Reforma Politicii Agricole Comune (PAC) a fost agreata dupa multe dezbateri, insa acum urmeaza deciziile nationale, iar PAC a lasat multe detalii de implementare la latitudinea statelor membre. Lucian Luca, expert afiliat CRPE, Daniela Giurca, consultant politici agricole si Cristian Ghinea, director CRPE au discutat despre optiunile Romaniei pentru platile directe. "Daca o ferma depaseste pragul de plafonare de 300 de mii de euro pe an, ceea ce este o suma totusi, restul de bani sa poata fi folositi tot de acea ferma pentru retehnologizare sau pentru inovare, pentru diverse alte scopuri. Deci practic oamenii nu pierd banii astia, dar trebuie sa dovedeasca ca folosesc banii si pentru interesul public. Este o schema de compromis care speram noi sa faca acceptabila plafonarea pentru Romania.", a declarat Cristian Ghinea, director CRPE.

Lucian Luca, Daniela Giurca, Cristian GhineaFoto: Hotnews

• Fragmente din timpul dezbaterii video

Intrebare: Optiunile pentru platile directe sunt foarte importante pentru o categorie mare de romani fermieri. Care sunt cele trei schimbari pe care le-am putea... trei schimbari punctuale, importante si cu mize?

Cristian Ghinea (C.G.): Sa vorbim putin despre contextul in care ne aflam. S-a aprobat la nivelul UE planul pe viitor la Politica Agricola Comuna pana in 2020. Acum urmeaza partea de implementare si fiecare stat membru are o marja de interpretare. Si Romania are niste marje si ar trebui sa dezbatem aceste chestiuni pentru ca vorbim de foarte multi bani si de foarte multi oameni. Sunt bani de la UE care vor merge acolo unde chiar este nevoie, la talpa tarii. Si cum anume distribuim acesti bani este in mare parte o politica a Guvernului Romaniei despre care trebuie discutam. Temele importante pe care noi le-am pus in raport sunt: inverzirea - conditionalitatile privitoare la mediu, plafonarea - ce facem cu fermele mari, eventuala plafonare de fapt, pentru ca asta este decizia care trebuie luata de fapt - daca Romania va limita banii pe care fermele mari ii primesc si a treia tema mare e cum distribuim banii pentru cei mici. Sunt mai multe alegeri pe care trebuia sa le facem. Este un moment foarte bun. Proiectul nostru de dezbateri si discutii impreuna cu ministerele si partenerul in aceasta latura a proiectului este Ministerul Agriculturii. Proiectul nostru incearca sa ajute ministerele, fie ca vorbim de Ministerul Educatiei, Ministerul Sanatatii, Ministerul Agriculturii, in acest caz, sa ia niste decizii informate pe baza unor dezbateri publice.

Intrebare: O miza foarte mare si destul de putin explicata si e foarte bine ca Centru Roman de Politici Europene se ocupa de asta... Cum distribuim banii pentru cei mici? Ce schimbari aduce in optiunile Romaniei aceasta politica?

Daniela Giurca (D.G.): In primul rand aceasta schema cu ferme mici care este o noutate si este un rezultat al extinderii si al diversitatii agriculturilor din UE. Cred ca ar trebui ca Romania sa-si utilizeze aceasta optiune si sa faca uz de ea ca sa rezolvam o mare parte din aceste probleme pe care le au fermierii mici. Modul de cum vom da si cum se va calcula, cum se vor plati platile pentru cei mici este o optiune pe care Romania trebuie sa o ia in functie de realitatea din teren. Se stie ca nu poti sa folosesti mai mult de 10% din plafonul european, iar cele doua optiuni - sa dai o plata egala sau sa ii dai fiecaruia in functie de cat teren are - te lasa sa ai o marja de manevra. In studiul realizat de Lucian sunt foarte bine explicate aceste lucruri si probabil ca o plata in functie de cate hectare are ar fi mai fezabila. Poate ne-am si incadra in plafon.

Intrebare: Ce isi doresc de fapt agricultorii? Parerile sunt impartite. Vor pe hectar, dupa suprafata, dupa productie. cam unde se duce optiunea tuturor?

