Coreea de Nord este supusa de mai multi ani unor dure sanctiuni internationale din cauza programului sau nuclear, dar este suficient sa te plimbi prin Phenian pentru a-ti da seama ca embargoul nu are prea mult efect, scrie AFP.

Pentru un turist strain care vine pentru prima oara in aceasta tara, foarte inchisa, contrastul este frapant intre imaginea unei economii devastate pe care o avea in minte si realitatea unei capitale care pare in plina dezvoltare economica.

Rarii expati care traiesc la Phenian constata ca automobilele sunt din ce in ce mai numeroase si ca in plina zi traficul din centrul orasului este destul de aglomerat.

Multe modele sunt vechi, dar numarul vehiculelor marca Mercedes, BMW, Lexus, Toyota sau Land Rover este in plina crestere, spune acestia.

Si totusi, comunitatea internationala a impus in 2009 un embargou strict asupra tuturor produselor de lux destinate Coreei de Nord si elitei sale comuniste.

Acest embargou a fost insa ocolit gratie relatiile dezvoltate cu China, principalul aliat al Phenianului, acuza un parlamentar sud-coreean, Yoon Sang-Hyun.

Potrivit acestuia, Coreea de Nord si-a dublat practic importurile de produse de lux (televizoare, aparate foto digitale, aparatura electronica) intre 2008 si 2010, de la 272 milioane de dolari la 446 milioane.

China, care are o frontiera comuna de 1.415 km cu Coreea de Nord, si-a majorat schimburile cu vecinul sau coreean cu 30% intre 2009 si 2010, ajungand de la 2,7 miliarde de dolari la 3,5 miliarde. In cursul primului semestru din 2011, comertul bilateral a explodat, cu o crestere de 87% fata de aceeasi perioada din 2010, pana la 3,1 miliarde dolari.

Expertii afirma ca volumul real este cu siguranta mult mai mare daca se iau in calcul si trocurile intre bunuri de cosum si materii prime (carbune si minereu de fier).

Economia nord-coreean supravietuieste deci in urma perfuziilor din China, care asigura o prezenta masiva de produse straine pe piata.

"In Phenian nu lipseste nimic", confirma un rezident strain.

Magazinul Pothongang Ryugyong expune pe doua etaje produse de import, mergand de la haine, alimente si pana la echipamente electronice.

Clientela apartine elitei politice si militare, dar si noii clase de comercianti bogati care profita de retelele de trafic.

Raionul de vinuri si bauturi alcoolice este impresionant: sampanie frantuzeasca (aproape 70 de euro pe sticla, mai mult decat dublu fata de Franta), mari nume din Bordeaux si Bourgogne, o mare varietate de whisky, gin, vodka, rom.

La raionul de produse alimentare, foarte bine aprovizionat, gasim de toate: unt danez sau neo-zeelandez, branza din Franta, vita din Australia, aproape toate marcile de bauturi racoritoare, cu exceptia Coca-Cola.

In ciuda embargoului strict impus de Japonia, magazinul propune o multitudine de produse japoneze.

Un alt raion vinde bijuterii si parfumuri straine, precum si televizoare cu ecran plat.

Marea piata din Tongil, deschisa in 2003 in sudul capitalei, se intinde pe 7.000 de metri patrati. "Lumea se inghesuie in fata tarabelor care propun aproape orice: carne, legume, fructe, bere din Singapore, alcool occidental, aparatura electronica sud-coreeana sau nipona", povesteste un ziarist francez.

Pentru "golden couple" (cuplurile de aur, cum sunt supranumiti privilegiatii regimului, in general functionari de stat sau de partid casatoriti cu femei comerciante) doua restaurante italiene deschise cu un partener strain propun pizza, vinuri italiene si Coca-Cola importate din Italia.

Capitala Phenian nu este cu siguranta decat o fateta a realitatilor din Coreea de Nord, unde o treime dintre copiii mai mici de cinci ani sufera de malnutritie cronica. Dar reprezinta si un segment al populatiei care a inceput sa prinda gustul societatii de consum si ar putea constitui un teren favorabil pentru dezvoltarea unei economii de piata.

China subdezvoltata a lui Mao a cunoscut aceeasi evolutie inainte de a deveni, 30 de ani mai tarziu, o mare putere economica.