Blues pentru cai verzi de Letiţia Ilea

Blues pentru cai verzi de Letiţia Ilea

Foto: Cartea Romaneasca

Editura franceză Le corridor bleu a publicat volumul de poeme Blues pentru cai verzi (Blues pour chevaux verts) de Letiţia Ilea (Cartea Românească, 2010), în traducerea lui Fanny Chartres.

Fondată în 1997 de către Charles-Mézence Briseul, editura Le corridor bleu este interesată – în principal – de publicarea cărţilor de poezie contemporană, franceză şi nu numai.

„Mai întîi furioasă, apoi deceptivă şi la urmă blazată, dar întotdeauna într-o scriitură francă, de acută autenticitate a stărilor, zice Ion Pop (în prefaţa la O persoană serioasă, Limes, 2004) că ar fi dialectica paşilor făcuţi de Letiţia Ilea în primele sale trei cărţi. Ei bine, Blues pentru cai verzi, deşi nu e o sinteză, le adună pe toate trei şi le sublimează/le comprimă într-o stare de pustiu existenţial atît de concret haşurat încît conturează una din cele mai deprimate – şi deprimante – viziuni din poezia noastră actuală. Dacă sînt, azi, poeţi bacovieni, Letiţia Ilea e primul dintre ei. Şi e primul pentru că ajunge la neantul existenţial bacovian fără recurs la intertextualisme. Blues pentru cai verzi e un exerciţiu de exorcizare a acestui pustiu total, pustiu ce videază nu doar viaţa, ci şi moartea. Nu e o carte de citit. ” (Al. Cistelecan)

„Un sentiment acut al timpului, constiinta zadarnicei si a golului care rinjeste din spatele tuturor lucrurilor le confera poemelor mai recente ale Letitiei Ilea o incarcatura de tragic. De la ironia dezabuzata a unui spirit sceptic si obosit, poeta trece acum la o lirica a vidului ontologic si a golurilor de timp, in care moartea este omniprezenta. Firescul, lipsa gesturilor afectat-patetice, a stridentelor de orice fel o fac pe Letitia Ilea mai convingatoare ca niciodata, in rolul acestei Cenusarese beckettiene, care vietuieste parca in nisipul unei uriase clepsidre si tinde sa devina ea insasi in cele din urma nisip.” (Octavian Soviany)

Letiţia Ilea, poetă şi traducătoare, s-a născut la 3 iulie 1967 la Cluj-Napoca, România. Absolventă a Facultăţii de Filologie din Cluj-Napoca, secţia franceză-română (1989). De la debutul său cu poezie în 1984, a publicat poeme, cronică literară, interviuri şi traduceri în majoritatea revistelor literare din România. Din 2002 este membră a Uniunii Scriitorilor din România. A participat în 2005 la festivalul Belles Étrangères – Roumanie, precum şi la colocviul L’Invention du Livre organizat de Casa Scriitorilor şi Traducătorilor străini din Saint-Nazaire. În 2006 a fost invitata festivalului Francofffonies (Paris). A primit opt premii literare în România pentru poezie şi traduceri şi un premiu de poezie în Franţa (premiul Jean Malrieu, aprilie 2007).

In noapte (din volumul Blues pentru cai verzi)

pământul s-a despicat în urma ta

astupând sunete şi chipuri

hăul a înghiţit glasurile dragi

nici o urmă acum

păşeşti prin negura deasă

îţi croieşti drum

îţi târăşti picioarele

trupul tău adăposteşte

rănile multor anotimpuri

te încăpăţânezi

ca iedera ca buruienile

păşeşti

privirea ta are luciul cenuşii

vârsta ţi-e o flamură sfâşiată

unde mai e casa ta

cine te mai aşteaptă

mai există în noapte

o fereastră luminată pentru tine

păşeşti prin negura deasă

şi nu aştepţi răspuns

acum nici lacrimi nu sunt

nici cine să plângă