VIDEO Cronica de film: "Lupul de pe Wall Street"- That's entertainment !...

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Joi, 9 ianuarie 2014, 13:57

Lupul de pe Wall Street
Foto: Media Pro Distribution
Lansat in SUA de Craciun, filmul lui Martin Scorsese e intors pe toate fetele nu numai de critici, dar si de finantisti si procurori, fiind laudat si injurat in egala masura. Unii se intreaba care ii e mesajul, in fond - satirizeaza sau glorifica lacomia?, altii spun ca e anti-american. Ce deruteaza e ca Scorsese nu-si exprima clar - se spune, punctul de vedere, in contextul in care evenimentele narate sunt prea recente, iar trimiterile la prezent mult prea evidente.



Actiunea filmului se petrece in 1987, cand Jordan Belfort (Leonardo DiCaprio) un tanar broker care isi pierde jobul pe Wall Street infiinteaza impreuna cu niste prieteni care n-aveau nimic in comun cu brokerajul (ci cu traficul de droguri) o firma de "penny stocks", adica una care tranzactiona la sume foarte mici, nefiind listata la bursa, si care putea insela usor prin procedee care spectatorului de cinema ii scapa si pentru care nici nu vrea sa-si bata capul.

Filmul il preia pe Belfort cand seful sau de pe Wall Street (Matthew McConaughey) ii furnizeaza secretul unei cariere in brokeraj - sa se masturbeze cat mai mult, si il paraseste in momentul cand, dupa ce-si va fi turnat partenerii de firma ca sa-si salveze pielea (si fara sa se fi masturbat, dimpotriva), Belfort ramane tot pe val, predandu-le unor incepatori din Noua Zeelanda tehnici de vanzare.

Problema moralitatii e delicata. Intentia lui Martin Scorsese de a construi o satira care sa te umple de dezaprobare amuzata timp de trei ore e evidenta. Dar sunt trei ore in care dezmatul de droguri, sex si bani furati aruncati pe fereastra se repeta la aceeasi intensitate, la nesfarsit. Totul e prea mult, prea zgomotos si prea la fel, egal flamboiant pe o durata mult prea mare pentru a nu deveni ca o jucarie muzicala stricata.

Povestea ascensiunii, decaderii si revenirii lui Belfort (care, de fapt, nu e niciodata cazut) putea fi restransa la doua ore (din patru, cate a avut filmul initial), dar efectul ar fi fost altul. Viata lui Jordan Belfort are o incontinenta care trebuia sa fie vizibila si care trebuia sa fie transpusa de un cineast cu simtul spectacolului -  Martin Scorsese, Baz Luhrmann sau, de ce nu, Paolo Sorrentino.

Leonardo DiCaprio, care a lucrat cu primii doi, a devenit simbolul unui mod de viata burghez al carui snobism are in el ceva fermecator. Cu precizarea ca Gatsby nu isi construise averea escrocand si ca nu o dorea pe Daisy ca pe un trofeu, in timp ce bifa zeci de prostituate. Gatsby era un gourmet, in timp ce Belfort e un gurmand.

E de inteles de ce cantitatea trebuia sa prevaleze asupra calitatii (lacomia ne-a adus unde suntem), dar aceasta abundenta redundanta nu poate fi gustata decat de cei care accepta conventia cu totul.

Nu poate sa iti placa jumatate de film pentru ca e tot timpul la fel - un "acid trip", spune Leonardo DiCaprio intr-un interviu, mai degraba un spectacol isteric, atent la ritm si decibeli, nu la continut. (Pe platou, regizorul i-a incurajat pe actori sa improvizeze, sa depaseasca litera scenariului – e unul dintre motivele pentru care filmul a iesit asa lung.).

Pe de alta parte, nu poti acuza un artist ca nu-si pune la zid personajele. E absurd. Cu atat mai putin pe Scorsese, care nu si-a judecat niciodata eroii. Aceasta problema ridicola se pune numai pentru ca povestea de la baza filmului e reala si mai ales pentru ca filmul pica pe fondul crizei interminabile care ne face sa ne intrebam cum s-a ajuns aici si ce putem face.

"Filmul trimite la ce inseamna America. Da, iti da ocazii extraordinare, dar e locul unde cele mai mari ocazii sunt de a te imbogati sau de a avea cele mai multe drepturi? E vorba despre libertate, despre cautarea libertatii sau doar despre cum sa faci bani?", a explicat Scorsese pentru "The Hollywood Reporter".

