Povestea fascinanta a dosarului de urmarire informativa de securitate al lui Gabriel Liiceanu si a intalnirii fata in fata cu principalului turnator din acesta. O cartea despre paranoia regimului comunist si despre adaptarea turnatorilor la capitalismul de dupa.

Gabriel Liiceanu - Dragul meu turnatorFoto: GiftBooks.ro

Fragment din volum:

In ziua aceea telefonul a sunat lung la secretariatul editurii. Secretara, care tocmai umplea doua cesti de cafea din cafetiera pusa pe pervazul ferestrei cu priveliste spre soclul unde fusese candva statuia lui Lenin, a trebuit sa traverseze camera sa ocoleasca biroul.

- Humanitas! a raspuns, multumita ca aiunsese la telefon la timp.

Un domn, actionar la „S.C. Humanitas S.A.", voia sa-si vanda. actiunile. Cum trebuia sa procedeze? Secretara mi-a transmis dupa o vreme mesajul.

Telefonul primit la editura m-a trezit dintr-o torpoare in care ma complaceam de cativa ani buni. Mai precis, din 2006, de cand avusesem prima oara in fata propriul meu „dosar de urmarire informativa", deschis in 1971 si depozitat vreme de peste trei decenii in Arhivele Securitatii. Si atunci aflasem.

Dumnezeule! mi-am zis. Au trecut peste doua decenii de cand cel mai activ, dupa cum rezulta din Dosar, dintre turnatorii mei din anii 70 devenise, in 1991, actionar la Humanitas. La societatea comerciala care luase nastere la initiativa mea! Cum se ajunsese aici?