Recent, in cadrul colectiei „Historia” de la Polirom, a fost tradus un nou volum purtind semnatura reputatului istoric francez Stephane Courtois. Este vorba despre Comunism si totalitarism, o lucrare ce propune, dupa doua decenii de la caderea Zidului Berlinului, noi perspective asupra originii si evolutiei totalitarismului. Stephane Courtois este unul dintre cei mai importanti istorici contemporani ai comunismului. Universitar si cercetator, Courtois este cunoscut in Romania datorita volumelor sale (Cartea neagra a Comunismului sau Dictionarul comunismului), dar si prin participarea constanta la manifestarile organizate de Memorialul Victimelor si al Rezistentei de la Sighetu Marmatiei, fiind rectorul Scolii de Vara de la Sighet. Cartea va fi lansata la Bucuresti pe 11 iulie, in prezenta autorului, informeaza editura Polirom
In opozitie cu tezele traditionale ale lui Hannah Arendt si George Mosse, care vad radacinile totalitarismului in statul nazist si in cel stalinist, Courtois subliniaza rolul fundamental al lui Lenin si al bolsevismului in aparitia acestui fenomen politic. Pe baza informatiilor extrase din arhivele de la Moscova, el redefineste rolul lui Stalin si natura crimelor in masa comise de regimurile comuniste – asa-numitul „genocid de clasa”, singurul fenomen care poate explica foametea din Ucraina sau asasinatele din Cambodgia.
In final analizeaza memoria tragica a comunismului in Europa Centrala si de Est, memoria glorioasa a comunismului in Europa Occidentala – in special in Franta – si memoria paradoxala a URSS-ului in Rusia lui Vladimir Putin care il reabiliteaza pe Stalin. Un capitol special este dedicat dictaturii comuniste din România si crimelor comise in numele acesteia.
Stephane Courtois declara: "Structura lucrarii reflecta evolutia gindirii mele, pe parcursul a zece ani. Cartea se deschide cu „Lenin, inventatorul totalitarismului”; fara Lenin sau gindirea sa doctrinara, fara organizarea lui revolutionara, fara hotaritoarea sa trecere la fapte din 1917, nu ar fi existat bolsevismul, acesta nu ar fi preluat puterea la 7 noiembrie 1917, nu s-ar fi creat primul partid-stat comunist. Cu riscul de a-i contrazice pe istoricii marxisti, sustinatori ai explicatiei prin structura si conjunctura revolutionara „imprejurarile”, aici, rolul individului, al „marelui om”, este de neocolit. Chiar daca noua documentare distruge mitul „bunului Lenin” – mult timp opus lui „Stalin cel rau” si prezinta un lider bolsevic extremist, fanatic, crud – pe scurt, inventatorul fenomenului totalitar si al cortegiului sau de crime impotriva umanitatii.
A doua parte este consacrata credinciosului sau urmas, Iosif Stalin, care nu numai ca a inteles natura regimului totalitar instaurat de Lenin, dar l-a si stabilizat si sistematizat, permitind astfel puterii sovietice si sistemului comunist mondial sa dainuie mai mult de trei decenii dupa disparitia „tatucului popoarelor”.
Aceasta perioada stalinista implica, in al treilea rind, aplecarea asupra naturii criminale a regimurilor comuniste. Realizez ca acest demers, care se refera atit la domeniul juridic, cit si la cel moral, este respins de catre unii colegi. Totusi, mie mi se pare fundamental; cu conditia sa se bazeze pe o documentare incontestabila si bogata, istoricul nu se poate multumi cu o abordare pozitivista destinata sa ocoleasca interogarea valorilor unui fenomen istoric, chiar ale unei intregi epoci. Chiar daca aceasta problematic a deranjeaza foarte tare – oameni care se reclama de la un Bine superior au instaurat un Rau absolut – si trimite inca o data la comparatia cu nazismul.
In sfirsit, ampla reinnoire a studierii istoriei comunismului, de 15 ani, nu lasa indiferente societatile contemporane. Desi aceasta reinnoire contribuie la perpetuarea durerii victimelor regimurilor comuniste – in Europa Centrala si de Est, in fosta URSS, in China, in Cambodgia etc. – si le reactiveaza acestora memoria tragica, ea raneste, in schimb, profund memoria glorioasa a comunismului. Aceasta este inca vie in Europa Occidentala, unde comunismul nu a fost niciodata la putere si unde imaginea lui este asociata cu episoadele de recunostinta in memoria colectiva, ca Frontul popular, antifascismul sau Rezistenta – in special in Franta si in Italia. Ea ramine foarte puternica in Rusia, unde puterea postcomunista incearca, inclusiv prin mijloace permise si juridice, sa ignore atit tragedia careia i-a cazut victima poporul rus, cit si responsabilitatea pe care o are puterea sovietica – deci si urmasii ei – in persecutarea popoarelor „eliberate” de catre Armata Rosie si anexate cu forta Uniunii Sovietice, in timpul razboiului civil, in timpul aliantei Hitler-Stalin din anii 1939-1941 si in anii 1944-1945. Cit despre puterea chineza, aniversarea masacrului din piata Tiananmen din 1989 demonstreaza ca nu este pregatita sa-si asume responsabilitatea. Acest dublu conflict, intre istorie si memorie si intre memoriile conflictuale, ar trebui sa se rezolve cu rabdare, daca vrem sa depasim piata unica si reglementarea comuna, pentru a obtine o adevarata unitate de spirit in Europa."
Stephane Courtois, istoric, director de cercetari la CNRS (Sophiapol-Paris-X). S a spe¬cializat in comunismul francez si international si in totalitarism. Director al revistei Communisme, director al colectiei „Democratie ou totalitarisme” (Le Rocher). Autor a numeroase lucrari, a fost mai ales artizanul principal al volumului Le Livre noir du communisme (Robert Laffont, 1997; trad. rom. Cartea neagra a comunismului, 1998) si a coordonat Les Logiques totalitaires en Europe (Le Rocher, 2006) si Communisme en France (ICES/Cujas, 2007).
