In noua campanie Zapp putem regasi doua spoturi care pot castiga cu usurinta premiile de cel mai bun spot (cel cu cenaclul Flacara "reincarcat") si cel mai prost spot (episodul cu parodierea Hamletului).
Este un caz rar de reusita combinata cu o mare nereusita. E greu de spus care a fost nimerita din intamplare si care a fost succes anticipat. Avand in vedere trecutele aventuri ale agentiei Gavrila & Asociatii, cred totusi ca a fost o nefericita intamplare spotul cu Hamlet. Sa ne explicam!
Exista un personaj, cel mai nesuferit posibil (a fost un casting dificil, probabil) care are de transmis doua mesaje intr-un timp foarte scurt: pe de o parte ceea ce vor cei de la Zapp, de cealalta parte ce doreau cei de la agentie (sa spuna clar ca aceasta nu e o reclama tipica).
Riscul de a propune un spot cu personaje antipatice este enorm: exista posibilitatea ca acele personaje sa devina absolut insuportabile! Asa se face ca in spotul cu Hamlet personajul prafuit care prezinta show-ul este nesuferit, in timp ce in spotul in care este parodiat Paunescu, devine brusc simpatic. Si nu e vorba aici despre parti-pris-uri politice.
Ci despre o cursivitate perfecta concept-mesaj-realizare in cazul ultimului spot amintit.
Un Hamlet care spune ceva despre un cent pe minut este de neprivit din simplul motiv ca avem de-a face cu o referinta culturala mult prea puternica. O parodiere a lui Hamlet nu mai are nici un efect - Shakespeare si eroii sai au avut parte de unele dintre cele mai inventive ecranizari cinematografice sau de unii dintre cei mai miraculosi parodiatori.
Daca Zapp a crezut ca poate sa glumeasca eficient inca o data pe seama lui "Will", s-a inselat amarnic. A doua mare greseala a fost situarea acestei scene in continuarea unei alte parodieri, cea a lui Adrian Paunescu.
Simpla tentativa de a pune in aceeasi oala cultura adevarata cu populismele ieftine cu nuanta de folk ale bardului guraliv arata o oarecare varza culturala prezenta in capul copy-writer-ului...
De ce a iesit foarte bine spotul cu Paunescu? Pentru ca se potriveste perfect cu acel concept general al campaniei care abia se intrezarea in nefericitul episod "Hamlet": va oferim momente culturale din start penibile, desuete pentru a va face sa radem.
Vocea groasa care repeta obsedant "un cent pe minut, un cent pe minut" si vocea de sirena sfasiata acompaniatoare sunt absolut memorabile. Intentia lui Adrian Paunescu de a da in judecata clientul si agentia nu este justificata. Este vorba despre o aluzie, nu avem nici un moment de-a face cu atac la persoana.
Laudabil este si curajul celor care au facut spotul de a declara razboi amuzant pe fata unui anumit gen de show, unui anumit gen de cultura pompieristica, populista, politizata.
Si aici reclama castiga un punct in plus: pe o piata destul de apatica si in nici un caz polemica asa cum e publicitatea romaneasca, aparitia unui astfel de spot acid si haios este binevenita. Nu cred ca ar fi avut sorti de izbanda anul trecut, din motive politice, evident...
Acestea fiind scrise, dorim sa constatam inca o data, cu un ochi plangand si altul razand, ca o campanie Zapp ne furnizeaza cel mai prost, dar si cel mai bun spot al toamnei. Sa lasam juriile sa-si bata capul...
Cel mai eficient e sa servesti un banc gata verficat, dupa un tipar umoristic care nu poate da gres. Asa se intampla si in ultimul "Spune pe bune", marca Sprite, care propune "bancul cu adolescenti americani", impus de serii cinematografice precum American Pie. Iese oarecum haios, fara riscul de a enerva, supara pe cineva.
Important e ca reclama reuseste sa comunice ceva fara cuvinte prea multe, stiut fiind faptul ca, in publicitatea romaneasca, exista un chef de vorba deja patologic. E bine ca cineva mai spune pe bune si fara prea multe cuvinte!...
