Noul program al ICR Budapesta, intitulat ”Serile de literatură” va fi inaugurat joi, 14 februarie, de la ora 18.00, avand ca invitat pe scriitorul Sándor Zsigmond Papp. Scriitorul maghiar va prezenta publicului romanul sau ”Vieţi mărunte”.
Romanul ”Vieţi mărunte” a fost publicat în 2012 la Editura Polirom, în traducerea lui Marius Tabacu. Alături de autor, la masa rotundă organizată la sediul Institutului va fi invitat să participe şi redactorul cărţii în limba maghiară, Matyas Dunajcsik de la editura ”Libri” (publicată în 2011 în Ungaria cu titlul original Semmi kis életek). Se vor mai alătura acestora reprezentanţi ai mediului academic, studenţi, scriitori, jurnalişti şi alţi iubitori de literatură, informeaza ICR Budapesta.
Născut în 1972 la Rădăuţi, Sándor Zsigmond Papp şi-a făcut studiile la Satu Mare şi Cluj. Din 1995 este jurnalist, iar din 2005 lucrează la Secţia Culturală a cotidianului ”Népszabadság” de la Budapesta. Este autorul a trei volume de proză scurtă.
”Iată de cât de puţin era nevoie pentru ca locuinţa să capete altă înfăţişare. Totul e să ştii ce să schimbi. El şi cu soţia lui nu ştiau – cu toate că în primii ani de după revoluţie Klára a adus atâtea calabalâcuri, încât nu mai ştiau unde să le pună. Dar nici miniaturala fântână arteziană aurită, care acum se veselea singură pe bufet, nici măsuţa decorată cu cărţi de joc franţuzeşti sau veiozele umplute cu cine ştie ce drăcovenie, care făcea clăbuci de plastic, nu au reuşit să estompeze mirosul greoi, de putregai, al mobilelor îmbătrânite şi comoditatea chircită cu care fuseseră nevoiţi să se obişnuiască. Doamne, cât timp a trecut de când nu s-au urnit de acolo!” (…)
„Noile obiecte, în care-şi puseseră atâtea speranţe, îi aşteptau cu mâinile în şolduri, ca să-i confrunte cu propria lor neputinţă. Astfel, de la o vreme au fost nevoiţi să se resemneze cu ideea că problema nu era cu obiectele alese, ci cu ei înşişi. Că ei erau cei care nu puteau să accepte, să suporte noul.”
”Dacă ne imaginăm fericirea ca pe un lac, cum poate ea să încapă mai târziu într-un păhărel de palincă? Dar nu mai are nicio importanţă. E o înşelătorie delicată şi inevitabilă a vieţii, care nu poate fi nici măsurată, nici cântărită, pentru că nu există o unitate de măsură acceptabilă, e doar plină de taine, de mii şi mii de nuanţe ale întunericului.”