Lucian Luca (L.L.): Nu pot sti unde se duce optiunea tuturor. Eu stiu ce stie toata lumea: fermierii mici vor sa primeasca cat mai mult fermierii mici, iar fermierii mari sa primeasca ei cat mai mult. Eu am investigat lucruri un pic mai mici, de implementare. De exemplu daca merita sa le dai plata egala sau o plata diferentiata. Plata diferentiata este mai buna pentru ca la cum e facuta, la cum e propusa masura, in felul asta scapi de riscul de a depasi plafonul. Depasirea plafonul nu e nicio problema cand ii dai omului cat ar fi primit si daca nu era in schema micilor fermieri. Iar faptul ca e bine sa ai cat mai multi oameni in schema micilor fermieri e o chestie despre care CRPE a mai vorbit si nu numai CRPE. Numai din schema micilor fermieri se poate iesi din agricultura in perioada urmatoare de finantare primind o compensatie din fonduri europene, pentru ca nu ma astept la resurse din bugetul Romaniei pentru acest lucru. Si ar fi, ar trebui sa-i foloseasca pentru urmatoarul nivel, nu pentru cele mai mici - sa zicem de la 10 la 20 de hectare.

Intrebare: Plata in functie de suprafata sau in functie de productie a fost o alta discutie. Mai sunt si alte polemici si dileme, daca fermierii isi folosesc cu adevarat pamantul in agricultura sau nu. Stiu ca si aici ati avut cateva precizari, cum se pot directiona si cum se pot aloca banii astfel incat statul si ,pana la urma, UE, sa se asigure ca banii se duc si sunt folositi exact in agricultura.

L.L.: Am atins subiectul in dezbaterea online, dar in raport nu neaparat. In raport nici macar despre definitia fermierului activ nu am vorbit prea multe, desi ea e parte a platilor directe. Definitia fermierului activ va lamuri problema asta care a fost discutabila conform regulamentului anterior, cand puteau unii sa nu lucreze si sa primeasca. Nu se va mai putea sa primesti si sa nu lucrezi terenul. Va trebui sa dovedesti ca il lucrezi. Aceasta va lamuri si problema pasunilor aflate in propietatea si/sau folosinta primariilor si a Consiliilor Locale. Acestea devin astfel benificiari de fonduri europene ceea ce este un abuz.

Intrebare: Plafonarea este o alta masura importanta. Si aici optiunile se contureaza in functie de grupurile de interese. Prin optiunile enuntate, CRPE-ul devine un fel de avocat al micilor propietari. Cum stau lucrurile pe plafonare?

C.G.: Asta este o discutie foarte veche si o discutie la nivel global pentru ca si in America au aceasta problema. Practic, o data ce subventiile au trecut de la productie spre suprafata, s-a ajuns la urmatoarea dilema: sunt oameni sau companii care detin foarte mult pamant, deci iau si foarte multa subventie. Noi la un moment dat am publicat o lista pe care am luat-o de la APIA (informatie publica, dar de care lumea nu prea stia), cu mari companii din Romania care ajungeau sa ia si 10 mil de euro pe an ca subventie. Vorbim de Balta Brailei samd. Intrebarea este: mai are logica subventia ca politica publica in conditiile astea? Si nu vrem neaparat sa-i pedepsim pe cei care au foarte mult pamant, ar trebui sa ne gandim cum sa folosim banii astia bine. Noi am fost printre cei care am spus ca ar trebui sa se aplice si la noi in Romania o asemenea plafonare. La nivelul UE nu era luata o decizie. CE a propus plafonarea, dar in urma negocierilor politice, s-a ajuns sa fie optionala. Deci la sfarsitul zilei, adica in perioada in care ne aflam, Guvernul Romaniei trebuie sa decida daca sa le impuna plafonare sau nu. Optiunea noastra este ca da, mai ales ca in conditiile actuale, asa cum arata masura asta, banii raman in Romania. Deci nu se pune problema ca un mare fermier sa nu mai ia banii iar restul de bani sa fie trimis inapoi la Bruxelles. Banii raman in Romania si chiar propunem un fel de formula de compromise, pentru care il felicit pe Lucian: daca o ferma depaseste pragul de plafonare de 300 de mii de euro pe an, ceea ce este o suma totusi, restul de bani sa poata fi folosit tot de catre acea ferma pentru retehnologizare sau pentru inovare, pentru diverse alte scopuri. Deci practic propunem ca marile ferme sa nu piarda banii astia, ci sa dovedeasca ca folosesc surplusul (ce este peste 300 000) in interesul public. Este o schema de compromis care speram noi sa faca acceptabila plafonarea pentru Romania. Pentru ca altfel, daca pe de-o parte Romania este sustinatoarea fermierilor mici si mijlocii, si pe de alta parte nici nu introduce o plafonare, noi practic o sa ajutam pe toata lumea, si pe aia mici si pe aia mari, dar la un momenta dat se vor termina banii.

