-7 ani.
India mentine o politica nucleara de a “nu lovi prima” si spune ca isi doreste numai suficiente arme nucleare cat sa poata opri agresorii. Presedintele american George W Bush, a anuntat, in timpul unei vizite in martie 2006 a premierului indian Manmohan Singh, cooperarea dintre cele doua tari in sfera programelor nucleare civile si a numit India o tara “responsabila” din punct de vedere nuclear (Der Spiegel). Aceste masuri au tras o linie diplomatica americana intre India si alte natiuni, care au spus nu participarii la NPT, cum este cazul Coreei de Nord si al Iranului.
Indiferent de aspiratiile sale nucleare, tara are o lista lunga de cumparaturi. India si-a anuntat deja planurile de a construi primul portavion de o tara in curs de dezvoltare, si de a lua in leasing doua submarine nucleare din Rusia. India dispune de larga cooperare tehnologica-militara cu statul Israelian. America a discutat deschis vanzarea de nave militare, avioane de lupta, avioane de patrula si elicoptere catre India. Un fost ambasador al SUA in India a opinat “Bineinteles ca ar trebui sa vindem armament avansat Indiei. Armata indiana de un milion de oameni chiar lupta, spre deosebire de armatele post-moderne ale multora dintre aliatii nostri europeni” (Sursa: The Economist). Ei bine ce a promis Bush, indeplineste Obama!
Fara indoiala ca Presedintele Obama continua politica inceputa de predecesorul sau republican. O doreste sau nu, chiar nu are importanta – trebuie! India este tamponul intre China si Orientul Mijlociu, o piata enorma si alte calitati necesare Statelor Unite. Vom vedea cat de bine au decurs afacerile Indo-Americane prin sustinerea pozitiilor americane la G20!
