Fortele rusesti tocmai si-au incheiat extrem de mediatizatul exercitiu militar Zapad, cel mai mare organizat de ele dupa razboiul rece. Au participat peste 100.000 de trupe, formatiuni ofensive de blindate complet echipate de lupta, o ampla sustinere aeriana si operatiuni navale semnificative in Marea Baltica. Dupa ce si-au finalizat cu succes aceasta "lectie practica" din lumea reala din Europa de Est, in mare parte spre beneficiul NATO, asteptati-va ca rusii sa-si mute atentia catre sud si catre marea cu cea mai mare importanta strategica de la periferia lor: Marea Neagra, scrie Bloomberg, citat de Rador.

HartaFoto: Hotnews

In termeni de competitie geopolitica, Marea Neagra a avut o valoare cruciala inca din vremuri stravechi, de la calatoriile grecilor antici pe tarmurile ei. (Se spune ca acolo ar fi avut loc voiajul argonautilor aflati in cautarea Lanei de Aur.) De-a lungul secolelor, grecii, romanii, otomanii, georgienii, armenii, romanii, bulgarii si alte regate mai mari sau mai mici i-au populat tarmurile si au intrat in competitie pentru numeroasele ei rute de comunicatie maritime. In cazul Rusiei, vechi fantome inca mai bantuie Marea Neagra, mai cu seama in Peninsula Crimeea. La mijlocul secolului 19, fortele imperiilor otoman, britanic, francez si ale altor puteri europene aliate s-au luptat acolo cu Rusia tarista, avand drept rezultat moartea unei jumatati de milion de rusi - majoritatea ucisi de boli si rani.

Crimeea, care a devenit parte a Republicii Sovietice Ucrainene in 1954, ramane un centru al tensiunilor dintre Rusia si Occident, intruchipat in prezent de NATO. Rusia a anexat-o in mod formal, controleaza o portiune semnificativa din sud-estul Ucrainei prin niste intermediari si adesea isi face calcule privind noi anexari pentru a crea un "pod pe uscat" intre teritoriul ei si peninsula. Drept urmare a ocupatiei si a conflictului activ (peste 10.000 de morti deocamdata), sanctiuni severe adoptate impotriva Rusiei continua sa-i muste economia si sa impiedice o cooperare serioasa a ei cu Vestul in privinta unei varietati de alte chestiuni, cum ar fi razboiul civil din Siria.

Rusia ocupa de asemenea teritoriu si de la un alt partener apropiat al NATO de la Marea Neagra, Georgia. Moscova controleaza doua teritorii importante ale Georgiei - Abhazia si Osetia de Sud - pe care le-a capturat ilegal in urma unui scurt si intens razboi din 2008. Nici o alta tara non-NATO nu a mai trimis in Afganistan atat de multi soldati per capita precum Georgia. In calitate de fost comandant suprem aliat al aliantei, i-am vizitat adesea pe soldatii georgieni cu rani grave, atat in spitale din Georgia cat si din SUA.

In sfarsit, dintr-o perspectiva geopolitica, coasta de nord a Turciei, stramtorile de o enorma importanta Bosfor si Dardanele, care separa Marea Neagra de Marea Egee, si tarmurile mai multor alti aliati NATO sunt cu toate supuse la presiune prin activitatile navale rusesti - majoritatea avand drept origine fosta baza navala ruso-ucraineana de la Sevastopol. Ea constituie portul ideal cu vreme buna pe care Rusia mereu l-a cautat, dar si o fereastra catre Mediterana. Pe masura ce rusii isi vor consolida controlul asupra bazelor de pe coasta siriana, ei vor face legatura intre vasele lor din marile Mediterana si Egee si flota lor din Marea Neagra, astfel incat vor exercita o influenta semnificativa in intreaga regiune, provocand NATO exact asa cum o fac in nord, in Marea Baltica.

Nu e vorba doar de geopolitica: exista si ratiuni economice semnificative pentru ca Rusia sa provoace NATO si partenerii ei. Pe langa recentele descoperiri de petrol si gaze, ideea unor conducte profitabile care intr-un final ar conecta asa-zisa regiune Trei Mari - Adriatica, Baltica si Neagra - este atractiva pentru Moscova. Rusia isi doreste cu disperare sa fie in masura sa controleze Marea Neagra din punct de vedere economic pe timp de pace, in vreme ce ar ramane pregatita sa domine regiunea in eventualitatea unui conflict cu Vestul.

Ce ar trebui NATO sa faca pentru a descuraja planurile rusesti privitoare la aceasta vitala "mare sudica"? Cel mai bun curs ar fi ca Marea Neagra sa fie abordata ca o zona strategica de atentie si sa se asigure ca exista forte active, stationate si pregatite deopotriva pentru operatiuni de influenta pe timp de pace si pentru o eventuala lupta, exact asa cum procedeaza alianta si in Marea Baltica si regiunea arctica.

In primul rand NATO ar trebui sa-si imbunatateasca programul de vizite portuare, exercitii si misiuni de instructie. Asta inseamna vizite frecvente in porturile Romaniei, Turciei si Bulgariei, precum si escale in Georgia si pe coasta neocupata a Ucrainei. Acest lucru poate fi realizat de Forta Navala Permanenta a NATO cu baza in Marea Britanie, aflata sub comanda unui amiral britanic cu trei stele si constand in peste 20 de fregate, corvete si dragoare.

In al doilea rand, alianta trebuie sa dezvolte si sa finanteze un plan de interventie coerent pentru operatiunile navale din Marea Neagra. Daca unele aspecte ale unui asemenea aranjament sunt deja incorporate in diverse planuri operationale ale NATO, a venit momentul sa se efectueze analiza detaliata pe baza careia alianta poate fi pregatita sa exercite deopotriva controlul marii si proiectie de putere peste apele ei. Aceasta planificare ar trebui realizata in colaborare de catre comandamentul naval din Regatul Unit si Comandamentul Reunit al Fortelor al aliantei din Napoli, Italia, care e condus de un amiral cu patru stele. Unul dintre marile atuuri ale NATO este structura ei de comanda operationala permanenta robusta, aproximativ 9.000 de trupe aliate raspandite in 29 de tari - ar trebui s-o punem la treaba pentru planificarea operatiunilor din Marea Neagra.

In al treilea rand, SUA trebuie sa-si mareasca detasarile militare, independent de operatiunile NATO. Ele au patru distrugatoare puternice cu sisteme de armament Aegis stationate la Rota, in Spania, pentru aparare anti-racheta si pentru demonstratii de forta in Mediterana.

In al patrulea rand, SUA trebuie sa colaboreze in mod special strans cu Turcia, care detine efectiv cheile Marii Negre prin faptul ca ea controleaza stramtorile ce o pazesc. Conform Conventiei Montreaux din 1936, regulile care guverneaza tranzitarea lor sunt extrem de restrictive, iar Turcia a refuzat sa semneze Tratatul Legii Marii incheiat sub egida ONU, care ar muta stramtorile intr-un set mai relaxat de reguli ce guverneaza practic oricare alte asemenea intinderi de apa din lume. Relatiile americano-turce sunt tensionate pe moment, insa ele raman cruciale in cadrul oricarei strategii care ar imbunatati optiunile militare ale Washingtonului in regiune.

In fine, SUA pot incuraja companiile occidentale sa investeasca in Bulgaria, Georgia, Romania, Turcia si Ucraina. Petrolul si gazele sunt cruciale, dar tot asa sunt si logistica, cablurile de fibra optica si alte proiecte de dezvoltare din sectorul comunicatiilor. A ajuta aceste tari sa-si conecteze economiile atat in cadrul comunitatii Marii Negre cat si cu Europa si SUA constituie acel tip de ¬putere blanda¬ ce poate imbunatati stabilitatea regiunii.

NATO are o munca semnificativa de facut la Marea Neagra. O cooperare strategica si relatii economice mai bune reprezinta cea mai buna sansa de contracarare a ambitiilor Rusiei in aceasta mare avand cea mai mare valoare strategica dintre toate marile sudice.

NOTA: Articol de James Stavridis (amiral in retragere al Marinei SUA, fost comandant militar al NATO, decan al Scolii de Drept si Diplomatie Fletcher din cadrul Universitatii Tufts - Acest articol nu reprezinta neaparat opinia conducerii editoriale, a companiei Bloomberg ori a patronilor ei.