Dupa parole si simboluri datatoare de forta si energie ofteaza unii batrani nostalgici ai raptului organizat, de pe vremea lui „Adolf al nostru”. Ofteaza si unii dintre urmasii lor, patroni de intreprinderi mici si mijlocii amenintate de faliment. Ofteaza si adversarii unificarii Germaniei, care le-a adus comunistii, pe „Ossies” (germanii din fostul RDG) pe cap. In mod paradoxal insa, nu doar intre autohtoni se ascund spirite puternic inclinate spre dreapta.
„Pentru majoritatea tinerilor intervievati, cuvantul evreu are o nuanta peiorativa”. Aceasta este concluzia unui studiu cu titlul „Fenomene care pericliteaza democratia”, rezultata in urma unui sondaj de opinie, initiat anii trecuti sub genericul „Antisemitismul la tinerii musulmani din Berlin”. Sondajul efectuat pe un segment de peste o suta de tineri turci si arabi din cartierele capitalei germane releva inclinatii spre „uzitarea de parole antisemite ieftine, uneori insotite de amenintari cu violenta, sau de declaratii de simpatie fata de Hitler”.
Paradoxal, astfel de expresii apar in gura unor imigranti din ghetto-ul Capitalei. Fenomenul este caracteristic si altor orase, proliferand in mediul underground si al adolescentilor. Vremurile economice tulburi si deruta maturizarii ii fac pe teen-ageri sa caute un model, o intruchipare a Tatalui, care sa-i salveze de instrainarea intr-o lume tot mai abstracta, tot mai pragmatica, tot mai rapace.
In urma unor astfel de sondaje, publicatia centrala a Sfatului Central al Evreilor din Germania ajungea la concluzia ca „naivul proiect multicultural european a esuat, plonjand intr-un bio-tomberon de idiotii la moda”. Tot multicultural, adica pestrit, se vrea si proiectul federal al miscarii „Bunt gegen Rechts” (Pestrit contra Dreptei).
„Imi doresc mai mult curaj civil impotriva rasismului, nationalismului si urii fata de straini” zice un tanar cu coama puternic gelata, strapungand cerul. „Protestati impotriva nazistilor din oras nostru, a fascistoizilor din Parlament” spune altul, cu caciulita multicolora pe cap. „Pestrit in loc de maroniu e motto-ul nostru in lupta zilnica impotriva Dreptei” spune al treilea, si el trecut probabil pe la coafor.
In Reutlingen, alaturi de echipajele de politie si aprobati tacit de cei mai multi trecatori din zona Garii si din centrul orasului, Pestritii au reusit sa-i marginalizeze pe Maroniii veniti in bloc, cu trenuri si autobuze, in ajun de Vatertag. O sarbatoare in liniste, o zi castigata. Nu doar orasul Reutlingen o merita, ci si intreaga Germanie, la 65 de ani de la incheierea Groaznicului Razboi.



















Noroc de comunistoizii de pe strazi si din presa, ei vor salva Germania de pericolul care o ameninta.
Desi ma contrazic, respect Germania. E model pt fiacare tara la felul cum stie sa se pastreze ca un BMW. As interzice imigratia (nu as lasa sa ma invadeze nici un muncitor) si emigratia ( nu asa lasa sa plece nimeni din tzara). O tara trebuie sa fie functionala singura. Ceusescu oare a fost nazist?
Patriotismul si xenafobia is in principiu o emantie de schizofrenici. Dar nu poti sa-i lasi pe ai tai din neam sa moara din cauza unor venetici.
UE va plesni si asta e solutia pentru a-si reveni economiile europenelor.
Pot spune ca abunda cancanurile si subiectele de doi bani, vandabile maselor de gura casca. Ce poti scrie cu priza in Romania decat despre manifestarile unor retarzi sau betivi sau huligani din Germania. chiar asa..ati ratat 1 Mai la Berlin...sau ati fost in concediu?
Nu am vazut o analiza serioasa despre alegerile din NRW, care au o mare insemnatate in ceea ce priveste viitorul CDU si al Germaniei de altfel. Nu am vazut redarea presei si media germane privind situatia din Grecia, respectiv discutiile politicile tensionate.
Nu, scriem cancanuri.
Cum a fost si tentativa de a explica problema Hartz IV, o chestiune f delicata, transmisa prin redarea unei experiente personale banale.
Ce sa zic...mult succes!Eu ma las de cronica asta!
Sau contributiile sunt tinute intentionat la superficialitatea caracteristica noii lumi a "informatiilor", plescaitul valurilor ca surogat pentru abisurile marii, din consideratie pentru publicul adresat, necunoscator si presupus neinteresat de un curs de scafandru macar cat tin plamanii.