In aceasta saptamana, ”Dansul Ursului” din Comanesti a ajunsin paginile New Tork Timesprin fotografiile Dianei Zeyneb Alhindawi, care a suprins vechiul obicei din Valea Trotusului, unde ursii fiorosi alunga de Craciun spiritele rele. Reportajul scris de James Estrin descrie cum ”Dansul Ursului” era un moment asteptat tot anul pentru locuitorii din zona saraca a Bacaului.
Dansul plin de farmec si mister al barbatilor costumati in piei de urs a ramas intimparit o viata intreaga in amintirea Dianei Zeyneb Alhindawi, care si-a petrecut primii opt ani de existenta impreuna cu bunicii ei din Valea Trotusului.
FOTO: Diana Zeyneb Alhindawi
Cu o mama romanca si un tata student irakian, Zeyneb Alhindawi a fugit din Romania in 1987, a trecut prin taberele de refugiati din Iugoslavia si a reusit sa se stabileasca in Canada. Familia s-a mutat mai tarziu, in 1993, in America. Pentru locuitorii din Moinesti, familia Dianei Zeyneb Alhindawi era cea care a reusit sa ajunga in tara tuturor posibilitatilor si sa scape din dictatura lui Ceausescu.
Diana Zeyneb Alhindawi (36 de ani) isi aminteste cu drag de ursii zgomotosi si beti care dansau in copilarie in sufrageria bunicilor ei din Moinesti, Bacau.
Alhindawi si-a petrecut primii opt ani din viata in Valea Trotusului, unde barbatii purtand piei de urs bateau de Craciun la usile consatenilor, pentru a alunga spritele rele care si-au gasit culcus in casele oamenilor in timpul anului. ”Dansul Ursului” era asteptat tot anul de catre locuitorii din Moinesti, unde diversiunile erau rare in era gri a comunismului.
”Era frumos sa te trezesti intr-o dimineata cu zapada, din decembrie, si sa auzi zgomotul tobelor si ecourile cantecelor din vale. Trupele de ursi veneau din usa in usa si cu totii ii lasau sa intre. Erau foarte exuberanti si dadeau haotic din cap, provocand un dezastru in jur atunci cand zapada de pe ei incepea sa se topeasca”, isi aminteste Diana Zeyneb Alhindawi.
FOTO: Diana Zeyneb Alhindawi
Alhindawi povestestepentru New York Timesca obiceiul a ajuns pe meleagurile noastre odata cu romii, care au venit din India acum cateva secole. Bunica fotografei isi aminteste ca romii din sat plimbau puii ursilor din usa in usa in timpul iernii. Atunci cand ursii imbatraneau, ei ajungeau sa danseze pentru sateni in schimbul unor banuti.
Fotografa a spus ca nu stie cand obiceiul a fost adoptat de romani, iar ursii vii au fost inlocuiti de barbati vanjosi acoperiti cu piei de urs.
Fotografiile au fost realizate de Diana Zeyneb Alhindawi in Comanesti, dupa ce mama acesteia si-a sunat prietenul din copilarie pentru a ii cere ajutorul. Familia Alhindawi era cunoscuta de satenii din Valea Trotusului, pentru ca erau cei care au reusit sa ajunga in America. Diana si-a petrecut mai multe zile impreuna cu trupa de ursi dansatori ai lui Dumitru Toloaca, dar si cu alte trupe din satele din vale.
FOTO: Diana Zeyneb Alhindawi
Fotografa a parasit Romania atunci cand avea opt ani, a reusit sa treaca granita impreuna cu parintii ei si a ajuns intr-o tabara de refugiati din Iugoslavia. Familia a reusit sa primeasca azil in Canada. Opt ani mai tarziu, s-a mutat in Long Island impreuna cu tatal ei irakian, care era doctor, si mama romanca, inginer mecanic.
Diana Zeyneb Alhindawi a studiat neurologie la Universitatea John Hopkins si a devenit un lucrator umanitar in Timorul de Est, Etiopia si Congo. Acum mai mult de doi ani, Alhindawi si-a lasat stetoscopul deoparte pentru a se dedica fotojurnalismului. Documentarea ”Dansului Ursului” a fost un moment de respiro dupa fptografierea zonelor de conflict din lume.
1
7
