The Economist: Eforturile anticoruptie din Romania sunt ineficiente

Vineri, 21 noiembrie 2008, 15:27 Actualitate | Esenţial

Eforturile anticoruptie din Romania au devenit ineficiente, cei care incearca sa schimbe lucrurile risca sa fie dati afara sau trebuie sa se bazeze tot mai mult pe sprijinul extern - precum procurorul-sef al DNA Daniel Morar - din cauza ca institutiile anticoruptie au fost slabite, scrie publicatia britanica The Economist, citata de NewsIn.

Revista economica britanica isi pune problema necesitatii schimbarii actualului sistem european de combatere a coruptiei prin introducerea unor mijloace care sa functioneze cu adevarat. Publicatia arata ca cel mai mare pericol in ceea ce priveste coruptia este ca populatia se obisnuieste cu acest fenomen si nu mai crede in lupta anticoruptie. In tari foste comuniste precum Romania, presiunile dinaintea aderarii la UE au incurajat elitele sa mimeze inrolarea in slujba cauzei anticoruptie si atat, ceea ce inseamna ca vechea metoda de a pune diverse conditii pentru intrarea in UE nu mai functioneaza, scrie The Economist.

• Structurile anticoruptie, impregnate de oameni corupti

Mai mult, infiintarea structurilor anticoruptie si formarea unui personal adecvat nu mai da roade, tocmai din cauza ca aceste structuri sunt impregnate de oameni corupti. In aceste conditii, chiar organismele de monitorizare ale UE ar avea nevoie de o mai buna supraveghere. Actualele "benchmark"-uri (obiective de indeplinit) se concentreaza pe crearea unor institutii formale si nu pe impactul lor, argumenteaza The Economist. O solutie ar fi gasirea unor mijloace mai bune de masurare a eforturilor anticoruptie si publicatia propune chiar crearea unui post de comisar pentru lupta anticoruptie.

Mentalitatea Uniunii Europene despre coruptie este o problema pentru guverne, mai ales pentru cele din noile state membre. Cel mai bun mod de combatere este ca progresele in acest domeniu sa devina o conditie pentru aderarea la UE, lucru care face sa apara vointa politica ce, mai devreme sau mai tarziu, trebuie sa aduca rezultate, noteaza The Economist. Abordarea nu functioneaza insa, adauga publicatia. Eforturile anticoruptie stagneaza sau se inregistreaza chiar pasi inapoi. Tari ca Slovenia, Romania, Letonia si Cehia au inchis sau au luat din prerogativele birourilor anticoruptie. Eforturile facute de Romania si Bulgaria, cele mai noi membre UE, sunt ineficiente. Croatia, confruntata acum cu problema crimei organizate, se misca incet catre UE.

• The Economist: Cei care lupta cu adevarat impotriva coruptiei au sustinere din afara tarii

Adevarul este ca perspectiva aderarii la UE incurajeaza elitele sa tina discursuri despre cauza anticoruptie, insa doar atat, constata The Economist. Odata conditia indeplinita, presiunile se opresc. Eforturile de a forma oficialii si de a se infiinta genul potrivit de structuri in statele foste comuniste par sa aiba un efect prea mic sau chiar sa nu aiba efect deloc. Situatia este caracterizata prin expresia "solutia este chiar problema". Cu alte cuvinte, precizeaza publicatia, agentiile si oficialii care primesc mijloacele de a combate coruptia sunt la fel de "rai" (slabi, corupti sau incompetenti) ca cei pe care ii urmaresc. Cei care incearca intr-adevar sa schimbe lucrurile sunt dati afara, nu promovati. Luptatorii impotriva coruptiei, ca romanul Daniel Morar sau slovenul Drago Kos, practic se bazeaza pe sustinere din strainatate pentru a-si pastra slujbele.

• Locuitorii statelor est-europene, cei mai dezamagiti

Campaniile de sensibilizare nu sunt raspunsul: oamenii sunt deja foarte constienti de nivelul de coruptie, avand o experienta directa cu acest fenomen. Astfel de campanii par inutile: sondajele Eurobarometru arata ca esticii sunt tot mai dezamagiti de standardele etice ale reprezentantilor lor alesi si ale functionarilor.

Aceste idei, asa cum au aparut ele la un workshop din cadrul unei conferinte internationale anticoruptie care a avut loc la Atena, ar trebui sa-i puna pe ganduri pe oficialii europeni, scrie The Economist, care o citeaza pe Alina Mungiu-Pippidi, unul dintre organizatorii conferintei. Ea spune ca, in unele dintre noile state membre UE sau cele viitoare coruptia nu este privita ca "o incalcare mai degraba individuala a impartialitatii si a corectitudinii in guvernare", ci ca exact opusul: un mod normal de distribuire a serviciilor publice catre prieteni, aliati, clienti sau sefi.

Folosirea sanctiunilor judiciare impotriva a ceea ce este considerat a fi un comportament normal (cel putin in randul celor care se dedau la astfel de acte) probabil nu va merge. Nu mai functioneaza nici supervizorii externi, precum OLAF, Biroul european antifrauda. Unul dintre raspunsuri este gasirea unor moduri mai bune de evaluare a eforturilor anticoruptie. Cele existente se concentreaza pe crearea unor institutii formale, nu pe impactul lor. De asemenea, ele provoaca un melanj de reactii in unele state - "Cine, noi, corupti?! In niciun caz, incercati la usa vecina!" si paranoia la altii - "De ce se iau de noi? Dar ei? Dar tu?".

Poate ca UE are nevoie de un comisar anticoruptie sau de un trimis special, care sa fie direct responsabil pentru respectarea angajamentelor asumate in timpul procesului de extindere, scrie The Economist.

Insa cea mai buna abordare este folosirea experientei ce poate fi gasita in afara guvernului, mai ales in sectorul voluntariatului. Dusmanul coruptiei este respingerea sa de catre public - cu cat este mai mare aceasta respingere, cu atat sunt sanse mai mari de succes. Este atat de simplu, dar totodata complicat, conchide The Economist.