In 988 Vladimir I a adoptat pentru Rusia Kieviana religia Imperiului Roman de Rasarit, ortodoxia. In 1448 Biserica Rusa devine independenta de Patriarhul Constantinopolelui. Dupa caderea Constantinopolelui in 1453 Ivan al III-lea, casatorit cu Sophia Paleologu, nepoata a ultimului imparat bizantin, proclama Moscova ca A Treia Roma, mostenitoarea oficiala a Imperiului Roman de Rasarit. De aici denumirea de Tar (Cezar) pentru conducatorii Imperiului Rus, scrie Dan Selaru, pe blogul lui.

In vremea asta Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolelui, se proclama la randul lui Cezar al Romanilor, Kayser-i Rum. Si Soliman Magnificul s-a considerat Imparat al Romei. De mentionat ramane faptul ca Tara Sfanta si Ierusalismul sunt sub dominatia Imperiului Otoman. Importanta Ierusalimului pentru cele trei mari religii monoteiste nu mai trebuie amintita.

Ierusalimul a intrat sub dominatie araba in 638. Trecem peste Cruciade si ajungem in 1517 cand intra sub tutela Imperiului Otoman.

Razboaiele ruso-otomane incep in secolul XVI. Un punct care priveste Romania este Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi din 1774 cand, printre multe altele, Imperiul Tarist primeste dreptul de proteja crestinii ortodocsi din Imperiul Otoman, cu referire la Principatele Danubiene, Valahia si Moldova. Pentru crestinii catolici din Imperiul Otoman protectoare era Franta din 1740. Reglementarile privind drepturile de pelerinaj la Ierusalim erau reglementate foarte strict si clar de catre imperiul Otoman din 1757.

Influenta pelerinilor ortodocsi asupra Locurilor Sfinte creste continuu in detrimentul celei catolice. In 1852 conflictul devine deschis. "Totusi, pentru cativa ani, calugarii catolici si cei ortodocsi si-au disputat dreptul de posesiune asupra Bisericii nasterii Domnului din Betleem si asupra Bisericii Sfantului Mormant din Ierusalim. Cele doua parti au facut cereri pe care sultanul nu avea cum sa le satisfaca simultan. In 1853, sultanul a dat satisfactie francezilor, in ciuda protestelor vehemente ale calugarilor ortodocsi."

Tarul Nicolae I trece la represalii si incepe Razboiul Crimeii. Imperiul Tarist intra in Moldova si Valahia ca aparator al ortodoxiei avand ca pretext problema pelerinajelor de la Ierusalim. Anglia si Franta dau un ultimatum privind retragerea din Principate, neglijat de Rusia. Cele doua puteri intra in razboi. Rusia pierde razboiul si prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 privilegiile Rusiei asupra Principatelor sunt transferate Marilor Puteri.

Principatele, desi ramase sub suzeranitate otomana, primesc dreptul de a organiza adunari ad-hoc si Moldova primeste controlul asupra Gurilor Dunarii. Populatia Principatelor se pronunta pentru unire. Apararea drepturilor ortodocsilor din Imperiul Otoman revine Frantei.

Cele doua Divanuri, folosindu-se de scaparea juridica a faptului ca nu era stipulat ca domnitorul sa nu fie acelasi, il aleg de doua ori pe Alexandru Ioan Cuza. Era stipulat sa fie alesi doi domnitori dar nu era precizat sa fie doua persoane diferite. Asa are loc Unirea Mica.

Comenteaza pe Romania Obiectiva.