Intrebare: In acelasi timp cei mici sunt cei mai multi … Nu suntem Franta... Cum ar fi mai bine pentru majoritate?

D.G.: In primul rand as vrea sa fac niste clarificari. Se plafoneaza doar suma de baza. Eu sunt sceptica in privinta deciziei. Este o masura propusa de multa vreme in politica agricola si eu sunt sceptica ca la ora actuala Romania va adopta aceasta masura. Probabil ca daca va fi o reducere, poate o reducere mai mica, nu cred ca se va putea face tintit. E o propunere interesanta, dar banii pe care ii pierde Romania se duc in bani pentru dezvoltare rurala si vor putea fi accesati prin proiecte de inovare. Ei vor avea posibilitatea sa acceseze aceste proiecte si vor mai avea posibilitatea sa fie activi in Parteneriatul European pentru Cercetare-Inovare, poate asa s-ar putea gasi o solutie.

L.L.: Si asta compenseaza o prevedere din regulamentul pe Dezvoltare Rurala care spune la capitolul investitii in ferme ca ar trebui sa fie favorizate fermele mai mici. Banii astia care vor merge pe inovare vor putea constitui o compensatie pentru fermele mai mari.

Schema micilor fermieri este asociata obiectivului iesirii din agricultura pentru corectarea structurilor. Plafonarea e asociata obiectivului pe termen lung de crestere a comeptitivitatii prin investii si tehnologii noi. Iar celorlalte posibilitati de redistribuire a banilor cum ar fi plata suplimentara pentru primele 30 de ha, nu am reusit sa-i asociem niciun obiectiv si atunci ne gandim ca acea masura nu ar trebui introdusa in Romania. Desi, cum spuneam la inceput, fermierii mici vor sa aiba plata cat mai mare unitara la hectar, dupa cum si fermierii mari vor sa aiba plati cat mai mari globale pentru hectarele pe care le au. Dar abia cand le punem la un loc toate cererile vedem ca banii multi, in crestere fata de perioada anterioara, sunt putini.

D.G.: Va avea relevanta o astfel de plata pentru un fermier care are 30 de hectare, dar ce relevanta va mai avea pentru un fermier care are 4000, 5000 de hectare ca mai primeste in plus pentru primele 30 de hectare? Asta este ideea.

• Urmariti integral materialul video:

• Citeste aici raportul CRPE ”Fonduri europene pentru agricultură: opțiunile României pentru plăţile directe după (2014-2020)”
  

"Inverzirea". Reforma PAC a urmarit echitatea si dezvoltarea durabila. Se urmareste echilibrarea sumelor platite, atat intre tari, dar si in interiorul fiecarei tari. Apoi, s-au introdus criterii ecologice de pastrare a pamantului in bune conditii. Asta e politica de "inverzire": pentru a primii subventiile, fermierii trebuie sa demonstreze ca:

- mentin pasuni (in cazul existentei acestora, cu referire la fermele de animale);

- diversifica culturile (cel putin doua daca terenul arabil al fermei depaseste 10 ha si cel putin trei daca depaseste 30 ha);

- aloca cel putin 5% din suprafata arabila a fermei (7% din 2017) pentru zone de interese ecologic, adica arbusti, garduri vii, zone impadurite etc.

Bunicii nostri care cultivau maturi si catina intre parcele practicau deci zonele de interes ecologic mult inainte sa devina o obligatie europeana.

1. Cum distribuim subventia fermierilor mici?

Dar exista o mare dilema: implementarea si verificarea inverzirii ar putea reprezenta un cosmar pentru tarile cu foarte multe parcele mici. Iar Romania si Polonia sunt in aceasta situatie (in Romania si Polonia se gasesc jumatate din fermele din UE - pentru ca avem multe si mici). De aceea, am insistat pentru ca fermele mici sa fie exceptate de la aceste conditionalitati.

Asa a aparut Schema Fermierilor Mici. S-a ajuns abia pe 26 iunie la un compromis, care spune ca statele membre care doresc pot excepta fermierii mici de la "inverzire". Este vorba despre cei care primesc mai putin de 1250 de euro plati directe (subventie) pe an. Ei ar urma sa primeasca fie o suma fixa la nivel national (indiferent de cat pamant ai), fie o suma per suprafata (ca pana acum).

Acum, dilemele:

- Trebuie sa opteze Romania pentru Schema Fermierilor Mici? Avem capacitatea de a controla aplicarea "inverzirii" la nivel mic? Vrem sa facem asta? Noi optam pentru aplicarea Schemei - taranii nostri sunt oricum chinuiti, nu merita birocratie suplimentara pe capul lor. Oricum, ei aplica inverzirea de secole, dar nu stiau ca-i zice asa. Ar fi si usor ridicol ca Romania sa nu adopte Schema pe care a propus-o si sustinut-o la nivel european. Dar poate exista argumente contrare, le asteptam.

- Daca Romania adopta Schema- in ce forma? Sa impartim egal aceasi suma la toti fermierii mici (suma X care ar reveni Romaniei impartita la cati avem) sau fiecaruia in functie de cat pamant are, cum era si pana acum. Pe de o parte, impartirea egala ar fi usor de implementat si mai putin birocratica. Pe de alta parte, intr-o cultura in care capra vecinului e un factor social important vor fi nenumarate discutii de genul: de ce a luat Marcel tot 300 de euro daca are un hectar, la fel ca mine care am doua si jumatate? Noi optam pentru varianta -fiecaruia dupa cat pamant are- daca tot ne-am obinusnuit cu ea si oamenii se asteapta la o legatura intre suprafata si subventie. Dar, din nou, poate sunt si argumente contrare, le asteptam.

Un element nou si deosebit de relevant pentru Romania este acordarea unei compensatii in valoare de 125% din plata primita de micii fermieri la iesirea din agricultura (o viitoare masura PNDR). Este o idee excelenta, care va incuraja cu bani europeni retragerea din agricultura a batranilor cu suprafete mici - care vor primi subventia fara a mai tine pamantul blocat.

Este o continuare cu bani europeni a rentei viagere- politica nationala introdusa in 2005 pentru cativa ani. "Suntem mandri ca am lansat in dezbatere aceasta idee si am propus ca renta viagera sa fie continuata prin PAC - pentru detalii cititi raportul CRPE din 2011: "Subventie multianuala, decuplata de suprafata: o propunere romaneasca pentru viitorul fermelor mici din Europa".

2. Plafonam sau nu banii pentru fermele foarte mari?

Se poarta de multi ani o dezbatere, atat in UE cat si in SUA despre subventiilor platite fermelor foarte mari. Cum banii se iau pe suprafata, cei care au acumulat foarte mult pamant ajung sa primeasca subventii foarte mari. Sunt ferme in Romania care primesc si 10 milioane de euro pe an. Suntem de acord ca oamenii nu trebuie sa fie pedepsiti pentru succes. In acelasi timp, trebuie sa ne intrebam daca la asemenea suprafete si sume subventia isi mai atinge scopul sau ca politica publica.

Comisarul Dacian Ciolos a propus plafonarea sumelor primite ca subventie. Propunerea Comisiei era o plafonare a platii de baza primite de o exploatatie la 300 mii euro si o reducere progresiva a platilor cuprinse intre 150 mii si 300 mii euro pe exploatatie (sumele cuprinse intre 150 mii si 200 mii euro ar fi trebuit reduse cu 20 %, cele cuprinse intre 200 mii si 250 mii euro cu 40%, cele cuprinse intre 250 mii si 300 mii euro cu 70%). Fondurile economisite de fiecare stat ar urma sa ramana in acel stat, dar transferate de la Pilonul I (subventii) la Pilonul II (dezvoltare rurala). Sustinem aceasta propunere.

Pana acum, argumentul care ne era adus cand sustineam plafonarea era: deci, vreti sa luati din banii marilor ferme din Romania si sa-i dati inapoi la Bruxelles. Iata ca s-a rezolvat: banii ramasi nu se mai intorc la Bruxelles, ci raman in Romania si se dau la dezvoltare rurala, exact unde e nevoie de ei.