Exista ceva in persoana lui Jordan Belfort care atrage ca un magnet, iar acesta e tocmai lucrul care il face sa cada mereu in picioare. Dupa ce si-a turnat colegii de firma, pedeapsa i-a fost redusa de la 25 de ani la 22 de luni de inchisoare, dar trebuie sa restituie pagubitilor cele 110 milioane de dolari furati - chestiune care e deocamdata in suspensie, fiind putin probabil ca se va si realiza.

A escrocat atat de mult pentru ca, asemeni unui guru, a convins oameni sa i se alature, angajati pe care ii motiva de doua ori pe zi in sedinte urmarite ca in transa la care striga, gesticula si seducea prin vorbele cele mai potrivite. (Vina e doar a lui?)

A scris doua volume de memorii (una, "The Woolf of Wall Street, 2007, a stat la baza filmului), a devenit si mai celebru gratie filmului, iar cariera sa de vorbitor motivational primeste un nou impuls prin posibilitatea realizarii unui show TV. Aici e punctul sensibil al filmului - faptul ca, desi e o satira, ii da apa la moara acestui escroc.

Belfort spune ca nu ii va intra nici un dolar in buzunar in urma ecranizarii cartii dar, chiar de-ar fi asa, libertatea de expresie a facut din el o vedeta. "That's entertainment", cum spune amar Jake La Motta in "Taurul furios".

America e patria tuturor posibilitatilor pentru ca le da posibilitatea unor oameni ca Jordan Belfort sa devina bogati furand, sa se laude pe urma cu asta, iar cineasti de valoare sa-i portretizeze facandu-le neintentionat un serviciu. Asta e America si asta e arta.

Unul dintre procurorii care au lucrat la caz a scris intr-un articol ca in spatele adevaratului caz Belfort se afla mii de victime care au pierdut bani pe care nu-i vor primi niciodata inapoi, victime despre care filmul refuza sa vorbeasca si pentru care aparitia lui Belfort la final e "dincolo de orice insulta". ( Adevaratul Belfort e cel care il prezinta pe Belfort personajul la intalnirea cu agentii de vanzari din Auckland, inainte ca filmul sa se termine.).

"Cand il interogam, dl Belfort ne povestea cum se trezea in fiecare dimineata gandindu-se cum sa fure oamenii", povesteste Joel M. Cohen, care considera ca Martin Scorsese a gresit oferind finalul filmului adevaratului Jordan Belfort.

"Don't shoot the messenger!", scrie un cititor pe site-ul "La Weekly" unde Christina McDowell, fiica unuia dintre partenerii lui Belfort care nu apare in film (si care i-a folosit numele ca sa escrocheze), ii trage un perdaf lui Scorsese et Comp. numindu-i "periculosi" pentru ca glorifica un mod de viata care "a pus America in genunchi".

Un finantist de cariera, colaborator la "Forbes", a scris ca filmul e "o rusine" pentru America si ca te face sa te intrebi daca producatorul nu e cumva bolsevic, chinez de odinioara sau chiar Fidel Castro, de aici anti-americanismul lui. Alti spectatori americani constata, insa, cu umor pe paginile de comentarii ale publicatiilor ca n-au dorit niciodata sa fie sofer de taxi, sef de cazino sau mafiot.

Dincolo de asemenea contextualizari, "Lupul de pe Wall Street" e aidoma eroului sau. Nu are substanta, dar se face auzit, agita apele, seduce, gesticuleaza, ridica vocea, stie ca repetitia e mama invataturii. „More is never enough”. Acest soi de entertainment e destul de masochist. 

"Lupul de pe Wall Street"/"The Wolf of Wall Street" - de Martin Scorsese, cu: Leonardo DiCaprio, Jonah Hill, Margot Robie, Matthew McConaughey, Kyle Chandler, Rob Reiner. Premiera romaneasca 10 ianuarie 2014























6086 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    film bun, review confuz si incoerent (Joi, 9 ianuarie 2014, 19:44)

    gigel123 [utilizator]

    Iulia Blaga nu dezamageste nici de aceasta data, furnizandu-ne un review confuz al unuia dintre cele mai bune filme produse de Scorsese ... review care ar fi putut fi scurtat cu vreo doua treimi iar cititorii n-ar fi pierdut nicio informatie utila.

    Pentru curiosi, recomand review-urile recente din The New Yorker sau NY Times, ambele mult mai profunde si mai pline de substanta in analiza filmului si a personajului principal, intruchipare a manipulatorului charismatic si sociopatului industrial modern.


    Si sa nu uit: genul de "business" promovat de Belfort, in limbaj de Wall-Street, se numeste Boiler Room (e explicat si pe Wikipedia), iar o astfel de firma nu e tocmai " una care tranzactiona la sume foarte mici, nefiind listata la bursa, si care putea insela usor prin procedee care spectatorului de cinema ii scapa si pentru care nici nu vrea sa-si bata capul" (dupa cum bata campii dna Blaga)
    ... ci una care tranzactioneaza actiunile unor companii nelistate la bursa ... asta-i toata smecheria ... se ocolesc astfel tot felul de reglementari; firmele respective nu trebuie sa-si faca publice rezultatele financiare; nu sunt auditate; pretul actiunilor nu e unul transparent si se stabileste arbitrar, la mica intelegere; etc
    • 0 (0 voturi)    
      pasabil - dar e primul Scorsese de nerevazut (Vineri, 17 ianuarie 2014, 14:26)

      jurnaldefilme [utilizator] i-a raspuns lui gigel123

      Un film dement! Mai imoral decat Caligula lui Tinto Brass, cu un limbaj (sute de dick, fuck, cunt, gay, bitch, etc...) ce surclaseaza pana si 99 Problems a lui Ice T, mai rapid decat Fast & Furious, mai absurd decat Clockwork Orange! Filme precum Wall Street (Oliver Stone...1988) sau mai recentele The Company Men sau Margin Call nu sunt decat povesti soft – Disney pe langa vulgaritatea si cinismul lui The Wolf of Wall Street.
      Pai unde mai este Martin Scorsese?! Cea mai mare provocare este sa scape filmul de eticheta de „vehicul stelar” pentru Leonardo Di Caprio. Jocul sau este pur si simplu excesiv, intoxicant si vampirizeaza la propriu fiecare scena. Sincer sa fiu, nu sunt un fan Di Caprio si mai rezist inca uriasei masinatiuni de promovare cultului personalitatii. Surpriza filmului este Margot Robbie!
      • 0 (0 voturi)    
        un film credibil si onest (Vineri, 17 ianuarie 2014, 20:50)

        gigel123 [utilizator] i-a raspuns lui jurnaldefilme

        ...si care surprinde foarte bine atmosfera din multe trading-desk-uri de top de pe Wall-Street. Asta conteaza mult mai mult decat dorinta de cosmetizare artificiala a pudicilor si puritanilor.

        Margin Call e o porcarie . Wall Street si Company Men sunt filme foarte politically correct si "spalate". Wolf of Wall Street is the real deal. Singurul film facut de la Hollywood, pana acuma, care prezinta lucrurile fara distorsiuni notabile.

        Michael Lewis in cateva din cartile lui dar si alti autori, in carti precum "The Predator's ball", "Den of thieves", "When genius failed" sau "Barbarians at the gate" documenteaza relativ bine mindest-ul despre care vorbesc, cu duritatea, vulgaritatea si excesele de rigoare ... asta spre deosebire de desenele animate de la Hollywood (in afara de Wolf of Wall Street, dupa cum spuneam)
        • 0 (0 voturi)    
          nota 7 (si coboară!) (Miercuri, 22 ianuarie 2014, 15:40)

          jurnaldefilme [utilizator] i-a raspuns lui gigel123

          Daca e "credibil si onest" înseamnă ca asta e adevarul? Adevarul nu e nici in cărți, nici la Hollywood (vorba lui Kundera... e in alta parte!).
          Nu sunt nici puritan si nici pudic - pur si simplu nu am înțeles mesajul... OK mesajul nu e important - vei spune... importanta e forma ca sa-l parafrazez pe Nabokov. Scorsese a produs ceva pur si simplu la comanda (cameleonic...) si cred ca e filmul pe care-l va regreta cât va mai trai!
          PS - esența deciziilor, motivațiile și comportamentul corporatiștilor/bancherilor din Wall Street sunt questii prea subtile si cred ca nu pot fi surprinse într-un simplu film...asa pocnind din dește!
  • 0 (0 voturi)    
    fucking film, fucking record (Duminică, 12 ianuarie 2014, 16:55)

    Anonim AntiBasescu [utilizator]

    Filmul va detine recordul absolut al numarului de rostiri ale lui fuck si familie de cuvinte.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică