Carmen Lidia Vidu a discutat online despre teatru, experiment, povesti pentru cei mici si cei mari

de Alina Neagu     HotNews.ro
Miercuri, 9 martie 2011, 17:14 Actualitate | Cultură

Carmen Lidia Vidu
Foto: Arhiva personala
2011 poate fi considerat pentru ea un nou inceput. "Micul Print" (la Teatrul Odeon) si "Nu mai plange, baby" (la Green Hours), primele ei doua spectacole dupa 2 ani de pauza, se joaca cu casa inchisa. Urmatorul sau proiect e tot o poveste transformata in teatru: "Pescarul si sufletul sau", de Oscar Wilde, la Bulandra. Carmen Lidia Vidu, regizoarea care inlocuieste actorii cu videoproiectii si umple salile teatrelor punand in scena povesti transformate in spectacole multumedia discuta online despre ce mai inseamna experiment in teatru, viata de tanar regizor in Romania si ce surprize le pregateste spectatorilor sai.

Intalnirea online a fost urmata de un interviu in studioul HotNews.ro.

Vezi CV-ul regizoarei Carmen Lidia Vidu.

Micul Print, regia Carmen Lidia Vidu (Teatrul Odeon):




Trailer Nu mai plange, baby (Teatrul Luni de la Green Hours):



Privighetoarea si trandafirul (Teatrul National Bucuresti):




Citeste mai multe despre   















Întrebari puse de cititorii HotNews.ro:


  • Întrebarea nr. 1 Gabi

    Doamna Vidu, in primul rand felicitari pentru ceea ce faceti ca regizor, sunteti ca o adevarata gura de aer proaspat pentru teatrul romanesc. Doua intrebari as dori sa va adresez.

    V-ati gandit sa si jucati in spectacole de teatru, regizate de dumneavostra sau de altcineva, daca vi s-ar propune? Va intreb pentru ca l-am vazut la intalnirea online de azi de la Hotnews pe regizorul Cristi Puiu, care joaca el insusi rolul principal in filmul "Aurora".

    Multi regizori de teatru de succes lucreaza si la teatre din provincie, nu se opresc la capitala.
    Va ganditi la aceasta varianta?

    • Carmen Lidia Vidu

      De fiecare data ma gandesc sa joc eu toate rolurile fiindca toate spectacolele ma reprezinta pe mine. Toate pleaca intr-un fel sau altul de la povestea mea. Bucataria actorului e o bucatarie necunoscuta totusi pentru mine, citesc si interpretez lamentabil orice text, rosesc si ma simt stinghera pe scena. Am jucat in cateva filme, examene studentesti pentru colegii mei si cam la atat s-a rezumat experienta mea actoriceasca. Am fost invitata in 2010 la conferintele TED, unde mi-am spus oarecum povestea si am si ilustrat-o prin imagini si a fost un consum emotional pentru mine fantastic. Nu ma simt bine pe scena si nu cred ca imi doresc sa devin actrita.

      Raspunsul ar fi foarte simplu: nu am fost invitata de niciun teatru din provincie sa montez si nici eu nu mi-am propus deoarece am un caine si nu stiu cum as putea sa ma deplasez cu el sau cui as putea sa i-l las in grija aici in Bucuresti. Mi-as dori sa lucrez oriunde, imi face mare placere si daca voi fi invitata, ma voi gandi la optiunea asta.

  • Întrebarea nr. 2 Zuza

    Si eu tot doua intrebari am:
    1. Ne puteti spune cine va juca rolul pescarului?
    2. Ce alt autor roman (in afara de Peca Stefan) va mai place suficient cat sa-i puneti in scena un text?
    Multumesc!

    • Carmen Lidia Vidu

      Inca sunt in negocieri cu Teatrul Bulandra, asa ca ma abtin sa dau multe informatii despre distributie, locatie. Dar in principiu, spectacolul va avea actori foarte cunoscuti, de genul Marian Ralea, Mircea Constantinescu, Oana Pellea, Antoaneta Cojocaru. Sa speram ca in 2-3 saptamani voi putea sa vorbesc mai concret despre acest spectacol. Dar de ieri am inceput sa lucrez la o noua propunere de proiect.
      Niciunul, doar Peca Stefan imi place. Imi place Peca Stefan ca si dramaturg, ca si poet, ca autor in general.

  • Întrebarea nr. 3 Andra

    Buna ziua si ma bucur sa vad inca un om de cultura invitat de Hotnews. As avea o intrebare pentru Carmen Lidia Vidu. Eu v-am vazut pana acum doar doua spectacole, I hate Helen si Privighetoarea si trandafirul si mi s-au parut foarte diferite. I hate Helen mi-a dat senzatia de violent si cam pus pe socat daca pot spune asa in timp ce Privighetoarea era foarte poetic. Sa intelegem ca I hate Helen era un spectacol de tinerete si intre timp v-ati mai schimbat stilul? Multumesc si multa bafta in continuare.

    • Carmen Lidia Vidu

      I hate Helen se aseamana cu Nu mai plange, baby ca scriere si ca violenta, iar Privighetoarea si trandafirul se aseamana cu Micul print, ca poezie. Fragmente, monoloage din I hate Helen sunt si in Nu mai plange, baby pentru ca au acelasi autor - Peca Stefan. As vrea odata si odata in viata asta sa fac un spectacol care sa nu aiba nicio videoproiectie si toate imaginile pe care le-as fi videoproiectat sa le realizez in mod real, pe scena.

  • Întrebarea nr. 4 Serj K

    Draga Carmen,

    Vroiam de 3 zile sa iti scriu si daca tot apari pe Hotnews, iata ca putem vorbi aici.

    Eu cred ca Micul Print nu e neaparat un text pentru copii, dar, fara indoiala de aici poate iesi un spectacol pentru copii daca regia spectacoluli este orientata spre acest deziderat.

    Parerea mea este ca spectacolul de la Odeon NU este pentru copii (sau nu pentru copii sub 12 ani). A fost dorinta ta de a face un spectacol pe acel text, care din pct meu de vedere a iesit bine. Dar cred ca trebuie definit targetul.

    E evident o problema de marketing: publicul matur nu se va inghesui la o piesa cu numele Micul Print, iar pe de alta parte,atunci cand il pui dimineata la 11 anunti oarecum implicit ca e pentru copii.

    Eu pot sa iti spun ca baietelul meu are 6 ani si jumatate, ramane concentrat si ii place la spectacole "de oameni mari" lungi si de peste 3 ore si savureaza de asemenea spectacolele de copii, fiind dus des la teatru. Intr-adevar nici eu nu il duc la Hamlet, dar cred ca e evident ce vreau sa subliniez.

    Problema este ca s-a plictisit fantastic la Micul Print ba chiar s-a speriat la un moment dat de imaginile copilul ranit si a intrebat care era sensul lor. Au mai fost si alti colegi, s-au plictisit si ei.
    Mie, ca spectator matur mi-a placut oarecum spectacolul, dar am fost nevoit sa il urmaresc intr-o atmosfera de murmur si fosneala specifica salilor cu copii, deci nu l-am putut recepta la valoarea reala.

    Deci as vrea sa stiu exact care ar fi concluzia ta si cui se adreseaza acest spectacol.

    • Carmen Lidia Vidu

      Am trimis ieri seara mesajul tau Teatrului Odeon, fiindca sunt perfect de acord cu continutul lui. Am colaborat foarte bine cu Teatrul Odeon si chiar nu vreau sa ma plang de absolut nimic, doar ca am observat ca acest spectacol s-a programat de multe ori la ora 11 dimineata, asa ca saptamana aceasta, luni de dimineata, am fost cu Alex, micul print, la doamna Dorina Lazar ca sa discutam aceasta problema. Initial am propus Teatrului Odeon un spectacol ca o instalatie de arta contemporana, doamna Dorina m-a rugat sa introduc un actor pe scena si am facut asta, dar nu vreau sa transform acest spectacol intr-un spectacol pentru copii. Nici povestea si nici spectacolul nu se adreseaza copiilor. Se foiesc, vorbesc, ii deranjeaza pe ceilalti spectatori si chiar si pe actorii de pe scena. Doamna Dorina a fost foarte intelegatoare si cred ca pe viitor se vor programa cat mai putine reprezentatii de la ora 11 dimineata.

  • Întrebarea nr. 5 Raluca

    Carmen, imi permit sa iti spun asa desi nu ne cunoastem. Te admir sincer pentru talentul si daruirea care razbat din fiecare piesa de teatru a ta. E foarte frumos ceea ce faci si as spune ca ai un cv impresionant pentru varsta ta, ma refer atat la numarul de spectacole cat si la calitatea lor. Oamenii ca tine sunt facuti sa dea speranta celorlalti.

    Intrebarea mea pentru tine este ce ti se pare cel mai greu in meseria ta? De ce se loveste cel mai mult un regizor tanar? Si daca te-ai gandit vreodata sa renunti la teatru, avand in vedere ca ca ai facut o pauza destul de mare de curand.

    De ce ce nimicuri ii e dat fericirii sa atirne... Mi-a ramas in minte replica aceasta din Privighetoarea si trandafirul. Intrebarea mea, fara sa se vrea indiscreta, este de ce atarna fericirea ta?

    Multumesc, numai bine.

    • Carmen Lidia Vidu

      Este foarte greu sa ajung la un director de teatru, apoi este foarte greu sa ajung a doua oara la acelasi director de teatru, la a doua intalnire, ca sa putem continua conversatia, apoi timpul trece foarte repede fiindca incep repetitiile, apoi premiera, apoi primele reprezentatii, apoi din nou incepe sa fie foarte greu sa mentin spectacolul, sa nu apara dispute intre actori, intre actori si public, intre actori si mine si apoi trece iar o perioada foarte lunga si foarte grea ca sa ajung la un nou director si la o noua intalnire cu el. Ma gandesc tot timpul sa renunt la teatru fiindca de multe ori e umilitor, obositor si slugarnic tot ce fac. Si atunci ma gandesc la mare si la cainele meu si apoi imi dau seama ca as fi foarte singura daca n-as putea sa-i fac fericiti pe ceilalti - in principiu pe parintii mei si apoi pe prietenii mei, care ma intreaba in fiecare zi "Ce spectacol mai montezi?".
      Fericirea mea atarna de doua lucruri: in primul rand de iubitul meu si apoi de spectacolele de teatru ca valoare, numar si reactii din partea publicului. Dar nu cred ca am fost pana in acest moment fericita vreodata in viata mea, lucru mai putin important. Ceea ce ma preocupa de ceva timp este daca am resit sa fac pe cineva vreodata in viata mea fericit.

  • Întrebarea nr. 6 Alex

    - Ce credeti ca ii trebuie unui regizor ca sa fie un regizor bun, care sunt ingredientele? Aveti un model in meserie?
    - Daca nu ar fi fost regia de teatru, ce altceva v-ati fi vazut facand?
    Multa bafta in continuare!

    • Carmen Lidia Vidu

      Inca din liceu am fost sa-i vad spectacolele lui Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu mi-a fost profesoara si-am admirat-o foarte mult, Mihai Maniutiu iarasi este un nume pe care l-am apreciat, acum il admir foarte mult pe Pipo Delbono. In acest moment merg rar la teatru, in special la festivaluri, cand vin spectacole din strainatate. Nu stiu reteta unui regizor bun.
      Mi-ar fi placut sa fiu cosmonaut sau innotatoare.

  • Întrebarea nr. 7 George POPOVICI

    Sarutmana din partea unui bucurestean copilarit in Parneava, pe malul Murasului, sau in padurea Ceala.
    De peste 40 de ani ma aflu in tumultul scenei muzicale pentru copii in calitate de textier si scenarist.
    Oare nu v-ar tenta o colaborare intre generatii? Am scenarii care de abia asteapta sa fie cocotate pe un portativ (Noutati despre Harap Alb), altele gata, cu muzica scrisa (MIAU STORY), ori, pentru adolescenti (Iubirea modeleaza si sufletele nomade)
    Astept sa va citesc gandurile, sau sa le aud la 0722.30.88.30.
    Cu plecaciune,
    GXG

    • Carmen Lidia Vidu

      Multumesc frumos pentru gand. Spectacolele mele sunt triste si depresive pentru copii. Imi plac copiii, petrec timpul cu ei, dar nu ma preocupa spectacolele pentru copii.

  • Întrebarea nr. 8 felicia

    Incep prin a va spune ca sunt o mare admiratoare a dumneavoastra si va urmaresc inca de la primele spectacole, de acum cativa ani. Foarte buna ideea celor de la Hotnews sa va aduca la o intalnire cu cititorii. Cateva intrebari vreau sa va adresez:

    Cum a evoluat teatrul romanesc in cei aproximativ 10 ani de cand dumneavostra sunteti insider? In bine sau in rau, spre traditional sau spre experiment?

    Dumneavostra cum v-ati schimbat in acest timp ca artist, daca ar fi sa faceti o comparatie intre primul spectacol si cel mai nou, Micul print?

    Despre nominalizarile la UNITER pe anul asta ce spuneti? Sunt voci care spun ca juriul a fost printre cele mai conservatoare din ultimii ani. V-ar incanta un premiu UNITER sau nu va intereseaza?

    • Carmen Lidia Vidu

      Teatrul romanesc, la fel ca si dansul contemporan, a avut un urcus spectaculos acum 10 ani, apoi s-a blegit si a ramas asa. Teatrul nu e deschis spre experiment, publicul nu este pregatit si nu isi doreste experiment, el vrea rasete, glume bune si divertisment. Eu nu m-am schimbat absolut deloc, iar nominalizarile la UNITER nu le cunosc. Premiul UNITER si-l doreste la orice ora mama mea, dar nu cred ca il voi obtine niciodata. Sunt sigura ca cei din interiorul teatrului ma considera inca un fel de parte nesemnificativa, neimportanta, care nu stie sa faca teatru adevarat.

  • Întrebarea nr. 9 un aradean

    Carmen, stiu ca esti din Arad. Nu ti-ai dori sa faci macar un spectacol in orasul tau, sa te vada si cei de acasa?
    Cum te-ai adaptat in Bucuresti, un oras mult mai agitat? Cat de des revii acasa, la Arad?

    • Carmen Lidia Vidu

      Nu am fost niciodata invitata sa lucrez la Arad, desi mi-as fi dorit.
      Am venit in Bucuresti din dragoste, imi placea foarte mult acest oras, apoi i-am dedicat un spectacol, C'est pas une chanson d'amour, fiindca nu l-am mai iubit deloc si fiindca am avut impresia ca am muncit si am studiat foarte mult, iar el si-a batut joc de mine. Mi-am dorit apoi mult sa plec din tara. Acum cred ca nu e bine ceea ce mi-am dorit fiindca e ca si cum as fi trait langa un partener cu gandul la un iubit din strainatate. Pana nu aveam caine mergeam destul de des la Arad, acum imi e un pic mai greu, dar tot ajung de sarbatori.

  • Întrebarea nr. 10 Iuliana

    Ma bucur mult sa vad ca Hotnews va promoveaza, sper sa le urmeze exemplul si altii din presa care promoveaza mizerii in locul oamenilor de valoare.
    As dori sa va intreb care este dupa parerea dumneavostra cel mai bun regizor de teatru din Romania, in acest moment? Dar cel mai bun actor?

    • Carmen Lidia Vidu

      Cred in continuare ca cel mai bun regizor este Silviu Purcarete, iar ca actor Victor Rebengiuc, cu care imi doresc foarte mult, la un moment dat, sa colaborez, dar mi-e frica.

  • Întrebarea nr. 11 public

    Ati avut sansa sa lucrati la majoritatea spectacolelor cu Marius Manole, cu siguranta cel mai bun actor roman sub 40-45 de ani la ora asta. La randul lui, Marius mi se pare si el norocos ca a lucrat cu dumneavostra, pentru ca tot ce i-ati dat de jucat l-a pus in valoare foarte mult. Credeti ca colaborarea cu el v-a ajutat si ca imagine? Se stie ca Marius are fani care il urmaresc oriunde ar juca, el e deja o vedeta. V-a ajutat colaborarea cu el sa fiti mai cunoscuta, avand in vedere ca fanii lui sigur au venit sa-l vada pe el si poate asa v-au cunoscut si pe dumneavostra ca regizor? (eu personal asa v-am cunoscut).

    • Carmen Lidia Vidu

      Am inceput sa colaborez cu Manole cand el nu era deloc cunoscut. Eu am ramas necunoscuta, el a ajuns o vedeta. Colaborez cu el fiindca ma intelege foarte rapid, iar eu am foarte putin timp din partea teatrului la dispozitie. M-au ajutat foarte mult fanii lui, dar cred ca spectacolele la care a lucrat cu mine l-au schimbat si pe el ca actor. Sau cel putin eu asta sper.









2094 vizualizari

  • teatru (Miercuri, 9 martie 2011, 18:08)

    Gabi [anonim]

    Doamna Vidu, in primul rand felicitari pentru ceea ce faceti ca regizor, sunteti ca o adevarata gura de aer proaspat pentru teatrul romanesc. Doua intrebari as dori sa va adresez.

    V-ati gandit sa si jucati in spectacole de teatru, regizate de dumneavostra sau de altcineva, daca vi s-ar propune? Va intreb pentru ca l-am vazut la intalnirea online de azi de la Hotnews pe regizorul Cristi Puiu, care joaca el insusi rolul principal in filmul "Aurora".

    Multi regizori de teatru de succes lucreaza si la teatre din provincie, nu se opresc la capitala.
    Va ganditi la aceasta varianta?
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:20)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Gabi

      De fiecare data ma gandesc sa joc eu toate rolurile fiindca toate spectacolele ma reprezinta pe mine. Toate pleaca intr-un fel sau altul de la povestea mea. Bucataria actorului e o bucatarie necunoscuta totusi pentru mine, citesc si interpretez lamentabil orice text, rosesc si ma simt stinghera pe scena. Am jucat in cateva filme, examene studentesti pentru colegii mei si cam la atat s-a rezumat experienta mea actoriceasca. Am fost invitata in 2010 la conferintele TED, unde mi-am spus oarecum povestea si am si ilustrat-o prin imagini si a fost un consum emotional pentru mine fantastic. Nu ma simt bine pe scena si nu cred ca imi doresc sa devin actrita.

      Raspunsul ar fi foarte simplu: nu am fost invitata de niciun teatru din provincie sa montez si nici eu nu mi-am propus deoarece am un caine si nu stiu cum as putea sa ma deplasez cu el sau cui as putea sa i-l las in grija aici in Bucuresti. Mi-as dori sa lucrez oriunde, imi face mare placere si daca voi fi invitata, ma voi gandi la optiunea asta.
  • 2 intrebari ptr. C. Vidu (Miercuri, 9 martie 2011, 18:28)

    Zuza [anonim]

    Si eu tot doua intrebari am:
    1. Ne puteti spune cine va juca rolul pescarului?
    2. Ce alt autor roman (in afara de Peca Stefan) va mai place suficient cat sa-i puneti in scena un text?
    Multumesc!
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:25)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Zuza

      Inca sunt in negocieri cu Teatrul Bulandra, asa ca ma abtin sa dau multe informatii despre distributie, locatie. Dar in principiu, spectacolul va avea actori foarte cunoscuti, de genul Marian Ralea, Mircea Constantinescu, Oana Pellea, Antoaneta Cojocaru. Sa speram ca in 2-3 saptamani voi putea sa vorbesc mai concret despre acest spectacol. Dar de ieri am inceput sa lucrez la o noua propunere de proiect.
      Niciunul, doar Peca Stefan imi place. Imi place Peca Stefan ca si dramaturg, ca si poet, ca autor in general.
  • Carmen Vidu (Miercuri, 9 martie 2011, 18:38)

    Andra [anonim]

    Buna ziua si ma bucur sa vad inca un om de cultura invitat de Hotnews. As avea o intrebare pentru Carmen Lidia Vidu. Eu v-am vazut pana acum doar doua spectacole, I hate Helen si Privighetoarea si trandafirul si mi s-au parut foarte diferite. I hate Helen mi-a dat senzatia de violent si cam pus pe socat daca pot spune asa in timp ce Privighetoarea era foarte poetic. Sa intelegem ca I hate Helen era un spectacol de tinerete si intre timp v-ati mai schimbat stilul? Multumesc si multa bafta in continuare.
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:29)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Andra

      I hate Helen se aseamana cu Nu mai plange, baby ca scriere si ca violenta, iar Privighetoarea si trandafirul se aseamana cu Micul print, ca poezie. Fragmente, monoloage din I hate Helen sunt si in Nu mai plange, baby pentru ca au acelasi autor - Peca Stefan. As vrea odata si odata in viata asta sa fac un spectacol care sa nu aiba nicio videoproiectie si toate imaginile pe care le-as fi videoproiectat sa le realizez in mod real, pe scena.
  • Micul Print (Miercuri, 9 martie 2011, 19:28)

    Serj K [anonim]

    Draga Carmen,

    Vroiam de 3 zile sa iti scriu si daca tot apari pe Hotnews, iata ca putem vorbi aici.

    Eu cred ca Micul Print nu e neaparat un text pentru copii, dar, fara indoiala de aici poate iesi un spectacol pentru copii daca regia spectacoluli este orientata spre acest deziderat.

    Parerea mea este ca spectacolul de la Odeon NU este pentru copii (sau nu pentru copii sub 12 ani). A fost dorinta ta de a face un spectacol pe acel text, care din pct meu de vedere a iesit bine. Dar cred ca trebuie definit targetul.

    E evident o problema de marketing: publicul matur nu se va inghesui la o piesa cu numele Micul Print, iar pe de alta parte,atunci cand il pui dimineata la 11 anunti oarecum implicit ca e pentru copii.

    Eu pot sa iti spun ca baietelul meu are 6 ani si jumatate, ramane concentrat si ii place la spectacole "de oameni mari" lungi si de peste 3 ore si savureaza de asemenea spectacolele de copii, fiind dus des la teatru. Intr-adevar nici eu nu il duc la Hamlet, dar cred ca e evident ce vreau sa subliniez.

    Problema este ca s-a plictisit fantastic la Micul Print ba chiar s-a speriat la un moment dat de imaginile copilul ranit si a intrebat care era sensul lor. Au mai fost si alti colegi, s-au plictisit si ei.
    Mie, ca spectator matur mi-a placut oarecum spectacolul, dar am fost nevoit sa il urmaresc intr-o atmosfera de murmur si fosneala specifica salilor cu copii, deci nu l-am putut recepta la valoarea reala.

    Deci as vrea sa stiu exact care ar fi concluzia ta si cui se adreseaza acest spectacol.
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:36)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Serj K

      Am trimis ieri seara mesajul tau Teatrului Odeon, fiindca sunt perfect de acord cu continutul lui. Am colaborat foarte bine cu Teatrul Odeon si chiar nu vreau sa ma plang de absolut nimic, doar ca am observat ca acest spectacol s-a programat de multe ori la ora 11 dimineata, asa ca saptamana aceasta, luni de dimineata, am fost cu Alex, micul print, la doamna Dorina Lazar ca sa discutam aceasta problema. Initial am propus Teatrului Odeon un spectacol ca o instalatie de arta contemporana, doamna Dorina m-a rugat sa introduc un actor pe scena si am facut asta, dar nu vreau sa transform acest spectacol intr-un spectacol pentru copii. Nici povestea si nici spectacolul nu se adreseaza copiilor. Se foiesc, vorbesc, ii deranjeaza pe ceilalti spectatori si chiar si pe actorii de pe scena. Doamna Dorina a fost foarte intelegatoare si cred ca pe viitor se vor programa cat mai putine reprezentatii de la ora 11 dimineata.
  • talent (Miercuri, 9 martie 2011, 21:10)

    Raluca [anonim]

    Carmen, imi permit sa iti spun asa desi nu ne cunoastem. Te admir sincer pentru talentul si daruirea care razbat din fiecare piesa de teatru a ta. E foarte frumos ceea ce faci si as spune ca ai un cv impresionant pentru varsta ta, ma refer atat la numarul de spectacole cat si la calitatea lor. Oamenii ca tine sunt facuti sa dea speranta celorlalti.

    Intrebarea mea pentru tine este ce ti se pare cel mai greu in meseria ta? De ce se loveste cel mai mult un regizor tanar? Si daca te-ai gandit vreodata sa renunti la teatru, avand in vedere ca ca ai facut o pauza destul de mare de curand.