Insa propunerea Comisiei a fost faultata de alte state din UE (printre care si Romania). In final, s-a ajuns la un compromis: plafonarea este optionala. Fiecare stat decide. Ce va decide Romania?

Ne temem ca marii fermieri sunt foarte influenti si Romania va decide sa nu aplice plafonarea.

Avem o varianta de compromis: sa se aplice plafonarea in varianta Comisiei, dar banii ramasi de la fiecare ferma (peste 300.000 de euro) sa ramana la dispozitia acelei ferme insa nu ca subventie, ci ca bani de investitii pentru retehnologizare si ecologizare.

3. Alte dileme, alte optiuni

Mai sus am vorbit doar despre doua chestiuni: Schema Fermelor Mici si plafonarea. Mai sunt si altele care merita discutate. CRPE si Lucian Luca au organizat un panel de experti si fermieri (cu orientari si interese diferite), cautand prin metoda Delphi punctele comune de interes si consens. Setul nostru de propuneri cuprinde:

- mentinerea limitei inferioare a exploatatiei si a parcelei eligibile pentru plati directe la dimensiunile actuale- respectiv exploatatia de cel putin 1 ha, formata din parcele de cel putin 0,3 ha - urmand ca iesirea din agricultura sa se faca benevol prin intermediul Schemei Micilor Fermieri. Subliniem acest lucru, dat fiind ca a existat o intentie a MADR de a creste acest prag, in ideea fortarii iesirii acestei categorii de mici fermieri din agricultura;

- introducerea schemei micilor fermieri, in varianta de calcul a platii pe care o vor primi participantii la schema care nu implica o redistribuire a sumelor, ci primirea aceleiasi sume acordate daca ar fi fost in afara schemei (stimulentul pentru intrarea in schema fiind reprezentat de formalitatile mai simple de inregistrare, de controalele simplificate si, in special, de posibilitatea de iesire din agricultura in schimbul unei compensatii finantate din fondurile Pilonului 2);

- activarea optiunii pentru plafonarea veniturilor fermelor ce primesc mai mult de 300 mii euro din plati de baza , in conditiile in care se va identifica formula de utilizare tintita a banilor astfel economisiti exact de catre marile ferme de la care provin, pentru finantarea unor proiecte care aiba o contributie semnificativa la inovatia din agricultura (prin intermediul PNDR), alaturi de fondurile rezultate din reducerea procentuala de 5% aplicata fermelor care primesc peste 150 mii euro ;

- alternativ recomandarii anterioare (in cazul in care nu se opteaza pentru plafonare, fiindca va fi o optiune dificil de luat), stabilirea unui prag mai inalt (de exemplu, 15%) pentru reducerea uniforma a transelor din platile de baza care depasesc 150 mii euro si utilizarea sumelor in acelasi scop (investitii in inovatie de care sa beneficieze fermele mari);

- acordarea platii suplimentare de 25% pentru tinerii sub 40 de ani, instalati de mai putin de 5 ani (de altfel, obligatorie pentru toate statele), dar eventual nu si in cazul preluarii societatilor comerciale (ci doar la preluarea fermelor de catre persoane fizice, inclusiv cele autorizate);

- acordarea platilor nationale tranzitorii numai pentru animale (bovine si ovine, eventual sub forma platilor cuplate pentru fiecare dintre specii), si nu pentru sectorul vegetal, iar finantarea acestora sa fie asigurata, pe cat posibil din fondurile transferate de la Pilonul 2 si nu de fondurile furnizate de bugetul de stat;

- neutilizarea optiunii de introducere a platilor redistributive suplimentare, pentru primele 30 ha sau mai putine (aceasta suplimentare nu are un obiectiv bine determinat in cazul agriculturii romanesti);

- neutilizarea optiunii de introducerea platilor suplimentare pentru exploatatiile din zonele cu constrangeri naturale (urmand ca aceste exploatatii sa fie compensate prin platile furnizate prin intermediul Pilonului 2).

Dezbaterea are loc in cadrul proiectului "Dezbatem politici, crestem expertiza" derulat de Centrul Roman de Politici Europene, cod SMIS 40667, proiect co-finantat din Fondul Social European.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.