Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Ioana Nicolaie, lectura in premiera dintr-un nou roman - marti, 21 februarie, ora 19, la Humanitas Cismigiu

de     HotNews.ro
Luni, 20 februarie 2017, 15:12 Actualitate | Cultură

Ioana Nicolaie

Pelinul negru

-fragment in avanpremiera-

 

In data de 26 aprilie 1986, cel de-al patrulea reactor al Centralei Atomoelectrice din Cernobil a explodat la 01:23 noaptea. Dar eu nu stiu inca asta. Sunt un inceput de Tutuana, in clasa a doua, din cea mai buna scoala speciala din tara. (¬) Una invarte ca un titirez o galetusa de plastic. Rade in hohote, fiindca asa se da ea pe o roata mare. Alta racaie coperta unui bloc de desen si, cand n-o vede nimeni, vara cartonul in gura, il mesteca bine, e mai bun decat orice. Dar cheala a treia se joaca frumos, imi place, lipeste hartie colorata, acela pare un pantof, mai sus e ca o rochie si apoi doamna Mariana o ajuta sa adauge un cap. Si uite asa, din nimic, apare o mama. Cat de bucuroasa e cheala, o sa-si poata lua de-acum mama ca sa si-o puna, intr-un plic, sub perna. Pe cand mama mea e departe, in capatul tarii, si nu poate sa vina la mine cand vrea. In plus, nu seamana cu o bucata de hartie, cum si-a facut cheala, fiindca are o gura adevarata, cu buze, si are gene lungi si ochi din care picura plans tot timpul. Vorbeste mai bland ca oricine. Iar daca e cea mai buna mama, apoi ea nu m-a batut niciodata. Deodata am fum in suflet, nu mi-o mai pot scoate din cap, asa ca ma pun jos si nu mai vreau sa aud nimic. Ma gandesc doar sa ma preschimb intr-o gaita si sa zbor iute ca sa-mi fac un cuib in plopul de la drum, de unde pot sa ma uit tot timpul in casa. Acolo, intre crengi, nu m-as teme de nimic, nici de lup, fiindca el nu e maimuta ca se se catere.

-Ce faci, Agustina? ma intreaba doamna Mariana.

Dar eu nu-i raspund, daca tot m-am suparat, incep si eu ca Nadia sa-mi trag palme cat pot de repede. Ma doare, dar nu-mi pasa, caci doamna Mariana o sa ma tina bine si-apoi o sa ma ia in brate si-o sa-mi stearga fata cu un servetel parfumat. (¬)

-Dans modern! striga o cheala.

-Hai, Bulta, se bataie Nadia, ca tu esti baiat.

-Sunt fata, nu vezi?! Ca sa-i intre o data in cap, ii trag o palma.

Au, face ea, si-apoi rade, ce-i pasa? Incepe sa sara, e cangur, si daca ea poate topai asa eu de ce sa nu fiu baiat? Fiindca ei ii place atat de mult ca nu-s negricioasa ca ea. In plus ma cheama Bulta, ca pe-un prieten din casa de copii unde-a fost mai inainte, unde era mizerie si multa bataie.

-Vreau sa fii baiat. Te rooog! Vreau!

-Bine. Sunt Bulta. Nu mai urla, ca-mi spargi urechile.

Si dansam amandoua, cu figuri, asa cum am vazut la televizor. Toata lumea bate din palme. Iar vreo doua chele se zguduie de-atata ras pe podea. Insa noi ne facem asa teatrul nostru, nu ne mai trebuie actori. Doamna Mariana e vesela nevoie mare, asa ca la sfarsit ne da cate o bomboana.

-Acum balerinele! Invit in scena balerinele! rade ea.

Sar vreo sase chele, in timp ce noi aplaudam tare. Si e si cea cu mama de carton pe care o flutura la fiecare pirueta. Se misca incet, cat mai pe varfuri, si-si tin mainile ca niste cenusarese. Nu le mai vad treningurile, caci au deodata rochite de pene. Mi se par atat de frumoase. Danseaza pe muzica aceea pe care nu stiu unde a gasit-o doamna, fiindca e altfel, ca un pic de febra. Din senin mi se umplu ochii de lacrimi, dar in liniste, nu ca atunci cand se apropie huiduma.

-Vreau si eu, zic.