    De ce ce nimicuri ii e dat fericirii sa atirne... Mi-a ramas in minte replica aceasta din Privighetoarea si trandafirul. Intrebarea mea, fara sa se vrea indiscreta, este de ce atarna fericirea ta?

    Multumesc, numai bine.
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:43)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Raluca

      Este foarte greu sa ajung la un director de teatru, apoi este foarte greu sa ajung a doua oara la acelasi director de teatru, la a doua intalnire, ca sa putem continua conversatia, apoi timpul trece foarte repede fiindca incep repetitiile, apoi premiera, apoi primele reprezentatii, apoi din nou incepe sa fie foarte greu sa mentin spectacolul, sa nu apara dispute intre actori, intre actori si public, intre actori si mine si apoi trece iar o perioada foarte lunga si foarte grea ca sa ajung la un nou director si la o noua intalnire cu el. Ma gandesc tot timpul sa renunt la teatru fiindca de multe ori e umilitor, obositor si slugarnic tot ce fac. Si atunci ma gandesc la mare si la cainele meu si apoi imi dau seama ca as fi foarte singura daca n-as putea sa-i fac fericiti pe ceilalti - in principiu pe parintii mei si apoi pe prietenii mei, care ma intreaba in fiecare zi "Ce spectacol mai montezi?".
      Fericirea mea atarna de doua lucruri: in primul rand de iubitul meu si apoi de spectacolele de teatru ca valoare, numar si reactii din partea publicului. Dar nu cred ca am fost pana in acest moment fericita vreodata in viata mea, lucru mai putin important. Ceea ce ma preocupa de ceva timp este daca am resit sa fac pe cineva vreodata in viata mea fericit.
  • despre regia de teatru (Joi, 10 martie 2011, 3:05)

    Alex [anonim]

    - Ce credeti ca ii trebuie unui regizor ca sa fie un regizor bun, care sunt ingredientele? Aveti un model in meserie?
    - Daca nu ar fi fost regia de teatru, ce altceva v-ati fi vazut facand?
    Multa bafta in continuare!
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:50)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Alex

      Inca din liceu am fost sa-i vad spectacolele lui Silviu Purcarete, Catalina Buzoianu mi-a fost profesoara si-am admirat-o foarte mult, Mihai Maniutiu iarasi este un nume pe care l-am apreciat, acum il admir foarte mult pe Pipo Delbono. In acest moment merg rar la teatru, in special la festivaluri, cand vin spectacole din strainatate. Nu stiu reteta unui regizor bun.
      Mi-ar fi placut sa fiu cosmonaut sau innotatoare.
  • Oferta (Joi, 10 martie 2011, 8:59)

    George POPOVICI [anonim]

    Sarutmana din partea unui bucurestean copilarit in Parneava, pe malul Murasului, sau in padurea Ceala.
    De peste 40 de ani ma aflu in tumultul scenei muzicale pentru copii in calitate de textier si scenarist.
    Oare nu v-ar tenta o colaborare intre generatii? Am scenarii care de abia asteapta sa fie cocotate pe un portativ (Noutati despre Harap Alb), altele gata, cu muzica scrisa (MIAU STORY), ori, pentru adolescenti (Iubirea modeleaza si sufletele nomade)
    Astept sa va citesc gandurile, sau sa le aud la 0722.30.88.30.
    Cu plecaciune,
    GXG
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:53)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui George POPOVICI

      Multumesc frumos pentru gand. Spectacolele mele sunt triste si depresive pentru copii. Imi plac copiii, petrec timpul cu ei, dar nu ma preocupa spectacolele pentru copii.
  • intrebare (Joi, 10 martie 2011, 10:15)

    felicia [anonim]

    Incep prin a va spune ca sunt o mare admiratoare a dumneavoastra si va urmaresc inca de la primele spectacole, de acum cativa ani. Foarte buna ideea celor de la Hotnews sa va aduca la o intalnire cu cititorii. Cateva intrebari vreau sa va adresez:

    Cum a evoluat teatrul romanesc in cei aproximativ 10 ani de cand dumneavostra sunteti insider? In bine sau in rau, spre traditional sau spre experiment?

    Dumneavostra cum v-ati schimbat in acest timp ca artist, daca ar fi sa faceti o comparatie intre primul spectacol si cel mai nou, Micul print?

