Protestul se naste din sfanta noastra lehamite, a tuturor, dar esueaza repede tot din cauza ei. Cati consilieri municipali puteti enumera fara sa va balbaiti? Unul singur? Doi? Cinci? De fapt, nu va vine in minte aproape nici unul pentru ca ati votat o lista si tot acolo veti pune stampila in iunie. Stop. Doriti un consilier ales direct, trimis in administratie peste capul partidelor? Intrati in joc. Va propun un experiment civic simplu, cam aventuros de felul lui, dar are sens. In final, vom afla ceva mai multe despre noi.

Institutul pentru Politici Publice face urmatoarea incercare: incepand de astazi, deschide o platforma disponibila oricarui potential candidat la functia de consilier in sectorul patru. Gasiti detalii pe site-ul IPP dar povestea poate fi rezumata in cateva cuvinte: cine vrea sa candideze trimite un CV, program, idei, solutii administrative sau orice crede ca il ajuta sa castige. Mai intai are nevoie de semnaturi, si in aceasta faza poate fi sustinut de oricine.

Va explica cei de la IPP de ce fix la sectorul patru si alte detalii. Candidatura devine publica pe site si sta exclusiv la mana alegatorilor. Ei decid daca merita sa-l trimita in consiliul local, ei stabilesc daca alternativa la listele de partid, adica una sau mai multe candidaturi independente, merita investita cu incredere sau trimisa acasa. Intre "candidatul cetatenilor" si alegatori nu exista, fireste, nici un filtru institutional, cum au partidele.

Daca vi se pare ca seamana cu “Megastar”, mai priviti o data in jur. Cu divertismentul sterp se ocupa in special partidele, de vreo 18 ani incoace, iar distractia lasa in urma o cumplita ineficienta administrativa. Mecanismele politice de selectie a candidatilor au propulsat prin primariile de sector, cu foarte rare exceptii, neprofesionisti, impostori si oameni de proasta calitate. In fata asaltului lor, cea mai paguboasa optiune este resemnarea.

In Romania, consilierul local este o fantoma anonima si complet iresponsabila. Strecurat pe lista de partid pe sub usa primariei, exercita puterea in conditii de conspirativitate deplina. Votul sau in procesul de decizie administrativa, intotdeanua ascuns, il pune la adapost de judecata cetatenilor si il decupleaza de comunitate. Asa mor proiectele importante pentru oras, asa se nasc aberatii urbanistice, asa se cheltuiesc aiurea bani publici, asa apare coruptia, asa sunt promovate interesele particulare inaintea interesului public.

Urmeaza putin scepticism: n-are nici o sansa. Fara bani, fara presa, fara uriasele mecansime de propaganda, orice cursa electorala pe cont propriu devine o aventura sortita esecului. Si apoi? Sa zicem ca un “candidat al cetatenilor” va ajunge totusi in sectorul patru sau aiurea? Ce garantii exista ca nu-si va trada alegatorii a doua zi, ca nu-si va negocia votul cu alte partide? De unde stim ca va fi mai priceput decat anonimii de pe listele de partid? Ce forta are un vot izolat in fata majoritatilor politice?

Desigur, nu exista nici o garantie ca un independent va fi mai bun decat un listac. Dar cel putin vom afla cine suntem. Vom afla daca ne pasa cu adevarat de comunitatea mica in care traim, daca putem sa ne omoram lehamitea fata de politica, carteala fara solutii, iesind din pasivitate si resemnare.

Cunosc un singur caz asemanator la Cluj. Un italian stabilit in Romania de cativa ani buni vrea sa candideze ca independent la Consiliul Local. Desi pare constient ca are sanse mici, i se pare mai important mesajul participarii sale intr-un mare exercitiu democratic si crede ca are de aparat statutul sau de cetatean implicat in viata cetatii sale.

Democratia romaneasca n-are dizidenti asa ca ei trebuie inventati, ca simboluri de prostest impotriva dictaturii partidelor. Si Franta a inventat recent unul: cersetorul-candidat Jean Marc Restoux. Personaj de Hollywood cu vagi parfumuri de socialism utopic, cazul Restoux le-a vorbit francezilor in timpul recentelor alegeri municipale despre virtutiile democratiei si posibilitatile ei.

Candidatura unui cersetor nu a schimbat cu nimic ordinea sociala din Paris, dar a injectat un strop de incredere si speranta in straturile de jos, unde pletele tanarului Sarkozy, ales consilier la primaria din Neuilly-sur-Seine, unde tatal sau fusese doua decenii primar, ajung mai rar.