Si sar intre ele. Incep sa ma rotesc, pana am o rochie rosie, scanteietoare. Si conduri de argint, sau poate chiar de aur, asa cum merita tutuanele. Plutesc, nu ma mai atinge nimic, nu mai vad nicio cheala, iar doamna Mariana se preschimba in ceata. Asa ma ridic eu tot mai sus, pe deasupra paturilor, cu prietenul meu, aerul, care ma tine aidoma printului. Iar dormitorul e un camp plin de maci, multi, multi, ca sa nu ne mai putem izbi de niciun tavan. Fiindca ne-am prefacut in nori, pufosi, din care nu poate incepe nicio furtuna. Insa ce caut eu acolo, ma intreb deodata, cum am ajuns atat de sus si de fara ajutor? Doamne, de-acum o sa cad, mi-e un rau groaznic de inaltime. Spaima se dolofaneste, in timp ce muzica se imputineaza tot mai mult pana se termina. Si totul incepe sa vajaie. Ma invart ca o elice, am talpile iuti tare si ma rotesc, doar, doar n-o sa ma strivesc de podea. Dar palma doamnei Mariana imi pune frana, stai, Agustina, c-o sa ametesti de tot, si ma tine bine pana incetinesc. Ma fac moale, ma las cu zgomot pe podea. Numai ca o ating, fara sa vreau, adica din greseala, si pe mama de hartie a chelei a treia. Iar mama asta se rupe, picioarele i se smulg din sold.

-Mi-ai distrus mama, Bulta! Te omor! o aud ca prin vis pe cheala. Sunt atat de buimaca incat nu-mi dau seama de pericol.

Nebuna se arunca peste mine si incepe sa dea. Dau si eu, cat pot, cu pumnii si cu picioarele. Strig si eu o data cu ea, ca una care are cu capul, dar mie cine mi-a luat-o pe mama, ha, cine? Icnim, ne tavalim pe mocheta, dam cu unghiile si muscam la intamplare. Ca vrem sa crapam acolo, se aude, sa nu ne mai desparta nimeni! Dar de ce nu ne lasa in pace si trag asa de noi? Caci noi suntem in stare sa si murim ca sa ne aparam mamele, sa nu ni le distruga nimeni, sa nu ni le ia. Dupa un timp, totusi, ne oprim, nu mai avem deloc putere, poate ca ura e dusa si ingropata. Plangem in hohote, cu sughituri. Amandoua.

 

Ioana Nicolaie s-a nascut in Sangeorz-Bai, judetul Bistrita-Nasaud.

A publicat mai multe volume de versuri (Poza retusata,NordulCredintaCenotaf, Autoimun ¬ desemnat de catre USR ¬Cartea Anului¬ 2013), antologia Lomografii, doua romane (Cerul din burta, O pasare pe sirma) si literatura pentru copii (Aventurile lui ArikArik si mercenarii si Ferbonia). A fost nominalizata la premii nationale si internationale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a aparut in germana, in 2008, Cerul din burta a fost publicat in 2013 in suedeza si, in 2014, in bulgara, iar O pasare pe sarma se traduce in sarba. Autoimun a aparut in bulgara in 2016. A fost inclusa in cincisprezece volume colective romanesti (Ferestre 98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici,Intelectuali la cratita, Cartea simturilor, Bucurestiul meu etc.) si in numeroase reviste si antologii straine (Poesie 2003: Roumanie, territoire d¬Orphee, New European Poets, An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).

Invitata pentru lecturi si conferinte la numeroase festivaluri nationale si internationale de literatura. Selectii din versurile autoarei au aparut in Franta, Anglia, Germania, Austria, Canada, Suedia, Polonia, SUA si Bulgaria. Este membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si a PEN Romania.

Ultima aparitie editoriala: Pelinul negru, roman, Editura Humanitas, 2017.


























Material sustinut de Superbrands

Recomandari de vara de la librarii Humanitas

Librariile Humanitas au aparut ca entitate juridica in anul 1993, insa primele doua librarii au fost deschise sub egida Editurii Humanitas inca din 1991. Cu peste 25 de ani in piata de distributie si vanzare de carte din Romania, compania isi propune sa ramana in continuare lantul de librarii cu cea mai mare pondere de carte din Romania, acordand editurilor nationale si locale, dar si autorilor romani, sansa de a ajunge la public.

374 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică