VIDEO Cronica de film: "Biutiful" - Prea mult pentru o primavara asa frumoasa!

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Vineri, 25 martie 2011, 14:13

Javier Bardem in "Biutiful"
Foto: Transilvania Film
Javier Bardem e echivalentul masculin al lui Meryl Streep: poate juca orice. Cel mai proaspat exemplu e filmul mexicanului Alejandro González Iñárritu, unde intruchipeaza un om simplu aruncat de Dumnezeu in purgatoriul terestru. Bardem se investeste cu toata fiinta intr-o poveste facuta sa ne stoarca toate lacrimile din cap.

In primul film pe care il realizeaza de la "Babel" incoace, in cursul unui proces care a durat mai bine de trei ani, Alejandro González Iñárritu nu a mai facut echipa cu Guillermo Arriaga (desi a continuat sa lucreze cu directorul de imagine Rodrigo Prieto si cu compozitorul Gustavo Santaolalla). Acest lucru se simte.

Povestea nu se mai formeaza ca o coada impletita, din mai multe sub-ploturi desfasurate in locatii diferite si care aparent nu au nicio treaba una cu alta. Totusi, desi actiunea se petrece acum doar in Barcelona (si nu cum o stim din alte filme ori din vacantele noastre), structura filmului nu e omogena, tocmai pentru a sublinia aleatoriul, deruta si dificultatea existentei cotidiene a eroului.

Toate belele pica pe capul personajului principal, Uxbal, interpretat de Javier Bardem. Nu are numai doi copii de crescut singur de cand s-a separat de sotia sa maniaco-depresiva, plus niste joburi destul de dubioase legate de imigranti chinezi si africani, nu are doar probleme cu banii, dar putin dupa inceputul filmului afla si ca are cancer in stadiu terminal.

Scopul lui va fi acela de a-si pune lucrurile in ordine dar, cu cat incearca sa ordoneze dezastrul, cu atat acesta creste. Parca are niste ghiulele de picior care il trag in spate tot timpul.



La conferinta de presa de la Cannes, unde filmul a avut anul trecut premiera mondiala, regizorul a comparat incercarile lui Uxbal de a iesi  la lumina si de a face ceva bun (nu e un personaj prea pozitiv) cu evolutia pe o spirala "care il impinge in permanenta inauntru".

Uxbal are, bietul, prea multe in carca si, ca sa ii complice si mai mult existenta (si noua nivelul de anduranta), Iñárritu ii da si un talent paranormal de a vorbi cu spiritele celor proaspat decedati. Talent care ar fi fost mai bine sa fi fost folosit in alt film.

 Daca in diatriba sa impotriva cinematografului american, aplaudata la scena deschisa de jurnalistii de la Cannes, mexicanul a spus ca filmul sau, cu suferinta si lupta lui, e mai plin de speranta decat filmele americane cu impuscaturi si explozii, i s-ar putea raspunde ca, asa cum filmele americane sunt neverosimile prin felul cum simplifica realitatea, şi el e poate fi neverosimil complicand-o.

"Biutiful", cu montajul lui strans, cu decorurile intunecoase si lipsa completa de perspectiva nu e o drama, e un cataclism, o super-tragedie (sic!). O sa treci pe trotuarul celalalt cand vei mai ajunge in dreptul cinematografului unde ai vazut filmul.

De fapt, talentatul regizor se pregatea inca de la "Babel" in manipularea empatiei spectatorului, dar acum cinemaul pe care il practica si-a pierdut eleganta structurala, elasticitatea, concentrandu-se numai pe emotie. Poate nu „emotie” e termenul potrivit, ci „santajul sentimental”.

Filmul este puternic datorita lui Javier Bardem. Fara el, nu s-ar fi povestit. Dar nu e un film care inoveaza, nu e rafinat din punct de vedere tehnic sau estetic, ci unul care intentionat te face sa te simti inghesuit, agresat de zgomote prea puternice si de spatii inguste si sordide.

E laudabil efortul pe care regizorul l-a facut de a se documenta in cartierele de emigranti senegalezi si chinezi din Barcelona, de a fi facut un casting amanuntit pentru a-i gasi pe numerosii figuranti care joaca in film, deci, in general de a fi dat filmului sau un aer cat mai real.

„Biutiful” nu e un film mare ci unul care l-ar fi putut impinge pe protagonistul sau spre Oscar – daca n-ar fi existat o concurenta atat de puternica in acest an.

Nu e un film mare pentru ca speculeaza prea mult sensibilitatile spectatorului si pentru ca isi doreste prea mult sa dea o replica filmelor escapiste, care evita dramele realitatii. Inghesuind o suta de drame intr-un film, umori grele si mirosuri bolnave, Iñárritu nu-l face mai autentic decat altul care are o singura drama, dar temeinica.

„Biutiful” – regia Alejandro González Iñárritu, cu: Javier Bardem, Marciel Álvarez, Hanaa Bouchaib, Guillermo Estrella. Premiera romaneasca – 25 martie 2011


Citeste mai multe despre   






















5412 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    frumos (Vineri, 25 martie 2011, 14:41)

    el [anonim]

    Bravo Iulia!

    Am simtit acelasi lucru atunci cand l-am vazut.
    Toata sala a iesit abatuta :)

    Bine scris!
  • -1 (1 vot)    
    doua gaini (Vineri, 25 martie 2011, 20:31)

    bardem nemuritorul [anonim]

    Nu m-am simtit nici inghesuit si nici agresat de interioarele intunecoase sau de umorile bolnave de care vorbiti. Dimpotriva - am remarcat muzica care insoteste excelent imaginile. Si speranta si bucuria de neexplicat - nu-i asa - in mod logic, dupa toate dezastrele si nenorocirile ce cad pe capul personajului principal. E drept ca filmul propune un exercitiu incomod: acela de a te apropia de moartea cuiva, aproape epidermic, atat cat de mult se poate, ata cat de mult ne este dat sa experimentam moartea altcuiva. Dificil pentru ca ne aduce aminte de moartea noastra. Dar exact aici filmul nu este, in mod paradoxal poate pentru unii, nici sumbru si nici fara speranta.
    Nu tu acolo o scapare, o intorsatura de scenariu, un happy end relaxant ptr weekend sau o finete tehnica care sa bucure ochiul format al criticului. Insa banuiesc ca e vorba de asteptari si de intrebari proprii - altfel risti sa te duci la film si sa nu vezi decat, vorba cuiva, doua gaini.
  • -1 (1 vot)    
    apropos de gaini (Sâmbătă, 26 martie 2011, 10:26)

    sindbad [anonim]

    trebuie spus mai pe sleau, asa cum a facut o si inarritu ca e vorba si de "lumea cealalta". cand esti si crezi numai in asta de aici e greu sa te cuplezi la filmul asta, intr-adevar nu face decit sa te deprime si sa ti strice ziua.

    nu cred ca face un santaj sentimental inarritu (aici m-a deranjat formularea asta luata dupa cronicile aparute la premiera de la cannes) ci apasa personajul cu toate nenorocirile tocmai ca sa interogheze obsesia lui de a-si rezolva toate "afacerile" inainte de a trece dincolo.

    mi s-a parut un eseu profund despre conditia umana povestea lui Uxbal


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version