    Despre nominalizarile la UNITER pe anul asta ce spuneti? Sunt voci care spun ca juriul a fost printre cele mai conservatoare din ultimii ani. V-ar incanta un premiu UNITER sau nu va intereseaza?
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 13:57)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui felicia

      Teatrul romanesc, la fel ca si dansul contemporan, a avut un urcus spectaculos acum 10 ani, apoi s-a blegit si a ramas asa. Teatrul nu e deschis spre experiment, publicul nu este pregatit si nu isi doreste experiment, el vrea rasete, glume bune si divertisment. Eu nu m-am schimbat absolut deloc, iar nominalizarile la UNITER nu le cunosc. Premiul UNITER si-l doreste la orice ora mama mea, dar nu cred ca il voi obtine niciodata. Sunt sigura ca cei din interiorul teatrului ma considera inca un fel de parte nesemnificativa, neimportanta, care nu stie sa faca teatru adevarat.
  • Arad (Joi, 10 martie 2011, 11:20)

    un aradean [anonim]

    Carmen, stiu ca esti din Arad. Nu ti-ai dori sa faci macar un spectacol in orasul tau, sa te vada si cei de acasa?
    Cum te-ai adaptat in Bucuresti, un oras mult mai agitat? Cat de des revii acasa, la Arad?
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 14:02)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui un aradean

      Nu am fost niciodata invitata sa lucrez la Arad, desi mi-as fi dorit.
      Am venit in Bucuresti din dragoste, imi placea foarte mult acest oras, apoi i-am dedicat un spectacol, C'est pas une chanson d'amour, fiindca nu l-am mai iubit deloc si fiindca am avut impresia ca am muncit si am studiat foarte mult, iar el si-a batut joc de mine. Mi-am dorit apoi mult sa plec din tara. Acum cred ca nu e bine ceea ce mi-am dorit fiindca e ca si cum as fi trait langa un partener cu gandul la un iubit din strainatate. Pana nu aveam caine mergeam destul de des la Arad, acum imi e un pic mai greu, dar tot ajung de sarbatori.
  • :) (Joi, 10 martie 2011, 12:27)

    Iuliana [anonim]

    Ma bucur mult sa vad ca Hotnews va promoveaza, sper sa le urmeze exemplul si altii din presa care promoveaza mizerii in locul oamenilor de valoare.
    As dori sa va intreb care este dupa parerea dumneavostra cel mai bun regizor de teatru din Romania, in acest moment? Dar cel mai bun actor?
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 14:04)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui Iuliana

      Cred in continuare ca cel mai bun regizor este Silviu Purcarete, iar ca actor Victor Rebengiuc, cu care imi doresc foarte mult, la un moment dat, sa colaborez, dar mi-e frica.
  • intrebare (Joi, 10 martie 2011, 12:39)

    public [anonim]

    Ati avut sansa sa lucrati la majoritatea spectacolelor cu Marius Manole, cu siguranta cel mai bun actor roman sub 40-45 de ani la ora asta. La randul lui, Marius mi se pare si el norocos ca a lucrat cu dumneavostra, pentru ca tot ce i-ati dat de jucat l-a pus in valoare foarte mult. Credeti ca colaborarea cu el v-a ajutat si ca imagine? Se stie ca Marius are fani care il urmaresc oriunde ar juca, el e deja o vedeta. V-a ajutat colaborarea cu el sa fiti mai cunoscuta, avand in vedere ca fanii lui sigur au venit sa-l vada pe el si poate asa v-au cunoscut si pe dumneavostra ca regizor? (eu personal asa v-am cunoscut).
    • Raspuns (Joi, 10 martie 2011, 14:07)

      Carmen Lidia Vidu [hotnews.ro] i-a raspuns lui public

      Am inceput sa colaborez cu Manole cand el nu era deloc cunoscut. Eu am ramas necunoscuta, el a ajuns o vedeta. Colaborez cu el fiindca ma intelege foarte rapid, iar eu am foarte putin timp din partea teatrului la dispozitie. M-au ajutat foarte mult fanii lui, dar cred ca spectacolele la care a lucrat cu mine l-au schimbat si pe el ca actor. Sau cel putin eu asta sper.


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version